20,085 matches
-
Mare unde am stat 2 luni. Și la 1 Ianuar 1908, am fost mutat la Bogata satul meu prea drag unde îs și azi. În viața mea, mi-au fost dragi pomii roditori chiar din școala normală. Mi-au fost dragi și stupii tot din școala normală, unde am văzut întâi stupi sistematici, și am avut și un apicultor francez, de mare valoare și pe care îl chema Le Corme, și noi ca români pâclișiți îi ziceam Domnu Curmei. Ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
din școala normală, unde am văzut întâi stupi sistematici, și am avut și un apicultor francez, de mare valoare și pe care îl chema Le Corme, și noi ca români pâclișiți îi ziceam Domnu Curmei. Ne-a fost și foarte drag să prind pește, să am mrejă, care în timpul refugiului din 1944 mi-a furat-o un văr de-al meu, neam de șătrăr după măsa, Anton a lui Bădica Toader Iftime. Am avut și ciobacă 33 pentru prins pește pe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
un bariz 35 negru, și mai ales cum se legăna în horă era de toată frumusețea. Și a zis bădica Dumitru: Doamne tare-i frumoasă, n-are pereche. Da, s-o iei neta domnu Ghiorghi?". Și ne-a fost tare dragă și i-am fost și eu ei tare drag. Și ne-am întâlnit fără să știe părinții ei și ne-am sărutat și strâns în brațe pe săturate, că de, eram tineri și nu ne puteam răbda. Dar atâta a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
legăna în horă era de toată frumusețea. Și a zis bădica Dumitru: Doamne tare-i frumoasă, n-are pereche. Da, s-o iei neta domnu Ghiorghi?". Și ne-a fost tare dragă și i-am fost și eu ei tare drag. Și ne-am întâlnit fără să știe părinții ei și ne-am sărutat și strâns în brațe pe săturate, că de, eram tineri și nu ne puteam răbda. Dar atâta a fost totul că eu în toamna 1910 m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
bărbatul ei Bădia Ionescu n-a putut veni că era buhaiul maicilor de la Mănăstirea Varatic. Bădia Grigoriță a venit și cu domnișoara Popescu o cumnata a sa. Ne-am cununat religios în biserica din Boboiești de către nașii noștri scumpi și dragi Maria și Neculai Stoleriu atunci învățători în Comuna Baea, județul Suceava. Socrul meu preotul Mihai Vasiliu a tocmit o muzică bună din Târgu Neamț, alcătuit din 4 muzicanți, 2 erau români și 2 erau jâdani. Și au cântat destul de frumos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
zestre, mâne dimineață, ți-o pun în mână s-o dai acolo și cu ajutorul lui Dumnezeu, vom mai plăti și 150 lei și vom scăpa, numai noi să fim sănătoși ". Așa de deșteaptă și de înțeleaptă a fost scumpa și draga mea soție, măcar că eram luați numai de-o săptămână. Și așa am și făcut. Și a 3-a zi vine mama mea la noi și zice: "Dragii mei Eugenia și Ghiorghiță să nu fiți supărați de ce-ați pățit, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
să fim sănătoși ". Așa de deșteaptă și de înțeleaptă a fost scumpa și draga mea soție, măcar că eram luați numai de-o săptămână. Și așa am și făcut. Și a 3-a zi vine mama mea la noi și zice: "Dragii mei Eugenia și Ghiorghiță să nu fiți supărați de ce-ați pățit, că eu am 100 de prăjini cu acte pe numele meu, și vă dau vouă 50 de prăjini cu acte, după cum a și făcut. Am avut mamă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a zis: "Să știi măi Ghiorghiță că eu nu-s proastă ". Și în primăvara 1911, am fost chemat să dau definitivatu la Iași. Și a mers și ea la Iași cu mine. Și când am trecut prin Baea nașii noștrii dragi ne-au întrebat: Da bine, merge și fina la Iași?". Și eu am răspuns: "Merge, că de ce m-am însurat, să-mi ajute și ea acolo măcar cât de cât." În Iași era un frate al soacră-mea bădia Matachi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
în fiecare sară la școală și a dormit cu Eugenia și cu băiatu. Până ce a închis ochii pe vecie a pomenit-o Eugenia, pe mama mea cât a fost de bună. Și o îmbărbăta pe Eugenia spunându-i: Nu plânge dragă Eugenie, când m-oi ruga lui Dumnezeu cum știu eu, las dacă n-a venit Ghiorghiță". Iar Ileana lui Vasile C.Maftei, cu casa peste drum de școală, vorbea în drum: Apoi dacă el va muri la război, pe țiganca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
întrebat cum îl cheamă ? Și el mi-a spus că Coțac Gheorghe, se schimbase foarte tare la față că nu l-am mai putut cunoaște. Și cu ochii în puhoi de lacrimi mi-a spus: "Să nu spui la cei dragi ai mei că am murit, ci că-s sănătos și voi veni acasă ". Și s-a uitat în sus la ceri! Și când am venit în Fălticeni, a venit la Regiment tata și cu mama și soția lui cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
o soldă de 340 lei pe lună m-a trimis la lefușoara mea de învățător cu salar de cătun cu 40 de lei pe lună. Și m-am dus acasă și buzat și supărat. Dar Eugenia mea cea scumpă și dragă și înțeleaptă m-a întrebat: "Ghiorghiță, unde-i mai bine în timp de război la front ori la coloană?", că am fost trecut la coloană. Și eu i-am spus: că-i mai bine la coloană. Atunci ea a zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
dizenterie. Iar în 1915 a născut un băiat brunet și foarte voinic, drept ca Eugenia dar în 1916 când eram eu plecat la război a murit și Crișan cel drăgălaș, de ne-a rupt inima de supărare. Acești 3 copii dragi au fost botezați de nașii noștri scumpi și dragi: Maria și Neculai Stoleriu, cari erau învățători în Comuna Baea județul Suceava. Până a nu veni războiul din 1916-1918 am lucrat alături de înțeleptul și vrednicul învățător Neculai Stoleriu, luând parte la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și foarte voinic, drept ca Eugenia dar în 1916 când eram eu plecat la război a murit și Crișan cel drăgălaș, de ne-a rupt inima de supărare. Acești 3 copii dragi au fost botezați de nașii noștri scumpi și dragi: Maria și Neculai Stoleriu, cari erau învățători în Comuna Baea județul Suceava. Până a nu veni războiul din 1916-1918 am lucrat alături de înțeleptul și vrednicul învățător Neculai Stoleriu, luând parte la toate trebile de samă: înființarea Casei de sfat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
100 sistematici și 20 primitivi. Și nu m-a lăsat soția mea Eugenia și fiica lui să mă duc la înmormântare, că era însărcinată și nu știa când va naște. Și la 28 sept.1921, Eugenia soția mea scumpă și dragă naște un băiat pe care l-a botezat cumnatul nostru preotul Vasile Munteanu cu preoteasa Cuța, sora soției mele și i-a pus numele de Mureș și care are acum 50 de ani. Și-i profesor de dansuri naționale la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Rădășanu eu mă duc acasă, că de când m-a bătut peste cap, domnul director I.Mitru, capul mă doare foarte rău și nu-mi trece. Și Dumnezeu știe dacă voi mai vedea eu vreodată școala normală, care mi-i așa dragă și pe dv. Și în hohote de plâns și eu și el ne-am despărțit. Și a plecat acasă băiatul cel frumos și cuminte ca un înger și bun plecat a fost că în pământ dragul meu a intrat. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
roditori. * La 2 matie 1976 ora 1 noaptea la Bogata având lângă el pe Bogdan, Lolica și nora Steluța Gh.Rădășanu închide și el ochii lui blânzi și albaștrii pentru totdeauna. Se odihnește în cimitirul din Bogata alături de soția lui dragă, Eugenia, în satul lui "prea drag ". SFÂRȘIT Note: 1. Luxița (Lucsița) Paladi, proprietar în Județul Suceava, din familia Paladi; 2. Gheorghe Ghibănescu, (1864-1936), istoric român, filolog, profesor limba română la "Vasile Lupu", membru corespondent al Academiei Române (1905), a editat documente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
1 noaptea la Bogata având lângă el pe Bogdan, Lolica și nora Steluța Gh.Rădășanu închide și el ochii lui blânzi și albaștrii pentru totdeauna. Se odihnește în cimitirul din Bogata alături de soția lui dragă, Eugenia, în satul lui "prea drag ". SFÂRȘIT Note: 1. Luxița (Lucsița) Paladi, proprietar în Județul Suceava, din familia Paladi; 2. Gheorghe Ghibănescu, (1864-1936), istoric român, filolog, profesor limba română la "Vasile Lupu", membru corespondent al Academiei Române (1905), a editat documente de istorie medievală românească; 3. Ioan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
terenuri mari cu porumb peste care cade zglobie apa din furtunele și țevile sistemelor de irigație. Oare așa analizau zona și pelerinii de odinioară? Nu știu. Poate se gândeau la ce au lăsat acasă, cu inima împărțită între locurile natale dragi și locul, caput mundi, al Sf. apostol Iacob, pe câmpul unde cândva o stea i-a apărut unui pastor (Campostelaî. In jurul acestei tradiții și a altora asemănătoare s-a născut acest loc de pelerinaj. Nu vreau să mă gândesc
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Lângă mine se află un grup statuar: un profesor de vioară, cu vioara sub braț, își așteaptă elevii, un baiat tot cu vioară și o fetiță cu - două cărți sub braț. Mă așez lângă profesor și gândul îmi fuge spre dragii mei studenți. Mă întorc la han, unde în bucătărie un grup de italieni servesc cina cu un pahar de vin în față și cu multă voie bună. îmi place atmosfera dar sunt tare supărătoare muștele ce nu mă lasă în
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
nuanțele de verde sunt atât de variate că aproape ai senzația irealului. Mulțumesc prietenilor români pentru acest nesperat cadou care îmi va rămâne bine fixat în memorie. Se apropie de mine și îmi strânse mâna, șoptindu-mi: "Spasibo dorogoi" (mulțumesc, dragă). Am mai făcut opriri la Mausoleul din vârful Mateiașului și o vizită rapidă ale uzinelor ARO din Câmpulung-Muscel, după care ne-am îndreptat spre Curtea de Argeș. La prânzul oferit de episcopul Calinic, convorbirea s-a axat în principal pe rolul bisericii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
1968 șeful meu direct la Serviciul de Învățământ din cadrul ministerului, era un om deosebit, pentru care am avut întotdeauna toată considerația și respectul atât pentru calitățile sale umane, cât și pentru cele de diplomat. Convorbirea cu el a fost edificatoare: Dragă Ioane, am înțeles că ai acceptat să pleci la Lima pentru trei luni? Da, am vorbit și cu soția, copiii sunt destul de mari și înțeleg plecarea ca o situație de necomentat, Silvia este în clasa a X-a, poate fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
avea să mă aștepte mai bine de o oră. Reîntoarcerea acasă mi se părea mai palpitantă, comparativ cu revenirea de la Helsinki, tot după trei luni de absență; aceasta mi se părea mai așteptată, atât de mine, cât și de cei dragi de acasă. Luni, la minister, am făcut traseul normal de convorbiri cu directorul Direcției, cu adjunctul de ministru coordonator, cu primul adjunct al ministrului, Aurel Duma, unde am avut prima surpriză de proporții, când, după ce m-a ascultat, fără să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
stămoșesc... Așadar ni se întoarce (sperăm că pentru totdeauna) una dintre una cele mai prețioase comori spirituale pe care trebuie s-o păzim cu toții ca pe ochii din cap, cu bucurie stăpânită, cu răbdare schimnicească și înțelepciune latină. Ni-i drag alfabetul latin nu pentru că este mai bogat decât alte sisteme grafice, dar pentru că este al nostru. Recăpătându-ne propriul glas, ne recăpătăm țara și ne înscriem în ordinea cosmică Iubirea de moșie este un zid întru apărarea ființei naționale. Ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
se defula dialogic în familie, seara, sau în ocazionale întâlniri, ale basarabenilor împrăștiați după 1944, în mai toate regiunile țării. Amintirile timpului trecut se împleteau resuscitând nostalgii și speranțe; prindeau contur rechemate în imaginar rude și prieteni de altădată, locuri dragi tot atâtea repere scumpe ale unei neuitate geografii afective. Între toate acestea și prezentul contemporan al fiecăruia se ridicase un zid, nevăzut și neescaladabil. Raportul între de aici și de dincolo (de Prut), avea totuși rezonanțe diferite la cernăuțenii și
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
o infirmieră: Dar ți-am spus ieri, Tasie, să schimbi cearșafurile de pe paturi, c-avem astăzi vizita unor oameni străini. Ne-am oprit în loc, rămași fără replică. Ne-am pătruns mai toți de neașteptata sintagmă oameni străini (ciujie liudi). Hai dragii mamei, că se face seară, și apoi aici am ajuns să fim doar niște ciujie liudi. Bucuria zilelor anterioare pălise. Vorbele auzite, spuse de altfel fără rea intenție, încheiau o epocă dar și un destin. Al meu, al nostru și
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]