17,832 matches
-
au sosit în regiune, și i-au încetinit pe moscoviți. Ordinul Livonian, condus de Wolter von Plettenberg, s-a alăturat și el războiului ca aliat al Lituaniei. Trupele livone au câștigat în august 1501, au asediat Pskovul, și au câștigat bătălia de pe lacul Smolino în septembrie 1502. În 1502, Ivan al III-lea a organizat o campanie de cucerire a Smolenskului, dar orașul a rezistat asediului întrucât moscoviții au ales o strategie slabă și nu aveau suficientă artilerie. Negocierile de pace
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
de lemn cu susținerea eficientă a artileriei. Forțele țarului au cucerit cetăți importante ca Fellin (Viljandi), dar totuși le lipsea forța de a cuceri marile orașe Riga, Reval sau Pernau. Cavalerii Livonieni au suferit o înfrângere dezastruoasă în fața rușilor în bătălia de la Ērģeme în august 1560. Unii istorici cred că boierimea rusă era divizată în ce privește momentul în care Livonia urma să fie invadată. Eric al XIV-lea, noul rege al Suediei, a refuzat cererea de ajutor din partea lui Kettler, împreună cu o
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
în urmă, în timp ce Ioan a respins cererile lui Ivan, și războiul s-a reluat. Fricțiunile între Danemarca și Suedia duseseră la , izbucnit în 1563 și încheiat în 1570 prin . Desfășurat în principal în sudul și vestul Scandinaviei, războiul a implicat bătălii navale majore duse în Marea Baltică. Când danez a capitulat în fața forțelor suedeze în 1565, 150 de mercenari danezi au scăpat de masacrul care a urmat trecând de partea Suediei. Printre aceștia, se număra și , care avea să devină un important
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
conflict s-a împletit cu campaniile livoniene când forțele suedeze și cele polono-lituaniene au intervenit de partea diferitelor tabere, cea din urmă declanșând Războiul Polono-Moscovit. Forțele lui Carol al IX-lea au fost îndepărtate din Livonia după mari înfrângeri în bătăliile de la Kircholm (1605) și (1610). După ulterior, succesorul lui Carol, Gustav Adolf, a recucerit Ingria și Kexholmul care au fost oficial cedate Suediei prin din 1617 împreună cu grosul Ducatului Livoniei. În 1617, când Suedia și-a revenit din , purtat cu
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Infanterie. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al Regimentului 9 Roșiori, șef al Etapelor Armatei de Nord și comandant al Diviziei 1 Infanterie, în perioada 23 decembrie 1916/5 ianuarie 1917 - 1/13 iulie 1918, remarcându-se pe timpul Bătăliei de la Oituz. La 28 octombrie/11 noiembrie 1918 Divizia 1 Cavalerie este remobilizată, generalul Mihail Schina fiind numit comandant al acesteia, rămânând în fruntea acesteia până la 1 iulie 1919. Pentru modul în care și-a susținut ideile și convingerile, a
Mihail Schina () [Corola-website/Science/335866_a_337195]
-
atingerea aliniamentului Rusciuk - Șumla - Varna. La acțiunile militare, pe lângă forțele române a participat și un corp de armată rus comandat de generalul Andrei Zaioncikovski. Operația strategică a inclus o operație de nivel operativ - Operația de la Flămânda, precum și o serie de bătălii, cea mai importantă prin efectele sale fiind Bătălia de la Turtucaia. Înfrângerile de pe frontul de sud în Bătălia de la Turtucaia și în Dobrogea, ca și eșecul Operației de la Flămânda au pus România într-o situație strategică dezavantajoasă. Oprirea acțiunilor ofensive pe
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
pe lângă forțele române a participat și un corp de armată rus comandat de generalul Andrei Zaioncikovski. Operația strategică a inclus o operație de nivel operativ - Operația de la Flămânda, precum și o serie de bătălii, cea mai importantă prin efectele sale fiind Bătălia de la Turtucaia. Înfrângerile de pe frontul de sud în Bătălia de la Turtucaia și în Dobrogea, ca și eșecul Operației de la Flămânda au pus România într-o situație strategică dezavantajoasă. Oprirea acțiunilor ofensive pe frontul de nord a dat răgazul Puterilor Centrale
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
armată rus comandat de generalul Andrei Zaioncikovski. Operația strategică a inclus o operație de nivel operativ - Operația de la Flămânda, precum și o serie de bătălii, cea mai importantă prin efectele sale fiind Bătălia de la Turtucaia. Înfrângerile de pe frontul de sud în Bătălia de la Turtucaia și în Dobrogea, ca și eșecul Operației de la Flămânda au pus România într-o situație strategică dezavantajoasă. Oprirea acțiunilor ofensive pe frontul de nord a dat răgazul Puterilor Centrale să concentreze în Transilvania o forță puternică adusă de pe
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
aceeși concluzie, arătând că în condițiile în care se renunțase la planul inițial care prevedea o acțiune ofensivă în sud, și se decisese adoptarea defensivei strategice, „"întărirea Turtucaiei era din punct de vedere strategic o greșeală evidentă și de nepermis"”. Bătălia de la Turtucaia s-a desfășurat între 1-6 septembrie 1916. Pe 2 septembrie, forțele bulgaro-germane aflate sub comanda generalului Mackensen au început să atace pozițiile Armatei României din zona fortificată Turtucaia. Capul de pod era apărat de trupele Diviziei 17 Infanterie
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
și a intrat în serviciul Brandenburg ca general. În 1672 el a primit comanda tuturor forțelor din Brandenburg. În 1672 și 1674 a luptat în Războiul olandez. În calitate de comandant al cavaleriei Brandenburg, în timpul invaziei suedeze, la 28 iunie 1675 în Bătălia de la Fehrbellin, el a atacat armata suedeză fără ordin de a face acest lucru, producându-le pierderi grele. Această mișcare a contribuit în mod decisiv la victoria Brandenburg dar și la nemulțumirea Electorului. Acest eveniment istoric l-a inspirat în
Frederic al II-lea, Landgraf de Hesse-Homburg () [Corola-website/Science/335887_a_337216]
-
lui Carol Quintul. În cele din urmă cade prizonier la 30 mai 1553. La întoarcerea din captivitate este făcut cavaler al Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și i se asigură guvernarea Parisului și a Île-de-France (1556). A luat parte la Bătălia de la Saint-Quentin la 10 august 1557, apărând Picardia împotriva spaniolilor și a ajutat în asediul orașului Calais, în 1558. Regele l-a trimis cu o ambasadă la regina Elisabeta I a Angliei, pentru a obține de la ea angajamentul de a
François de Montmorency () [Corola-website/Science/335886_a_337215]
-
de Franța, fiica nelegitimă a regelui Henric al II-lea. În 1560, a participat la Stările Generale care s-au ținut în Orléans. În tulburările războaielor religioase care au avut loc, el a fost de partea catolicilor, a participat la bătălia de la Dreux la 19 decembrie 1562 și la capturarea orașului Le Havre. De asemenea, el a luat parte la bătălia de la Saint-Denis (10 noiembrie 1567), unde a murit tatăl său. Odată ce a devenit Duce, François a continuat rivalitatea cu Casa
François de Montmorency () [Corola-website/Science/335886_a_337215]
-
ținut în Orléans. În tulburările războaielor religioase care au avut loc, el a fost de partea catolicilor, a participat la bătălia de la Dreux la 19 decembrie 1562 și la capturarea orașului Le Havre. De asemenea, el a luat parte la bătălia de la Saint-Denis (10 noiembrie 1567), unde a murit tatăl său. Odată ce a devenit Duce, François a continuat rivalitatea cu Casa de Guise. În 1570, el a avut sarcina foarte dificilă de a face ca pacea de la Saint-Germain să fie acceptată
François de Montmorency () [Corola-website/Science/335886_a_337215]
-
avut nici o șansă de a distruge un imens fort roman cu ziduri groase de 60 de picioare, apărate de mii de militari romani. Soldații romani s-au grăbit apoi să construiască bănci de asediu împotriva zidului de nord al Templului. Bătălia a durat până când a fost capturat sanctuarul. În mod tradițional, s-a presupus că vecinătatea Cetății Antonia a devenit mai târziu locul "Praetorium"-ului și că această clădire a fost locul în care Isus a fost dus pentru a fi
Cetatea Antonia () [Corola-website/Science/335892_a_337221]
-
mai târziu în războaiele împotriva maurilor și cucerirea Granadei în 1492. În 1503 a fost numit ca prim-guvernator și Vice-Rege al coloniei portugheze India (în . Almeida este creditat cu stabilirea hegemoniei portugheze în Oceanul Indian, ca urmare a victoriei din bătălia navală de la Diu, din 1509. Și-a pierdut viața în 1510 în timpul călătoriei de întoarcere în Portugalia. s-a născut la Baía de Saldanha lângă Lisabona, se presupune că în anul 1450, ca fiu al primului Conte de Abrantes (în
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
al primului Conte de Abrantes (în ), Dom Lopo de Almeida și al soției sale, D. Beatriz da Silva. Lucru obișnuit pentru bărbații din categoria sa socială, s-a alăturat armatei la o vârstâ fragedă. În 1476 a luat parte la Bătălia de la Toro. Apoi a luptat în conflictele din diferitele părți ale Marocului, iar în 1492 a participat la cucerirea Granadei de către creștini, de partea castilienilor. În 1505 regele Manuel I al Portugaliei l-a numit pe Almeida, vicerege al coloniei
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
al Africii, cucerind noi teritorii spre vest. În martie 1508, la cererea negustorilor arabi din Calicut, o flotă egipteană, aflată sub comanda lui Amir Husain Al-Kurdi (Mir Hussain) a atacat și învins escadronul portughez comandat de Lourenço de Almeida în Bătălia de la Chaul. Lourenço de Almeida a fost ucis în timpul bătăliei, care a dus la retragerea temporară a portughezilor din apele Oceanului Indian. Afonso de Albuquerque a sosit la Cannanore la sfârșitul anului 1508, după care imediat a făcut cunoscută misiunea pe
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
la cererea negustorilor arabi din Calicut, o flotă egipteană, aflată sub comanda lui Amir Husain Al-Kurdi (Mir Hussain) a atacat și învins escadronul portughez comandat de Lourenço de Almeida în Bătălia de la Chaul. Lourenço de Almeida a fost ucis în timpul bătăliei, care a dus la retragerea temporară a portughezilor din apele Oceanului Indian. Afonso de Albuquerque a sosit la Cannanore la sfârșitul anului 1508, după care imediat a făcut cunoscută misiunea pe care o primise din partea regelui, care îl împuternicea ca guvernator
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
imediat a făcut cunoscută misiunea pe care o primise din partea regelui, care îl împuternicea ca guvernator, pentru a superviza acțiunile lui Almeida ca vicerege. Almeida, hotărât să răzbune moartea fiului său și să-i elibereze pe portughezii ajunși prizonieri în urma bătăliei de la Chaul, a refuzat să recunoască acreditările lui Albuquerque, iar mai târziu l-a arestat. În 1509, Almeida a devenit primul portughez care a ancorat în Bombay. A urmat bătălia navală de la Diu, în Marea Arabiei, în data de 3
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
său și să-i elibereze pe portughezii ajunși prizonieri în urma bătăliei de la Chaul, a refuzat să recunoască acreditările lui Albuquerque, iar mai târziu l-a arestat. În 1509, Almeida a devenit primul portughez care a ancorat în Bombay. A urmat bătălia navală de la Diu, în Marea Arabiei, în data de 3 februarie 1509, între flota portugheză, formată din 23 de vase și o coaliție formată din flota sultanatului mameluc din Egipt, a Zamorinului din Calicut și a Sultanului din Gujarat, cu
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
Unternehmen Paula () este numele de cod al unei ofensive al "Luftwaffe" din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale care a avut ca obiectiv distrugerea ultimelor unități ale "Armée de l'Air" (ALA - Forțele Aeriene Franceze), pentru asigurarea victoriei în Bătălia Franței din 1940. Pe 10 mai 1940, forțele terestre germane ("Wehrmacht") au declanșat invazia în Europa Occidentală. Până pe 3 iunie, Corpul Expediționar Britanic (BEF) a fost evacuat prin Dunkerque în timpul Operațiunii Dynamo, Olanda și Belgia au capitulat, iar cea mai
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
a fost rănit și a fost luat prizonier. Kammhuber avea să fie eliberat din prizonierat după capitularea Franței. El a fgot înlocuit la comandă de "Geschwaderkommodore" Fisser, comandantul KG 77. Fisser avea să fie ucis două luni mai târziu în timpul Bătălia Angliei. Comandantul grupului de vânătoare 3 ("Jagdfliegerführer 3") "Oberst" Gerd von Massow a fost la rândul lui doborât și luat prizonier. El avea să fie înlocuit la comandă de "Oberst" Werner Junck, până la eliberarea din prizonierat pe 12 iunie 1940
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
pod Turtucaia. Din cauza modului defectuos de exercitare a actului de comandă de către conducerea militară superioară a armatei (șeful Marelui Cartier General, comandantul Armatei 3, comandanții Divizilor 17, 9 și 19 Infanterie), după numai cinci zile de lupte, trupele bulgaro-germane câștigă Bătălia de la Turtucaia. Generalul Radu Rosetti identifica drept una din cauzele principale ale pierderii bătăliei "lipsa de orice însușire a generalului Constantin Teodorescu". I se ia comanda diviziei la 24 august/6 septembrie 1916, ulterior îndeplinind funcții secundare cum ar fi
Constantin Teodorescu () [Corola-website/Science/335937_a_337266]
-
superioară a armatei (șeful Marelui Cartier General, comandantul Armatei 3, comandanții Divizilor 17, 9 și 19 Infanterie), după numai cinci zile de lupte, trupele bulgaro-germane câștigă Bătălia de la Turtucaia. Generalul Radu Rosetti identifica drept una din cauzele principale ale pierderii bătăliei "lipsa de orice însușire a generalului Constantin Teodorescu". I se ia comanda diviziei la 24 august/6 septembrie 1916, ulterior îndeplinind funcții secundare cum ar fi cea de comandant al Comandamentului teritorial al Diviziei 6 Infanterie.
Constantin Teodorescu () [Corola-website/Science/335937_a_337266]
-
considerare chiar demolarea ei. Turnul a fost utilizat ca depozit de praf de pușcă probabil de pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, primind atunci numele de Turnul Pulberăriei sau Poarta Pulberăriei. El a fost grav deteriorat în timpul ocupației prusace instaurate după Bătălia de la Praga (1757), iar decorațiunile exterioare au fost înlăturate în 1799. Turnul a fost folosit pentru ceremoniile de încoronare începând din 1836, pe aici trecând alaiul domnesc către Catedrala Sf. Vitus. Aspectul actual al turnului se datorează refacerii sale în
Turnul Pulberăriei din Praga () [Corola-website/Science/335970_a_337299]