17,970 matches
-
fost încă citită de microprocesor/microcontroler. ÎNTR - ieșire “1” activă, cerere de întrerupere. Se activeaza după încărcarea datelor în bufferul de intrare. Semnalele /STB; IBF și ÎNTR nu sunt comune pentru porturile A și B. În funcție de modul de programare, semnalele se obțin prin intermediul liniilor portului C astfel: Liniile rămase nefolosite PC6, 7 pot fi configurate că linii generale de intrare/ieșire. Pentru validarea generării cererilor de Întrerupere INTR-A și INTR-B pentru fiecare port În parte există un
Intel 8255 () [Corola-website/Science/320970_a_322299]
-
pentru a întrerupe UCP când un dispozitiv de ieșire a acceptat datele transmise și prin urmare se poate iniția un nou transfer de ieșire. Semnalele ; și ÎNTR nu sunt comune pentru porturile A și B. În funcșie de modul de programare, semnalele se obțin prin intermediul portului C astfel: Liniile rămase nefolosite PC4,5 pot fi configurate că linii generale de intrare/ieșire. Pentru validarea generării cererilor de Întrerupere INTR-A și INTR-B pentru fiecare port în parte există un bistabil
Intel 8255 () [Corola-website/Science/320970_a_322299]
-
Caracteristic pentru execuția unui program interpretat, este citirea și executarea secvențială a instrucțiunilor (instrucțiune cu instrucțiune). De fapt fiecare instrucțiune de nivel înalt este interpretată într-o secvență de instrucțiuni mașină care se execută imediat. Un compilator combină ușurința în programare oferită de un interpretor (de fapt de limbajul de nivel înalt) cu o viteză mai mare de execuție a codului. Pentru aceasta programul, în limbaj de nivel înalt, este tradus direct în limbaj mașină sau în limbaj de asamblare (urmând
Microcontroler () [Corola-website/Science/320971_a_322300]
-
1" logic. "PSEL" - Program SELect. Este semnalul prin care se face activarea memoriei de programe atunci când controlerul realizează extragerea codurilor instrucțiunilor. Dacă se lucrează cu ROM-ul intern, acest semnal nu se generează. Pinul este folosit și în situațiile de programare ale ROM-ului intern. În acest caz, pinul este intrare având notația PROG "(Programming)". "RESET" - Semnal pentru inițializarea controlerului, activ “0”- logic. "XTAL1, XTAL2" - Pini pe care se conectează în exterior cristalul de cuarț în ritmul căruia lucrează oscilatorul local
Intel MCS-51 () [Corola-website/Science/320976_a_322305]
-
care au nevoie de un astfel de semnal. Varianta standard de μC 8051 lucrează cu un cristal de cuarț de 12 MHz. Au apărut variante la 16 Mhz, ajungându-se chiar de 30 Mhz. Există diverse compilatoare de limbaje de programare de nivel înalt pentru 8051. Mai multe compilatoare de C sunt disponibile pentru 8051, majoritatea dispun de extensii ce permit programatorului să specifice unde fiecare variabilă ar trebui stocată în cele șase tipuri de memorie și oferă acces la caracteristici
Intel MCS-51 () [Corola-website/Science/320976_a_322305]
-
biților. Există multe compilatoare de C comerciale. SDCC este un compilator open-source popular. Alte limbaje de nivel înalt, ca Forth, Basic, Pascal/Object Pascal, PL/M și Modula-2 sunt disponibile pentru 8051, dar sunt mai puțin folosite decât C și programarea în limbaj de asamblare. Deoarece IRAM, XRAM și PMEM, toate au o adresă 0x00, compilatoarele pentru 8051 oferă extensii pentru a indica unde o anumită parte de date ar trebui stocată (i.e. constante în PMEM sau variabile ce necesită acces
Intel MCS-51 () [Corola-website/Science/320976_a_322305]
-
și proiectul său a fost în cele din urmă abandonat. În acea perioadă a fost preluată o tehnologie folosită deja la mașinile muzicale și la războaiele de țesut, tehnologia cartelelor perforate, adaptată pentru mașinile de calcul, ca tehnică principală de programare. Tot atunci, au apărut primele mașini de calcul electrice, bazate pe simularea, cu ajutorul elementelor de circuit electric, a proprietăților sistemelor în care se efectuau calculele. În prima jumătate a secolului al XX-lea, s-au răspândit diverse mărci de calculatoare
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
Experimental Machine, pornit în iunie 1948. Inventarea tranzistorului a declanșat o perioadă în care calculatoarele, la început uriașe, scumpe și dificil de utilizat, au început să evolueze în sensul miniaturizării, al reducerii costurilor de producție și utilizare și al simplificării programării; în paralel cu unitățile de efectuare a calculelor matematice, s-au dezvoltat și noi tehnologii pentru stocarea datelor. Calculatoarele cu circuite semiconductoare din a doua generație au fost urmate de calculatoarele din a treia generație (cu circuite logice integrate) și
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
Seria de cartele putea fi schimbată fără schimbarea designului mecanic al războiului. În 1833, Charles Babbage a trecut de la mașina diferențială la dezvoltarea unui model mai complet, motorul analitic, care se baza direct pe cartelele perforate ale lui Jacquard pentru programare. În 1835, Babbage și-a descris motorul analitic. Acesta era schița unui calculator generic programabil, care primea intrarea pe cartele perforate și era alimentat cu ajutorul unui motor cu aburi. O invenție importantă au reprezentat-o roțile dințate, ca înlocuitor al
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
articolul "Punched Card Methods in Scientific Computation" de W.J. Eckert din 1940 descriau tehnici suficient de avansate pentru a rezolva și ecuații diferențiale sau pentru a efectua înmulțiri și împărțiri cu reprezentări în virgulă mobilă, toate pe cartele perforate. Programarea calculatoarelor în era cartelelor perforate avea ca element principal centrele de calcul. Utilizatorii, de exemplu, studenți la facultățile tehnice și științifice, își depuneau temele la centrul de calcul sub formă de cartele perforate, fiecare cartelă reprezentând o linie de cod
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
vor putea fi stocate în același spațiu cu datele - amănunt-cheie în ceea ce ulterior a devenit arhitectura von Neumann care a fost implementată pentru prima oară în mașina britanică EDSAC (1949). Zuse a susținut și că a proiectat primul limbaj de programare de nivel înalt, (Plankalkül), în 1945 (publicat în 1948) deși acesta a fost implementat pentru prima oară în 2000 de o echipă condusă de Raúl Rojas de la Universitatea Liberă Berlin - la cinci ani după moartea lui Zuse. Zuse a întâmpinat
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
și a început să funcționeze în mai 1944. ENIAC ("Electronic Numerical Integrator and Computer"-"Calculator Și Integrator Electronic Numeric"), construit în SUA, a fost primul calculator electronic generic. El combina, pentru prima dată, viteza mare a componentelor electronice cu posibilitatea programării pentru probleme mai complexe. Putea efectua 5000 de operații de adunare și scădere pe secundă, fiind de o mie de ori mai rapid decât alte mașini care efectuau aceste operații. Avea și module pentru înmulțire, împărțire și rădăcină pătrată. Memoria
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
anunțat public mașina electronică de prelucrare a datelor IBM 701, prima din seria IBM 700/7000 și primul calculator IBM mainframe. IBM 704, introdus în 1954, utiliza memorie cu ferite, care a devenit standard la mașinile mari. Primul limbaj de programare generic de nivel înalt care a fost implementat vreodată, Fortran, era dezvoltat și la IBM pentru 704 în 1955-1956 și a fost lansat la începutul lui 1957. În 1955 s-a format un grup de utilizatori voluntari pentru a face
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
cele două părți stăteau în două dulapuri separate, de aproximativ formula 1 metri. Costa de dolari și putea fi închiriat pentru 3500 de dolari pe lună. Memoria sa cu tamburi putea stoca inițial doar 2000 de cuvinte de zece cifre, iar programarea sa era extrem de dificilă și importantă pentru o utilizare eficientă. Astfel de limitări de memorie aveau să domine programarea timp de zeci de ani după aceea, până când capabilitățile hardware au evoluat și au permis un model de programare mai simplu
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
pentru 3500 de dolari pe lună. Memoria sa cu tamburi putea stoca inițial doar 2000 de cuvinte de zece cifre, iar programarea sa era extrem de dificilă și importantă pentru o utilizare eficientă. Astfel de limitări de memorie aveau să domine programarea timp de zeci de ani după aceea, până când capabilitățile hardware au evoluat și au permis un model de programare mai simplu. În 1955, Maurice Wilkes a inventat microprogramarea, care permite definirea unui set de instrucțiuni de bază ce poate fi
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
cifre, iar programarea sa era extrem de dificilă și importantă pentru o utilizare eficientă. Astfel de limitări de memorie aveau să domine programarea timp de zeci de ani după aceea, până când capabilitățile hardware au evoluat și au permis un model de programare mai simplu. În 1955, Maurice Wilkes a inventat microprogramarea, care permite definirea unui set de instrucțiuni de bază ce poate fi extins prin unele programe denumite astăzi firmware sau microcod. Acest concept a fost utilizat în procesoarele și în unitățile
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
generație, cum ar fi UNIVAC 494. Sistemele mari Burroughs, cum ar fi B5000 erau mașini cu stivă, simplu de programat. Aceste automate cu stivă erau implementate și în minicalculatoarele și microprocesoarele de mai târziu, care au influențat proiectarea limbajelor de programare. Minicalculatoarele serveau drept centre de calcul ieftine pentru industrie și universități. Microprocesorul a condus la dezvoltarea microcalculatoarelor, calculatoare mici și ieftine ce puteau fi vândute firmelor mici și persoanelor private. Microcalculatoarele, care au apărut în anii 1970, au devenit omniprezente
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
au apărut pe piață microprocesoarele multinucleu. Tablourile de celule de memorare din semiconductori sunt des întâlnite. După ce memoriile cu semiconductoare au devenit omniprezente, dezvoltarea de software s-a simplificat și codurile sursă ale programelor au devenit mai ușor de înțeles. Programarea unei memorii cu tamburi impunea programatorului să fie conștient de poziția în timp real a capului de citire, de-a lungul rotațiilor tamburului. Când porțile logice bazate pe tranzistoare cu efect de câmp CMOS au înlocuit tranzistoarele bipolare, consumul de
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
CĂȚIA (Computer Aided Three Dimensional Interactive Application) este o suită software comercială multiplatformă CAD/CAM/CAE dezvoltată de compania franceză Dassault Systemes și comercializată în întrega lume de IBM. Scrisă în limbajul de programare C++, CĂȚIA este temelia suitei software a Dassault Systemes. Software-ul a fost creat după 1970 și înainte de 1980 să ajute la dezvoltarea avionului de luptă cu reacție Mirage, apoi a fost adoptat în industria aerospațiala, auto, construcția de ambarcațiuni
Catia () [Corola-website/Science/315350_a_316679]
-
sistem de operare altul decât Windows este redus. CĂȚIA suporta mai multe etape ale dezvoltării unui produs, de la concepție, proiectare (CAD), fabricare (CAM), și analiza (CAE). CĂȚIA poate fi personalizată cu ajutorul API. CĂȚIA V4 poate fi adaptat la limbajele de programare Fortran și C cu ajutorul unui API numit CAA. Cea mai recentă versiune este versiunea 6 lansată în 2009 (V6 R2009). CĂȚIA V5 poate conlucră cu alte aplicații, inclusiv Enovia, Smarteam, și diverse aplicații de analiză CAE. CĂȚIA V6 rulează doar
Catia () [Corola-website/Science/315350_a_316679]
-
programul în ENIAC prin manevrarea cablurilor și comutatoarelor acestuia, etapă care mai dura câteva zile. După aceasta, urma o perioadă de verificare și de debugging, cu ajutorul capabilității de rulare „single step” a mașinii. Cele șase femei care se ocupau de programarea ENIAC au fost introduse în 1997 în "Women in Technology International Hall of Fame". În 1946, ele se numeau Kay McNulty, Betty Jennings, Betty Snyder, Marlyn Wescoff, Fran Bilas și Ruth Lichterman. ENIAC a fost un proiect unicat și nu
ENIAC () [Corola-website/Science/315414_a_316743]
-
auxiliar în proiectarea proceselor și produselor pentru: ٭"selectarea tehnologiei proceselor" -determinarea celei mai bune variante prin care un produs specific poate fi realizat, prin selectarea dintr-un număr de procese alternative concurente; ٭"optimizarea proceselor" -includerea unor funcții-obiectiv în modelele de programare matematică care să reflecte considerații de mediu pentru ciclul de viață; "proiectarea proceselor" -extinderea metodologiei DfE pe baza ciclului de viață. DfE (Design for Environment) sau Ecodesign este un concept general ce se referă la o varietate de abordări de
Evaluarea ciclului de viață () [Corola-website/Science/317347_a_318676]
-
timpurie a fost finanțată de familie și de comerț, nefiind aproape deloc ajutat de guvernul nazist. Mașina de calcul S2 a lui Zuse este considerată a fi primul calculator controlat de proces. În 1946 el a proiectat un limbaj de programare de nivel înalt, Plankalkül. Zuse a înființat una din primele sale afaceri în domeniul calculatoarelor la 1 aprilie 1941 ("Zuse Ingenieurbüro und Apparatebau"). Această companie a construit apoi Z4. Din cauza celui de al Doilea Război Mondial, munca lui Zuse a
Konrad Zuse () [Corola-website/Science/321850_a_323179]
-
rachetelor de croazieră moderne. Designul circuitelor calculatorului S1 a fost predecesorul celor ale calculatorului Z11. Zuse bănuia mai târziu că aceste mașini au căzut în mâinile sovieticilor în 1945. În timp ce lucra la calculatorul Z4, Zuse și-a dat seama că programarea în cod mașină este prea complicată, astfel încât a proiectat un limbaj de nivel înalt, denumit de el "Plankalkül", în 1945/6, publicându-l parțial în 1948 și integral în 1972. Contribuția sa a fost una pur teoretică, deoarece limbajul nu
Konrad Zuse () [Corola-website/Science/321850_a_323179]
-
este un limbaj de programare esoteric, cunoscut pentru simplitatea acestuia. Acest limbaj de programare a fost creat de către programatorul Urban Müller, pentru a pune la încercare acesta neavând nicio aplicație practică. Forme populare de cenzurare fiind brainf***, brainf*ck, brainfsck, b****fuck sau BF. Numele
Brainfuck () [Corola-website/Science/321991_a_323320]