21,512 matches
-
și pe la mine, că am nevoie să vorbesc cu cineva care cunoaște toată situația lui (...). A mai făcut expoziție D-na Lila Țanu , am auzit că și Orac . Mă frământă gândul să mai fac și eu o expoziție, dar mă tem. De aceea am nevoie să mă sfătuiesc cu mata, să nu fac ceva de capul meu, când văd că are atâtea diplome și altele. Aș dori să veniți să le studiați, după cum ați Început . Știu că nici Dvs. nu aveți
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
acum e la C-lung. - Muscel. Voi Încerca să intru În legătură cu Ad-ția Pinacotecei - dar nu am mari speranțe să aflu răspuns afirmativ . De răspuns sigur răspund. Dacă vă mai interesează fotografie după tabloul ce posed - voi face acest lucru. (Mă tem să nu fie vreo copie după al lui Gorovei)? , dar nu văd cine ar copia așa de artistic. Poate dubletă (?). Lucrez acum la Monografia Dragoslav și am deja 60 pagini de coală (Contractul e pentru 150 pagini). Dacă Îmi puteți
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
vizionat” și D-voastră filmul „Ulița Răd.”? Am auzit, că Sorin Gorovei se lasă cam greu, cu donația lucrurilor și lucrărilor lui Artur Gorovei . Sunteți de părere să-i scriu? Mi-i prieten și mi-a fost elev. El se temea - era și adevărat - că lucrurile zac În subsolul Muzeului. Acum s-a schimbat situația și poate Încredința fără grije amintirile tatălui său. Ai mei vă urează sănătate. Recomandați-mă Doamnei Dv., cu o strângere prietenească de mână și cele mai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
află osemintele lui Cuza și a celor doi fii ai săi) din fostul județ Baia. Material mai strâng și-l trimit pe adresa liceului, Întrucât dl. Nichita nu dă semn, că vrea să aibă legături cu mine și tare mă tem că Anuarul festiv să nu aibă lacunele (unele voite) ale celui relativ la liceul N. Gane. Mă bucur de larghețea lui Irimescu. S-a dovedit cu acest prilej om de suflet. Pe dl. Tatos Îl voi ajuta cât voi putea , prin
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Academie. Îmi pare rău că nu se sărbătoresc cei 50 ani ai Liceului No. 2. Sunt, se vede, interese obscure ale unor persoane, care n-au jucat un rol prea onorabil În lupta pentru Înființarea acestei școli și care se tem să nu fie puși - direct sau indirect - la stâlpul infamiei, cum ar merita. N-aveam de gând s-o fac, dacă mi se dădea și mie rând la cuvânt, căci nu aș dori În nici un fel să umbresc frumusețea sărbătoririi
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
el destul de repede Thomas Wohlfahrt. Vrea să afle dacă am depășit cu succes problemele de birocrație moldovenească, cele care au pus la un moment dat sub semnul îndoielii nu neapărat participarea noastră la proiect, ci sosirea la Lisabona. Apoi, atacăm teme mai serioase. Mă întreabă despre posibilitatea unirii Republicii Moldova cu România. Îmi dă astfel dovada că stăpânește suficient de bine situația de la noi și totodată atinge o coardă sensibilă, care îl ajută să „decupeze” orientarea politică a interlocutorului. Nu-mi dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
imensul său prestigiu de metropolă culturală a Europei și chiar a lumii întregi. Din orice punct al globului l-ai privi - București, Moscova, Dallas, Madrid, Canberra sau Tokio -, Parisul emană aceeași strălucire și nu are motive prea mari să se teamă că acest nimb îi va păli, chiar dacă începe să fie serios concurat pe plan cultural de New York. S-au scris mii de cărți despre Paris sau în care capitala Franței figurează ca loc de desfășurare a unei trame oarecare, sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
deznaționalizat, că limba română era interzisă... Vizibil nemulțumit, la un moment dat, Verner mă întrerupe: „Probabil că neocomuniștii au venit la putere prin alegeri libere, poporul i-a votat?” „Așa e“, am zis. „Atunci e clar. În cazul acesta, mă tem că veți fi înghițiți din nou de o Rusie revanșardă.” Nu l-am putut contrazice. Dar și detașarea cu care vorbeau, ca niște ditamai vesticii, cu un soi de aroganță a celor care au depășit de mult faza orbecăielilor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
e într-o competiție, pe cheltuiala sa, cu georgianul Giorgi Achwlediani: cine va bea mai multă tequila. Cred că se va sfârși rău „competiția”. Elvețianca Corinne Desarzens mă roagă să n-o evit la Sankt-Petersburg, pentru că a început să se teamă și nu crede că o vor ajuta prea mult cunoștințele sale de limbă rusă. Îmi amintesc cum Corinne îmi vorbea entuziasmată, modulându-și vocea ca o adevărată actriță, despre spațiul rus în care vom intra foarte curând. Zicea: „Vai, Nevski
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
legat de averea fostului soț, la care ar avea drept de moștenire fiul lor. Ea a venit să testeze terenul, însă nu crede să reușească. E și foarte periculos. Dacă va vedea că lucrurile sunt complicate, va renunța, pentru că se teme pentru viața ei și a băiatului. Iată încă o tușă, mă gândesc, la portretul de „capitală a criminalității” pentru Sankt-Petersburg. Când ne-am despărțit, în sala de pictură veche italiană, femeia a început să plângă. Mi-a urat printre lacrimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la bordul unui vas care să refacă itinerarul... Odiseii. La auzul acestei năstrușnice propuneri, replica îngândurată a lui Thomas Wohlfahrt a sunat cam așa: „Nu știu, zău, David, ce să zic. Ulise a călătorit spre Ithaka vreo 13 ani. Mă tem că va fi greu să găsim un guvern sau o fundație privată care să finanțeze o călătorie de o asemenea durată...” VITALIE CIOBANU: Cea mai fulminant-zgomotoasă primire pe care am avut-o până acum se produce în Gara Friedrichstrasse din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sovietic înarmat încearcă să smulgă bicicleta din mâinile unei tinere femei, chiar în fața Porților Brandenburg, sub privirile îngrozit-stupefiate ale trecătorilor - unii au înțepenit pe trotuar, incapabili de vreo reacție, alții se feresc, rușinați, din raza obiectivului fotografic, de parcă s-ar teme să nu li se imortalizeze lașitatea. Cele două imagini, surprinse în sectoare diferite ale orașului, american și sovietic, sunt foarte elocvente pentru tipul de valori și relații care au prevalat în cele două jumătăți ale Berlinului în perioada postbelică, despărțite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
bună: față de țările din Est, față de unificarea germană și față de ideea unificării europene. Cei care i-au urmat la putere în Germania, social-democrații și ecologiștii, sunt oameni buni, dar fixați, mai ales, pe probleme de politică internă. Și aici mă tem că nu mai există acea viziune largă pe care o avea Helmut Kohl privind ideea europeană și am destule îndoieli că tot ce se face cu și pentru țările din Europa de Est este pus, realmente, în sprijinul ideii de unitate europeană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unitatea europeană drept o ripostă dată, în primul rând, „imperialismului american” - teama de globalizare, ei uitând adevărul că fără implicarea americană continentul nostru ar fi fost de mult o uriașă ruină comunizată? - Deși aș mai avea chef de vorbă, mă tem că am cam răspuns la întrebarea asta lungindu-mă la cea dintâi. Dar mai pot adăuga: sunt sigur că și noi, ăștia din Est, dacă o să mai avem timp, după mulți ani de la eliberarea din ghearele „Marelui Frate” estic, o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și simplu aceste teritorii, acaparând banii și toate bogățiile țărilor lor. Ei nu sunt neocomuniști, sunt niște baroni postsovietici, cu tot ce presupune mai rău acest termen. Dar această situație nu va dura la nesfârșit... Pe de altă parte, mă tem că, după dispariția lui Niazov, Karimov și Nazarbayev, în aceste republici se va instaura haosul. La fel mă îngrijorează și ce se va întâmpla în Azerbaidjan și în Gruzia după plecarea lui Aliev și Șevardnadze. Toți acești foști comuniști sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și azi - acum câțiva ani, împreună cu un alt romancier din Belfast, Robert McLiam Wilson, am făcut un film documentar despre acțiunile punitive ale unor grupuri paramilitare din Irlanda de Nord. Am prezentat o vreme programe de artă la televiziunea sud-irlandeză, dar mă tem că nu am fost prea bun în domeniu, și pe lângă aceasta, în timp ce lucram la televiziune, mi-a fost foarte greu să mă concentrez asupra activității mele literare. De fapt, nu scrisesem un cuvânt timp de șase luni. Acum încerc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
într-adevăr, și una, și alta, eram tineri, adică și în spirit, curajoși pe jumătate și cu siguranță inconștienți, apți de a intra în lupta cu un întreg sistem, dominant pe o treime a globului, de care începuseră să se teamă și în fața căruia se curbau chiar maeștrii noștri încă în viață. Părea că ne aflăm la „sfârșitul lumii”! Ridicoli pentru mulți, și nu numai dintre oficiali, dar și pentru scriitori de diferite vârste, satisfăcuți, probabil, de „noile ierarhii”, conștienți sau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
meu, când un „anumit grup” a observat că începeam să-mi public unele romane apărute în țară - și atacate toate de presa de partid - la o mare editură, la Flammarion - En l’absence de maître, L’Annonciation, Don Juan - și, temându-se probabil că un scriitor român ar putea deveni cunoscut în Occident, un scriitor ce nu se „integrase” grupului lor și care avea „îndrăzneala”, publicându-și romanele apărute „sub comuniști”, să arate că se făcea artă adevărată „și acolo”, pentru
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
din cultură, pe care o consideră negativă” etc.Ă. Dar, se pare că unii au foiletat deja acest dosar al meu, mi s-a spus că se află acolo denunțuri la adresa mea semnate de „scriitori foarte importanți”! De ceea ce mă temeam!... Dar, în această toamnă, 2004, îmi voi lua inima în dinți și-mi voi consulta dosarul, fără însă să „dramatizez” prea mult dacă voi întâlni acolo nume pe care le-am prețuit și le prețuiesc și azi, orice s-ar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
discutabile, pentru o dată am fost rezervat și mi-am exprimat scepticismul față de hotărârea pe care o vor lua „cu adevărat, forurile”. Într-adevăr, „forurile” cele mai înalte, speriate de aerul cam prea „liberal”, prea „ne-organizat” al acelei plenare sau temându-se cu adevărat de numele noastre - de unele dintre ele! -, au lăsat să treacă câteva zile și l-au rechemat în grabă pe Ștefan Bănulescu, aflat într-o călătorie în Italia, numindu-l redactor-șef la fosta revistă a lui
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ale țării, cu R. literară, publicându-i in extenso, alături de pozele lor etalate „cu sfruntare” în paginile revistei, cum o comentau mulți activiști iritați de inițiativele mele, ca și nu puțini dintre colegii noștri mai vârstnici care începeau să se teamă că „partidul” lăsând cam prea libere frâiele cenzurii și oferindu-ne nouă, tinerilor, posturi de conducere, urmarea va fi inexorabila întunecare a pozițiilor și mai ales a „valorii lor literare”. Revin încă o dată asupra acestui aspect al lucrurilor ce, din afara
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și, cred eu, fără să fie nevoie, s-a dezis de tânărul său protejat N. Manolescu, a cărui antologie de poezie fusese de curând atacată și retrasă de pe piață. La sfârșitul ședinței, când toți cei de față își așteptau verdictul, temându-se de soarta abruptă a lui Bănuță, Dragoș și Băieșu, l-am auzit pe individul tânăr, înalt, cu ochelari cu lentile întunecate ce-și câștigase deja porecla „Dumnezeu” - se știa că-i face discursurile „Șefului”! - pronunțându-mi numele și invitându
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în acea clipă un simplu membru de partid, intrat de nici doi ani în rândurile sale!... Ieșind de la Popescu, i-am cerut lămuriri lui Ghișe, dar, se pare, nici el nu știa mai multe... sau nu voia să-mi spună. Temându-se că o să mă plictisesc la Brăila, pe care o cunoșteam puțin, am luat cu mine în mașină pe cineva (pe iubita mea, viitoarea mea soție, pe Maria!Ă; spre surpriza mea, de la hotel am fost îndrumați cu mari politețuri
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
din artele literare sau muzicale ce fug de o „figurativitate umană” într-o formă, sau forme ale unui fel de expresionism abstract, un „tehnicism inventiv”, lacom și panicat de o continuă descoperire de noi modalități de expresie, de mereu noi teme, împrumutând din tehnica suprarealismului această ardoare pentru „originalitate” cu orice preț, pentru un „autenticism” care vrea să se apropie de „omul firesc, comun”, expulzându-i însă „figura” și „esența” din creație!...Ă Am ajuns la metafora „piramidei răsturnate” a artei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
rece în fața câmpiei și a mării, dar caută „obstacolul” și munții (Drumul la zid!Ă, simetria, simetriile și redundanțele, în frază, ca și în existență, acele „ocoluri”, dar și „reveniri” ideatice care reușesc, după un timp, să producă acele motive, teme obsesive în jurul cărora se poate structura o operă. Cultul „răbdării”, în existență, dar și în operă, acel calm temperamental, organic ce trebuie să se opună „neastâmpărului” actual, fuga după originalitate cu orice preț, excesivul cult al „noului” ce se face
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]