17,957 matches
-
categorice a termenilor-funcțiuni (a pozițiilor logice) de către judecată (logos apophantikos), să regleze tocmai funcționarea lor în sensul de a rosti ceva. E drept, judecata rostește, dar acest fapt nu este încă suficient de clar; deocamdată putem spune doar că judecata rostește numai dacă funcțiunile S și P rostesc; de aici, o anumită inversiune a pozițiilor fenomenologice, judecata căpătând o nuanță obiectuală, S și P căpătând-o pe cea operațională. Un asemenea fapt este însă cu totul firesc, fiindcă judecata nu poate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judecată (logos apophantikos), să regleze tocmai funcționarea lor în sensul de a rosti ceva. E drept, judecata rostește, dar acest fapt nu este încă suficient de clar; deocamdată putem spune doar că judecata rostește numai dacă funcțiunile S și P rostesc; de aici, o anumită inversiune a pozițiilor fenomenologice, judecata căpătând o nuanță obiectuală, S și P căpătând-o pe cea operațională. Un asemenea fapt este însă cu totul firesc, fiindcă judecata nu poate constitui nimic decât prin "interpretarea" pozițiilor sale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și P, luate împreună în unitatea judecății căreia îi aparțin. Această preexistență este, după toate semnele, logos-ul însuși, fiindcă singura semnificație funcțională pe care cele două poziții logice au scos-o la iveală până acum este faptul de a rosti printr-o unitate a pozițiilor, anume prin judecată. Logos-ul, ca preexistență, nu "vorbește" însă direct în S și P; și, de altfel, el nu va vorbi deloc, deși semnificația funcțională originară a pozițiilor logice este faptul de a rosti
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
rosti printr-o unitate a pozițiilor, anume prin judecată. Logos-ul, ca preexistență, nu "vorbește" însă direct în S și P; și, de altfel, el nu va vorbi deloc, deși semnificația funcțională originară a pozițiilor logice este faptul de a rosti (legat de logos); de a rosti în judecată, mai bine spus, ceea ce implică cel puțin o "convenție" în plus pe lângă pozițiile logice; această convenție în plus, care trebuie luată în seamă în chiar unitatea judecății, alături de pozițiile logice, este aspectul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
anume prin judecată. Logos-ul, ca preexistență, nu "vorbește" însă direct în S și P; și, de altfel, el nu va vorbi deloc, deși semnificația funcțională originară a pozițiilor logice este faptul de a rosti (legat de logos); de a rosti în judecată, mai bine spus, ceea ce implică cel puțin o "convenție" în plus pe lângă pozițiile logice; această convenție în plus, care trebuie luată în seamă în chiar unitatea judecății, alături de pozițiile logice, este aspectul alethic al acesteia, anume unitatea dată
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
putea susține singur judicativul; totuși, dictatura judicativului, așa cum ea s-a ivit prin cea dintâi formalizare a logos-ului, adună cele două aspecte într-o unitate ființială și funcțională, care dictează reguli discursului (faptului de a gândi, faptului de a rosti și făptuirii înseși). Ceea ce înseamnă că retragerea unuia dintre cele două aspecte poate atrage dispariția celuilalt. Dacă, prin reformalizarea logos-ului, aspectul alethic dispare, și aspectului formal trebuie să i se întâmple la fel. Numai că, în cazul reformalizării logos
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
exemplu potrivit, să observăm că Wittgenstein susține că semnul care participă la o propoziție stă pentru un obiect, dar noi nu putem cunoaște ce este obiectul; dar nu putem cunoaște ar trebui să completăm cu mijloace judicative, altminteri, obiectul fiind rostit (adică atras de logos), este și cunoscut; oricum, calea către obiect, susține el, nu mai este "logică", ci, așa cum arătam și mai sus, mistică;211 nu mai este judicativ-constitutivă (în sensul primei formalizări a logos-ului), am putea completa, ci
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
au stabilit cei numiți, precum și alți teoreticieni ai ideologiei, că aceasta consistă în justificarea legitimității unui fapt de natură publică, socială, cu ajutorul unor mijloace de natura ideilor. Desigur, din unghi etimologic, ideologia este o formă de rostire. Dar despre ce rostește ea? Despre idei, cum socotea de Tracy. De fapt, despre idealuri umane, în măsura în care "acum" avem nevoie de o "imagine" a viitorului "nostru". Legitimarea acestei imagini trebuie să fie pusă, întotdeauna, pe seama unei certitudini, care vine din trecut, deși ea are
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
originar pentru o anumnită ordine "socială", ceea ce înseamnă că ne este deschisă calea unei înțelegeri non-judicative a ideologiei (desigur, a dictaturii judicativului, în ultimă instanță). Mai sus, exprimam o uimire: am avea putința de a nu fi "ideologi"!? Atâta vreme cât gândim, rostim și făptuim în limitele judicativului constitutiv, a cărui ipostază desăvârșită este tocmai ideologia, nu am avea această putință. Deocamdată, nu ne poate fi clar, în privința acestei putințe, decât următorul lucru: un răspuns capătă șansă în urma unei experiențe prin care să
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fond, natura judicativ-constitutivă a ideologiei. Încrâncenarea cu care ideologia își exercită sarcinile proprii poate constitui, totuși, un indiciu pentru o tematizare a non-judicativului: desigur, prin contrast cu ceea ce ea legitimează și susține. Ne-am putea înnoi sensibilitatea față de non-judicativ, gândind, rostind și făptuind într-o dezordine ideologică fapt prezentat de ideologiile fel de fel ca fiind imposibil -, de exemplu, după normele unei unități de viață pe care istoria a îngăduit-o la un moment dat chiar ca fenomen public desigur, foarte
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
-se, totodată, ceva dincolo de acestea. Dar este astfel, din cercetarea semantică, mai cu seamă studiul etimologic. De ce? Mai întâi, pentru că acesta izolează cuvintele, nu le prezintă "legate", cum cerea Aristotel pentru elementele unei enunțări. Izolate, cuvintele par a nu mai rosti; ele spun, totuși, ceva, dar numai dacă etimologia este legată de un sens mai general care justifică însuși studiul etimologic; de exemplu, dacă anumite sensuri ale cuvântului cercetat nu mai sunt active în limbajul natural, însă ele au aparținut odată
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aceste sensuri sunt ale faptelor care le-au (re)primit astfel, dar ele erau ascunse, atâta vreme cât reducția a scos la iveală doar sensurile "tari" ale judicativului constitutiv, socotite potrivit fenomenului inflației de autorizare, căruia nu îi putem scăpa atunci când gândim, rostim și făptuim în "sfera publică" a fi "rele", nefirești, denaturante. De fapt, formalizarea logos-ului, evenimentul care a deschis orizontul dictaturii judicativului, nu trebuie privit ca fiind nici "bun", nici "rău"; el poate fi doar corespunzător sau necorespunzător, pe de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
așteptare, mi-am făcut curaj și am intrat într-un salon mare care era plin de fructe : mare, kiwi, ananas, pere. Am vrut să iau și eu un fruct, dar trebuie să îmi continui explorarea. Însă o voce caldă îmi rostește numele și mă îndeamnă să iau și eu un fruct, la alegere. Când mă întorc, era chiar ea, Toamna, a treia fiică a bătrânului an. Era atât de frumoasă încât am leșinat în fața frumuseții ei. Nu știu ce s-a întâmplat, dar
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
însăși viața pământenilor!... Poate că unele dintre ele înhămate la Carul Mic sau Carul Mare duc cu ele veșnicia!... Vrăjit de muzica lor fermecată am hotărât deodată să cred în stele, imaginându-mă un mag călător printre ele și am rostit aproape inconștient formula vrăjită: «-Opriți planeta, vreau să cobor!...»’’ Cineva mi-a ascultat ruga și iată-mă poposind răzleț printre stele. Cerul pare una cu marea, iar ele, stelele sunt pretutindeni, ca un omagiu adus mie, muritorului care s-a
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
folos, deoarece în lumea magică a cuvintelor ne putem înțelege unul cu altul și putem comunica. Dacă n-ar exista cuvântul, n-ar exista nimic frumos și de folos pe lume. Cuvântul a luat ființă odată cu viața noastră, atunci când am rostit numele magic MAMA. Lumea magică a cuvintelor a luat ființă odată cu șirul literelor din alfabet, odată cu cărțile ce au fost scrise și prețuite de oamenii înțelepți. Marea este o părticică din alfabet și vorbește cu valurile ei frumoase, încercând parcă
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
avem ceva în comun. Iar omul a fost creat de la început ca sumă a creației. Cu un minut înainte de a fi omul, nu exista decât o noțiune, o singură idee. Înainte de a fi Adam, a fost cuvântul om . Dumnezeu a rostit cuvântul om și s-a gândit la om mai înainte. Deci, în acea clipă, omul era redus doar la un cuvânt. Ca un păpușar, Dumnezeu ne creează pe noi din cuvinte și ne învăluie în vânt. Văntul e și el
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
dintre noi posedă o sămânță din înțelepciunea logosului, noi fiind datori să o descoperim și să o dezvoltăm. Cuvântul are nuanțe deosebite ; el poate prin rostirea lui să înveselească pe om, poate să-l întristeze, poate să-l îmbogățească, dacă rostește cuvântul potrivit la locul potrivit și timpul potrivit. Omul, în viață, se ghidează după logos, sfătuindu-l și învățându-l. Cuvântul poate zidi, poate dărâma, în sens propriu și figurat. Te poate zidi sufletește și te poate dărâma atăt de
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
fi văzută prioritar legată de programul național român, consacrat solemn de Adunările ad-hoc de la 1857, la semnificația de „program” al Unirii Principatelor ori al constituirii statului modern <ref id="22"> 22 D. A. Sturdza, Însemnătatea europeană a realizării definitive a dorințelor rostite de Divanurile ad hoc la 7/19 și 9/21 octombrie 1857, În Analele Academiei Române. Memoriile Secțiunii Istorice, seria II, t. XXXIV, București, 1912, p. 609-833; Idem, Autoritatea faptului Îndeplinit executat În 1866 de cei Îndreptățiți, În același loc, p.
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
9. Ibidem. 10. Ibidem. 11. Ibidem. 12. Polanyi, Karl, The Great Transformation: The Political and Economic Origins of Our Time, p. 65. 13. Hobsbawm, E.J., Nations and Nationalism since 1780: Programme, Myth, Reality, Cambridge University Press, Cambridge, 1990, p. 45. Rostit În cadrul primei Întâlniri a parlamentului noului regat unit al Italiei (1861), (Ladiam, E., Famous Sayings and Their Authors, Detroit, 1970) (trimtere la „We have made Italy, now we have to make Italians”). 14. Brunot, Ferdinand (coord.), Histoire de la langue francaise
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cauzele ei. Rezolvarea însă, mijloacele adoptate nu duc la ieșirea din criză, ci la adîncirea ei, "eroii" meritîndu-și ghilimelele și alunecarea în tragi-comic, adică exact acolo unde granița între eroic și derizoriu este atît de precară. Cu tot acest discurs rostit cu putere în auzul regimului ce-și propusese să uităm că identitatea noastră nu e un număr, ci un nume, piesa a fost lăsată să ajungă în paginile revistei "Teatrul" și pe scena naționalului ieșean. Asta, desigur, dintr-o accidentală
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
trimite totul în banc, în anecdotic, în istorica noastră capacitate de adaptare la situație, în brațele unei filosofii a nesfârșitei negocieri cu propria-conștiință, a unei etici care îți oferă un fior mioritic, bun de folosit la nevoie... * * * Incapacitatea de a rosti corect cuvintele vinovat-nevinovat, este punctul final al unei tragedii adunată în resturile unui costum de clown. * * * Obosiți (istoviți) peste măsură de întrebări și îngrijorați de posibile răspunsuri, omul Popescu trece uimitor de repede și ușor peste greșeala de a se
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
cu revoltă și rușine) ...și eu..., că au fugit din țară... de silă... și ură... și disperare... și frică... Gh. P. doi: (țipînd) ...și despre tine am... Gh. P. unu: (țipînd) ...da... și eu despre tine... (următoarele replici se vor rosti simultan, cu strigăte, cu disperare, iar aceste suprapuneri vor face ca textul să nu mai fie înțeles) Gh. P. doi: ... și am fost plătit... Gh. P. unu: ... și eu am primit bani... Gh. P. doi: (aproape de delir) Mi-au dat
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
iaca asta ne mai lipsea! Măi băiete, tu te-ai... Octav: Mamă, despre morți numai de bine... Costache: Octave, eu știu că tu nu ții la băutură... dar acum chiar că te-ai pilit cam tare... Octav: Mai bine ai rosti un discurs... da ceva frumos... duios... să plîngă toată întristata adunare... Hai, spune că am fost un copil frumușel... deștept..., un adolescent sclipitor... bun... curajos..., bagă și "nu-l vom uita niciodată" și gata, amin! Groparul: Doamne miluiește, Doamne miluiește
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
arătate mai sus”. Declarația încheiată, Al. Marghiloman și ceilalți reprezentanți ai guvernului român s-au retras, pentru ca deputații Sfatului Țării să discute și să decidă nestingheriți. La propunerea Blocului Moldovenesc, a fost cooptat în Sfatul Țării C. Stere, care a rostit un discurs ce a produs o puternică impresie. El a insistat asupra misiunii și a răspunderilor ce reveneau Sfatului Țării: „Astăzi noi trebuie să hotărâm ceea ce va avea o importanță hotărâtoare, extraordinară asupra soartei viitoare a poporului nostru. Mersul de
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
și guvernul statului român ș.a. Declarația se încheia cu cuvintele: „Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururea și totdeauna !” Rezultatul votului, anunțat cu aclamații, a fost adus la cunoștința primului-ministru Al. Marghiloman, care a intrat în sală și a rostit o scurtă alocuțiune, precizând că, în numele poporului român și a Regelui, cu mândrie lua act de Declarația de Unire și, în numele guvernului român, declara că o primește. El încheia cu cuvintele: „Trăiască România, una și nedespărțită !”. După ședința istorică, arhimandritul
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]