17,897 matches
-
ia ambele mîini. — Becky, nu e absolut nimic Între mine și Venetia, indiferent de ce e posibil să-ți fi spus ea. Am fost prieteni vreme de un an. În adolescență. Asta-i tot. Ok? — Ok, șoptesc. — Și de ce v-ați despărțit? spune Suze interesată, după care, cînd toată lumea se Întoarce spre ea, se Îmbujorează. E important! spune defensiv. Relațiile trecute nu trebuie să fie un secret. Tarkie și cu mine știm totul despre fostele noastre relații. Dacă i-ai fi spus
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
scurtă convorbire la telefon cu Alexandru Dragomir, pe care-l descoperisem în cartea lui Jeni Acterian Jurnalul unei ființe greu de mulțumit, spre mirarea lui Alex Ștefănescu... Dar ce ți-a rămas de la Constantin Noica acum, când văd că te desparți de o parte din discipolii săi, de Pleșu și de Liiceanu? Cât îl privește pe Noica, în afara câștigului paideic, rămân cu imaginea unui om care a învins sistemul. Liviu Antonesei: Ah, dar nu, eu nu sunt omul despărțirilor, oricum nu
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
socot în continuare că apariția Jurnalului de la Păltiniș și a Epistolarului succesor constituie una dintre puținele probe care dovedesc că, până și în comunismul final, se puteau crea anumite zone de normalitate intelectuală. Deci, de aceste lucruri nu mă pot despărți, pentru că fac parte și din viața mea și nu vreau să rup nimic important din aceasta. În rest? Nici înainte nu eram sută la sută de acord cu "dioscurii", însă ceea ce-mi displace acum este dispoziția de a se
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
pronunța condamnarea oficială a comunismului și va cere scuze în numele statului pentru crimele produse împotriva poporului român în acea aproape jumătate de secol comunistă. Cum condamnarea participării României la Holacaust s-a produs deja, la sfârșitul anului ne vom fi despărțit de părțile cele mai întunecate ale istoriei noastre și vom intra ceva mai puțin apăsați în Uniunea Europeană, fără datorii legate de trecut, cum s-ar spune. Dorin Popa: Dar, dacă Președintele Băsescu se pregătește de condamnarea oficială a comunismului, nu
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
că activitatea Comisiei Tismăneanu, Raportul alcătuit de aceasta și Declarația președintelui Băsescu sunt foarte importante din mai multe puncte de vedere. Mai întâi, desigur, este important că regimul comunist, cu uriașele sale crime, va fi condamnat oficial, deci ne vom despărți simbolic de partea cea mai macabră a istoriei noastre. Însă această despărțire simbolică și solemnă nu poate să nu aibă consecințe terapeutice și pedagogice. Cum s-ar spune, asumarea deschisă a acelui trecut va însemna și începutul vindecării noastre, pentru că
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
asumarea deschisă a acelui trecut va însemna și începutul vindecării noastre, pentru că nu vom mai trăi obsesional în trecut, fie în nostalgie, fie în ură, și ne vom putea concentra pe prezentul nostru și pe viitorul nostru. Nu ne vom despărți râzând, pentru că râsul e o descărcare eliberatoare, dar punctuală, ci înțelegând, iar asta mi se pare esențial. Nu în ultimul rând, ce se va întâmpla pe 18 decembrie este important și pentru că marchează una din puținele priorități, cu sens pozitiv
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
că procesul va continua. Tot la partea pozitivă a bilanțului aș înregistra și crearea Comisiei Tismăneanu, care și-a finalizat Raportul și pe 18 decembrie 2006 se va petrece, în sfârșit, condamnarea solemnă și oficială a regimului comunist, ne vom despărți prin urmare simbolic de cea mai sinistră perioadă a istoriei noastre moderne. Și cum românul e atent la "domni", cred că despărțirea nu va fi doar simbolică, ci va avea loc o clarificare mentală a multora dintre noi în ce privește comunismul
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
mai ales că citiseră în colorata noastră presă din acea vreme destule nerozii despre Pleșu, care tocmai fusese ministrul culturii în cabinetul Petre Roman. Nu-mi venea să cred, cum nu-mi vine să cred nici astăzi, ce ușor se despărțeau/se despart oameni chiar valoroși de un stilist și un gânditor unic precum este Andrei Pleșu. Noi doi chiar am publicat în acei ani un dialog în "Cronica" în care, deși mi se părea totuși ridicol să facem asta, îi
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
că citiseră în colorata noastră presă din acea vreme destule nerozii despre Pleșu, care tocmai fusese ministrul culturii în cabinetul Petre Roman. Nu-mi venea să cred, cum nu-mi vine să cred nici astăzi, ce ușor se despărțeau/se despart oameni chiar valoroși de un stilist și un gânditor unic precum este Andrei Pleșu. Noi doi chiar am publicat în acei ani un dialog în "Cronica" în care, deși mi se părea totuși ridicol să facem asta, îi luam apărarea
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
-l Liiceanu crede că e artist, scriitor, și-și neglijează vocația autentică, cea de filosof, evidentă încă de la debut. Stilul său este prea gongoric pentru a ieși un scriitor bun! Revenind de unde am plecat, e foarte adevărat că oamenii se despart, se ceartă acum, încă, foarte ușor și nu neapărat din motive substanțiale! De altfel, e o gălăgie enormă în spațiul public, iar asta nu se datorează numai politrucilor, ci și nouă, scriitorilor, artiștilor, intelectualilor... Dorin Popa: Am mai spus-o
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
său, de înzestrarea sa expresivă. Nu știu dacă joacă un rol, ori pur și simplu își joacă rolul care este (!), dar o face cu mult talent. Ce-mi displace la el este un anume populism de care nu se poate despărți nici politica, nici presa băștinașă. CTP seamănă enorm cu Băsescu din acest punct de vedere, doar din acesta, și, poate, din acest motiv sunt și inamici. La majoritatea politrucilor și jurnaliștilor, populismul, chiar demagogia sunt ca niște cămăși pe care
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
ebraică, iad înseamnă mână și putere, dreptate și de milă (mâna dreaptă a lui DUMNEZEU care binecuvântează), ori pedeapsă. „Și a zis Dumnezeu: «Să fie lumină!» și a fost lumină. Și a văzut Dumnezeu că e bună lumina, și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă iar întunericul l-a numit noapte. Și a fost seară și a fost dimineață, ziua întâia.” (Facerea I, 3-5). RUGĂCIUNE! Mâinile oamenilor preiau funcția divină în gesturile simbolice din rugăciune
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
la spațiul acordat de organizatori publicațiilor românești, preotul Pal a făcut următoarele precizări: "Trebuie știut că presa catolică din România are două locuri: nu zicem pavilioane, pentru că nicio încăpere acordată nouă nu este plină numai cu producțiile noastre; ne-au despărțit în două, cum de fapt suntem în două nuanțe ale catolicismului: uniții români sunt puși în pavilioanele orientalilor, acolo au un perete împodobit cu produsele presei catolice unite, aranjate de B. P. Caralefschi, preot oriental de prin părțile apusene!"843
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
timpul; cronologia nu mai avea niciun înțeles. Personalitatea eroului se prăbușea. Epoca Desperado recuperează, din cronologie, trecutul. Acest trecut înghite celelalte două momente ale timpului. Absorbit de trecut, viitorul e nu numai știut dinainte (lucru descoperit de moderniști), dar și despărțit de orice sentiment de așteptare. El e mai mult decât un lucru deja cunoscut: este o amintire. Eroul și povestea lui revin, deci, în roman. Romanul Desperado e adesea un jurnal de întâmplări. Autorul picaresc vedea romanul din afara eroului. Autorul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
decât să-l facă să urmărească intriga cu sufletul la gură. Deviza lui Ackroyd, Mintea este suflet, câștigă: înțelegerea e simultană cu sentimentul. Eliot afirma că poezia poate comunica înainte de a fi înțeleasă. Ackroyd (ca și ceilalți autori Desperado) se despart de Eliot, convinși fiind că, fără înțelegere, sentimentul e irosit. Confortul lectorului nu poate lipsi; în absența lui, opera moare. Mecanismele eroului Desperado Personajul Desperado atârnă de fiecare cuvânt al naratorului, mai ales de cuvintele aparent fără nicio însemnătate. Fluxul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Ackroyd însuși. Romanul se unduiește ca o apă stătătoare. Nu curge nimic, dar suprafața se agită. De-a lungul lui, cum spune Clement Harcombe, " Nu există nici trecut, nici viitor, Tim, ci doar noi doi ascultând muzica". Cei doi se despart, se apropie din nou. Visele sunt din ce în ce mai manieriste. Tatăl e acum magician și hipnotizator la circul Blackmore, unde era și când a cunoscut-o pe Cecilia. Edward Campion și Tim se revăd în Upper Harford, satul bunicilor Sinclair. Edward a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
urmă o distopie. Romanul începe prin a arunca mileniul trei, împreună cu anii dintre 1500-2300 în "Era Decăderii" (cum zice traducerea în română, Polirom, 2002 cu toate că Mouldwarp înseamnă "mucegai și mâl"), în vreme ce "Prezentul" este anul 3700. Cam 1400 de ani ne despart de prezentul imaginat în cartea lui Ackroyd. Între 2300 și 3700 se desfășoară o istorie a recuperării luminii după ce a fost pierdută, în vreme ce din cultura știută de noi se mai găsesc din când în când mici frânturi, care sunt tălmăcite
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
celui de-al Doilea Război Mondial. Căutăm detalii edificatoare. Aflăm că eroul a fost doctor în lagăre. Aflăm mai multe despre familia lui, tinerețea, copilăria, și în final el e din nou bebeluș, vine momentul nașterii lui și atunci ne despărțim. Povestea s-a încheiat. Esențialul nu este nevoia noastră de amănunte familiarizante. Suspansul este cel care ne menține interesul treaz. Amis descrie o realitate exasperantă. Poziția naratorului este amorală: a fost vorba de o misiune umanitară. Evreilor li s-a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dar romanul a fost folosit ca punct de referință pentru orice discuție despre distopie și reprezintă spațiul mental negativ ideal, care corespunde perfect dispoziției distopice de început de mileniu trei. Revenirea la o istorie coerentă, cu un oarecare suspans, se desparte net de James Joyce și Virginia Woolf. Huxley e un narator iscusit, ale cărui povestiri sunt însă împiedicate de viziunea lui ironică asupra personajelor și poveștilor lor. Huxley n-ar fi fost în stare pentru nimic în lume să se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
numai pe ritm. Cu acest ritm alimentează Brownjohn suspansul intelectual al textului. Versul, ideea sunt curmate chiar în clipa când sunt pe punctul de a se deconsipra, de a se da de gol, de a fi prea clare. Graba lui desparte subiectul de predicat, atributul de substantiv, auxiliarul de verbul de conjugat, atributiva de substantivul lămurit, conjuncția de subordonată, verbul de complementul direct, de circumstanțiale, adverbul de verb. Această strategie a întreruperii se bate cap în cap cu începutul previzibil (cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Moartea poate părea pitorescă, dar e tare departe: poetul află în ea un simplu pretext ca să-și exprime nevoia de melancolie. Întristarea se folosește în egală măsură și de claritate. În general Larkin începe cu un prozaism clar. Aici se desparte de Yeats, Auden, Eliot. Ca mulți alți poeți Desperado, în poemele cu adevărat bune, el refuză să facă din limbaj un cod. Nu vrea să ridice baricade între el și lector. Drept urmare, cuvintele sunt banale, propozițiile sunt monotone și corecte
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ale mele iar în aceste vise sângele tău va curge în vinele mele, iar sângele tău o să fie de fapt al meu. Să fie oare adevărat că biograficul face și desface poemul? MK. Cred că cele două nu pot fi despărțite, iar legătura lor e foarte adesea esențială. Când spun esențială mă gândesc la poemul ca revelație de un tip special, de care probabil că nici autorul nu e pe de-a-ntregul conștient. Nu întotdeauna este biograficul prezent ca atare în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
au constituit în centru iradiant de cultură și civilizație. Urmașii lui Sem biblicul și ai lui Ismail, fiul lui Abraham (Ibrahim), acești semiți localizați la un moment dat în Arabia peninsulară și deșertică, vecină cu Palestina, Siria, Mesopotamia, Africa, și despărțită de Asia de munții Anatoliei și ai Persiei, au gândit și creat pe puzderia de infinituri ale nisipurilor și sub cea a astrelor, făurind „Arabia fericită“, dintre Yemen și Medina, dintre Mecca și Marea Roșie, ca de aici să intre în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a făcut loc dezbaterii de idei pe informații bine memorate și în orizont enciclopedic. Thomas Roger Bacon, liberal în orientare, experimentalist în cunoaștere, fizician, matematician și chimist „doctor admirabil“, ceea ce înseamnă cunoscător în toate, este produsul scolasticii, deși s-a despărțit de ea. Preocupat de medicină, Bacon afirmă că centrul sistemului nervos este în creier. Spiritul Renașterii, mai laic și mai raționalist a avut un impuls și în Sf. Toma d’Aquino unitorul inimii cu rațiunea în cunoașterea lumii sensibile și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de ambient, față de sine și de semeni. Noile condiții restructurează orientările, dinamizându-le. Toți vor să le fructifice și să le ilustreze faptic. Ecoul avântului renascentist e prezent. în fond și medicii si filosofii și oamenii celorlalte științe îl cultivă, despărțindu-se de Renaștere prin critica neîmplinirilor, a unor teorii și mai ales a absenței unei metodologii mai eficiente. Acest secol vrea să amplifice și să diversifice cunoașterea, extinzând-o totodată în numeroase centre continentale de cercetare, de rezultatele ei beneficiind
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]