19,447 matches
-
o sută de localizări (comedii, farse, vodeviluri, satire), cu precădere din dramaturgia franceză și, mai rar, din aceea germană, cele mai multe făcute în asociere cu Tudor Mușatescu. Ușurătatea unor scrieri preluate din repertoriul bulevardier parizian este compensată, într-o măsură, de simțul teatral - strâns legat de acela comercial - al adaptatorilor. Părăsind „matca originală” și introducând personaje din mediul autohton, ei căutau să aducă o „dezlegare nouă” ori chiar să propună o „invenție proprie”, în piese aparținând lui P. Gavault, V. Sardou și
ALEXANDRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
care i se par bune de așternut pe „răbojul micii istorii a teatrului”: Un comediant și o fată de familie (1967), General la patru ani (1969), Povestiri. Marea și mica bătălie teatrală (1970), Tovarășul meu de drum, tutunul (1973). Cu simț al amănuntului comic și pitoresc, memorialistul recompune în manieră anecdotică figuri și scene cu haz, încercând, în tonuri surâzătoare, să reînvie o epocă pe care o cunoaște bine. Târgurile de provincie, unde peregrinează trupe de actori, sunt cadrul predilect al
ALEXANDRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
de data aceasta el depășește litera sistemului iconografic și simbolic creștin pentru a marca precaritatea morală a realității, care nu are resurse de a respecta modelul perfecțiunii, așa cum este el înfățișat în "cartea naturii". Punând astfel problema, cu discernământ și simț al realității, avem toate șansele de a obține o imagine pertinentă despre acest uomo universale care a fost Dimitrie Cantemir. Astfel, în cărțile de tinerețe, precum Divanul și Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, respectă cutumele culturii bizantine, axate pe valorile ortodoxiei
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
soluția pe care o aleseseră explicit, printre alții, Horatiu și, mai ales, un alt exilat, Ovidius. Este vorba de o "aroganță" creatoare a celui care socotește orice nedreptate care i se face drept un afront adus superiorității spiritului de către plebeianul simț comun. Cantemir nu era deloc lipsit de astfel de accente. Pentru el, literatura însemna, înainte de toate, act de cunoaștere, de sondare a realității, de stoarcere a esenței altfel inaccesibile. De aceea, pentru a scrie Istoria ieroglifică, el se documentează la fel de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
oglindă, în care îl invită pe pictor să privească, reflectată, lumea. Doar astfel aceasta capătă coerență. Teza lui Cantemir, nici ea originală, este că nici una dintre metodele clasice de cunoaștere nu este potrivită pentru a avea acces la Adevăr: nici simțurile, nici rațiunea nu sunt de ajutor. Când în discuție intră probleme (specifice, de fapt, teologiei) cum ar fi originea universului, ideea de destin, liberul arbitru, viața și moartea, sufletul (adică acele chestiuni numite de greci theoretice și de latini speculative
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
rațiunea nu sunt de ajutor. Când în discuție intră probleme (specifice, de fapt, teologiei) cum ar fi originea universului, ideea de destin, liberul arbitru, viața și moartea, sufletul (adică acele chestiuni numite de greci theoretice și de latini speculative 16), simțurile și rațiunea devin neputincioase. Autorul folosește sintagme tari, precum "absurdele și aproape nedemonstrabilele principii ale științei sensitive", "întunecimea sensitivă" ori "întunericul rațiunii"17. Cunoașterea nu are cum să pornească de la simple impresii nesistematizate, procurate de simțuri, dar nici nu poate
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de latini speculative 16), simțurile și rațiunea devin neputincioase. Autorul folosește sintagme tari, precum "absurdele și aproape nedemonstrabilele principii ale științei sensitive", "întunecimea sensitivă" ori "întunericul rațiunii"17. Cunoașterea nu are cum să pornească de la simple impresii nesistematizate, procurate de simțuri, dar nici nu poate fi discursivă. Această "știință profană" este insuficientă. Filosoful propune "trecerea de la cunoașterea discursivă la cea apofatică ("negativă", cum spune Cantemir), proprie intelectului situat în lumina grației"18. El consideră, deci, că singura posibilitate a omului de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
instinct, manifestă semne de inteligență, sunt capabile de sentimente, participă, altfel spus, conștient la creația lui Dumnezeu și fac parte din planul său etc. Deja Aristotel pare un precursor al primei tendințe, admițând că animalele pot avea suflet pentru că au simțuri (în special pe cel al pipăitului, de unde le provine și dorința)4, dar ezitând să le atribuie și accesul la intelect și rațiune, propriu omului; Plutarh, de pildă, în cele trei tratate despre animale, al celei de a doua. Pentru
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
arta manieristă. Există o lascivitate inerentă gestului fecioarei, așa cum este ea înfățișată în foarte multe reprezentări începând cu Renașterea, care cuprinde cu mâna sa gingașă cornul animalului. Una dintre celebrele tapiserii de la Cluny, cea care ar înfățișa, conform unor interpretări, simțul tactil, nu face excepție. Frescele cu inorogi cuprinși tandru de tinere în ispititoare ipostază nudă, care decorează dormitoarele Papei Paul al III-lea din Castelul Sant'Angello din Roma, pictate între 1543 și 1548, atrag atenția mai curând prin lascivitatea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
care Biruința o emană. Răspunsul său este simplu și fără echivoc: "precum el Dianii, și nu Afroditii, să fie închinat apofasisticos mi-au răspuns"51. Prin urmare, Inorogul se închină înțelepciunii, nu iubirii. El alege abstinența, reușind să-și controleze simțurile, dovedindu-și, în acest fel, nu doar puritatea și perfecțiunea, ci și superioritatea față de celelalte ființe pământești. El trăiește în lumea vaporoasă a spiritului. Să ne luăm acum răgazul de a pune în legătură această poveste cu liniile de forță
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
îi sfidează deschis pe puternicii vremii sale, pe când Lupul lui Cantemir nu renunță la o prudență care contravine cu totul concepției lui Diogene și a urmașilor săi. În plus, cinismul clasic presupune o renunțare la orice convenție socială, sfidarea bunului simț comun, practicată ca metodă de impunere a unor adevăruri care nu convin. Cinismul antic este, după cum apreciază Peter Sloterdijk, "principial impertinent", constituindu-se într-o "reflecție esențial plebee"24, care se opune celei oficializate, canonizate. Or, personajul lui Cantemir este
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nivel al conștiinței poietice, este, peste secole, Grobei, personajul lui Nicolae Breban din Bunavestire. Într-o legendă colportată de Aelian (II, 42), șoimul pare a fi, ca și în romanul lui Cantemir, nu doar aliatul omului, ci și depozitarul unui simț al măsurii care îl individualizează: Dacă un șoim zărește cadavrul unui om (așa se spune), întotdeauna aruncă pământ peste leșul neîngropat, deși Solon nu a lăsat nici un astfel de dispoziție și nu va atinge niciodată cadavrul. Și chiar se abține
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
informații explicite în sistemul de valori și reprezentări mentale cu privire la sine, boală, tratament și prognostic. Acești factori nu sunt distincți, ci sunt inter-relaționați. CUNOȘTINȚE EXPLICITE Ar părea natural să presupunem că informațiile explicite pot avea o influență directă asupra comportamentului. Simțul comun ne sugerează că dacă o persoană cu diabet zaharat de tip 2 este corect informată cu privire la beneficiile, consecințele și modul de administrare al insulinei, ar trebui să accepte fără probleme acest tratament. Realitatea ne arată însă că aceasta nu
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
de Bandura (30). În TPB, atitudinile și normele subiective își exercită influența asupra comportamentului în mod indirect, prin intermediul efectului pe care-l au asupra intențiilor. Modelele autoreglării sunt: Modelul Auto-Reglării la Boală (The SelfRegulation Model of Illness), (24), Modelul Bunului Simț (Common Sense Model of Illness) (31). Acestea au ca și punct central conceptul de autoreglare care se referă la gânduri, sentimente, acțiuni auto-generate, care sunt planificate și adaptate atingerii scopurilor personale. Aceasta este o definiție procesuală, diferită de acelea care
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
o anumită boală diferă de la o persoană la alta, dar cele 5 componente în care este organizată reprezentarea sunt stabile. Reprezentarea pe cele 5 dimensiuni ghideză alegerea procedurilor de acțiune, precum și alegerea criteriilor de evaluare a eficienței procedurale. Modelul Bunului Simț este construit pe Modelul Auto-Reglării la Boală, dar aduce nou: - Fiecare variabilă din cele 5 (identitatea bolii/simptomului, cauza, consecințele, evoluția și tratamentul) este reprezentată sub 2 forme: atât semantic (eticheta lingvistică a simptomului sau a bolii), dar și experiențial
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
agravării bolii (4,5). Această agravare este reprezentată stadial, insulina fiind stadiul final, cel mai grav. Această repezentare este importantă datorită implicațiilor pe care le are asupra modului în care pacienții își evalueză prognosticul. În ciuda faptului că la nivelul bunului simț, la orice boală agravarea implică un prognostic mai rezervat, în cazul diabetului acest principiu nu se respectă în realitate. Cu toate acestea, unii pacienți continuă să-și evalueze prognosticul în funcție de tratamentul care li s-a prescris. 16. 2. Echipa medicală
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
1628, aducând o confirmare decisivă pentru continuitatea circulației sângelui în corpul uman. Capilarele sanguine vor fi descrise microscopic în 1649 și de Henry Power (1623-1694). Malpighi a folosit microscopul pentru a descrie papilele linguale (pentru gust) și papilele cutanate (pentru simțul atingerii), substanța albă cerebrală formată din fascicule ce leagă creierul de măduva spinării, glomerulii renali (ai lui Malpighi), stratul celular cutanat (al lui Malpighi), hematiile din vase și multe altele. Se poate spune că Malpighi este fondatorul histologiei moderne. Marcello
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
să facem practică această metodă opoterapică.” Întregul eșafodaj al gîndirii și cercetării lui Paulescu a avut o dublă finalitate: pe de o parte cunoașterea mai adâncă a cauzei diabetului, iar pe de alta, găsirea unui tratament eficient pentru această boală. Simțul responsabilității l-a oprit să aplice la om extractul pancreatic în mod prematur și fără precauțiile necesare. Singurele încercări făcute de el au fost cele prin care a încercat administrarea extractului pe cale orală sau pe cale rectală. Cu onestitatea care l-
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
1923. Despre acest lucru vom vorbi mai departe. Aici vom face doar următoarea observație: în fascinanta istorie a descoperirii insulinei stau față în față două imagini: de o parte Paulescu, un cercetător desăvârșit, cu o moralitate proverbială și un ascuțit simț al dreptății; de cealaltă parte un „comando” canadian, heterogen ca valoare și moralitate, care s-a dovedit lipsit de scrupule în însușirea unui merit pe care nu îl avea. Aceste două tablouri ilustrează, pe de o parte, lumina și adevărul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
Articolul face afirmația că „românii încurajează [violența împotriva femeii] prin lipsa de atitudine”față de agresiunile suportate de femei. încercând să găsească explicații pentru „lipsa de atitudine”, articolul prezintă situația poliției, care în absența unor reglementări clare, „[gardienii] acționează după propriile simțuri”. Căutând la psihologi descoperirea cauzei acestei atitudini, aceștia pun comportamentul pe seama „educației ancestrale”. Articolul face referire la Raportul ONU privind violența domestică, în care România apare cu 45% dintre femei ca fiind victime ale agresiunilor verbale, 30%, victime ale agresiunilor
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
aparține unei familii, unui grup de colegi, prieteni, generației sale, comunității din care face parte. Aceste grupuri cărora le aparține își pun amprenta asupra identității sale și a modului sănătos de a funcționa printre ceilalți. Unii autori vorbesc despre un simț (sentiment) al comunității ce reprezintă o motivație prezentă la orice individ, începând cu vârsta adolescenței, și care se face simțit într-o largă varietate de grupuri sociale influențând emoțiile, cunoașterea și comportamentele (Vieno et al., 2005). Vieno și colaboratorii săi
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
reprezintă o motivație prezentă la orice individ, începând cu vârsta adolescenței, și care se face simțit într-o largă varietate de grupuri sociale influențând emoțiile, cunoașterea și comportamentele (Vieno et al., 2005). Vieno și colaboratorii săi (2005) argumentează faptul că simțul comunității este invers proporțional cu singurătatea, îngrijorarea, izolarea socială, violența și comportamentele antisociale, abuzul de substanțe, fuga de la școală și este direct proporțional cu fericirea, eficiența strategiilor de coping, deprinderile și suportul social, deprinderile de a soluționa problemele, eficiența academică
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
o acceptă. Așadar, apar toate motivele pentru ca al doilea copil să nu fie un copil dorit. Literatura de specialitate consemnează caracteristicile copilului nedorit astfel (Brekhman, Fedor-Freybergh, 2005, p. 181): mai puțin vesel, bine dispus; o creștere a importanței atingerii, a simțului tactil; o excitabilitate crescută; lipsa sentimentului valorii de sine (posibilitatea retardării procesului de dezvoltare); fără încredere în sine, neîncrezător în capacitățile și abilitățile proprii; puternic dependent, făcând față cu dificultate sarcinilor școlare, curriculei; ca elev, nici onest, nici harnic; fie
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
o auzi frecvent, mai ales în relație cu copiii mai mici. „îți face doamna doctor injecție dacă plângi!”, „îți taie popa limba dacă mai vorbești urât!”, „vine lupu!”, sunt aparent expresii nevinovate și adulții se amuză, în timp ce copiii se înspăimântă! Simțul umorului copilului este altul decât al adultului, este în acord cu nivelul lor de dezvoltare cognitivă. Spaima și nesiguranța care o induc părinții folosind amenințările îl fac pe copil, pentru moment, „cuminte”. Mama care a amenințat (sau educatoarea, sau învățătoarea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
insistăm asupra uneia care este cu adevărat capitală. în preambul, reamintim că, în consonanță cu descoperirile tot mai numeroase, mai robuste și mai consolidate metodologic, existența unui psihism prenatal constituie un adevăr indubitabil. în contextul echipamentului senzorial al copilului nenăscut, simțul tactil și cel auditiv joacă un rol privilegiat întrucât, prin intermediul lor, se instituie o importantă comunicare cu propria lui mamă. De asemenea, o relație tactilă explicită a gravidei față de fetus evocă schițarea atașamentului prenatal (Condon, 1993). Fructificând abilitatea tactilă timpurie
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]