19,706 matches
-
să așeze pe el În afară de cel al disperării. Hiperboreea Părăsind sanctuarul din Delfi, Apolo se Întorcea toamna În Hiperboreea, ținut misterios din nordul extrem unde nu cobora niciodată noaptea și pe care, numai din pricina vechilor mele himere polare, mi-l imaginez, În prima clipă, avînd claritatea maladivă a unui soare boreal, Înălțat roșu deasupra munților de gheață. Nu mă Întreb ca altădată: de ce n-aș privi o marmură greacă fără să obiectez nimic? Sau: ce mai este Hiperboreea pentru cineva care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lucrurile deșarte care îi veneau în minte, era unul care punea o atât de mare stăpânire asupra inimii lui și-l învăluia în așa fel, încât stătea în visare două, trei sau patru ore fără să-și dea seama. Își imagina ce ar face în slujba unei anumite doamne, mijloacele pe care le-ar folosi ca să cucerească țara în care locuia ea, versurile, cuvintele pe care i le-ar spune, faptele de vitejie pe care le-ar săvârși pentru ea. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fi să cer cunoașterea înșelătoriilor căpeteniei cele rele, ajutor ca să mă păzesc de ele și cunoașterea adevăratei vieți pe care o arată mai marele și adevăratul căpitan, șprecumț și harul de a-L imita. 140. Primul punct este să-mi imaginez cum, pe acel câmp întins din Babilon, căpetenia tuturor dușmanilor ar fi așezată ca pe un tron de foc și de fum, cu o înfățișare groaznică și înspăimântătoare. 141. Al doilea punct. Să chibzuiesc cum cheamă nenumărați diavoli și îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mai mare; astfel încât prima treaptă să fie cea a avuțiilor, a doua cea a slavei, a treia cea a trufiei, și, de pe aceste trei trepte, să îi conducă la toate celelaltevicii. 143. De asemenea, de partea opusă, trebuie să ne imaginăm și despre mai marele și adevăratul căpitan, care este Cristos, Domnul nostru. 144. Primul punct este să ne gândim cum Cristos, Domnul nostru, se așază într-un câmp întins, în ținutul Ierusalimului, într-un loc modest, frumos și plăcut. 145
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
A FI PRIMITE, CELE RELE PENTRU A FI ÎNDEPĂRTATE. ACESTEA SUNT MAI POTRIVITE PENTRU SĂPTĂMÂNA ÎNTÂI. 314. Prima regulă. Dușmanul obișnuiește să ademenească cu plăceri amăgitoare persoanele care merg dintr-un păcat de moarte într-altul, făcându-le să-și imagineze desfătări și plăceri senzuale, pentru a le păstra și a le face să se afunde și mai mult în viciile și păcatele lor; în aceste persoane, spiritul cel bun acționează invers, înțepându-le și dându-le remușcări de conștiință prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
frica, iubirea, nădejdea și speranța, formau un lanț puternic în jurul ei, lanț din care credea că nu se va mai elibera niciodată. Acum avea o familie, doi copii, agonisise multe, iar o lume ,,cunoscută” se întindea în fața ei. Nu-și imagina cât va rezista alături de o persoană pe care o iubea și o ura în aceeași măsură. Îi era frică. Nopțile pline de insomnii erau din ce în ce mai dese, lucru ce i se părea real. Era o teorie pe care o credea generatoare
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de fel de visuri incredibile de viitor. Se regăsea totdeauna în extreme. Avea momente când credea că această situație era una fără speranțe, cu tot mai multe îndoieli. De aici trecea la o stare fără limite, la o încredere de neimaginat. Își făcea visuri incredibile de viitor spunându-și că acest copil părăsit o să crească cu toată dragostea ei, și o să fie un copil fericit, mai mult decât alții și cu cele mai pure iubiri față de părinți săi. În sfârșit, miile
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tânăr ce promitea multe și era destul de înțelept. Urmărită de ghearele ascuțite ale deznădejdii, Carlina își propuse să găsească prin cotloanele sufletului sâmburele puterii de a merge mai departe, crezând totodată că Dumnezeu era mult mai aproape decât își putea imagina. Cerul era în acel moment pe alocuri înnourat, iar norii își târau mantia lor, ce părea ca o poartă larg deschisă catastrofelor naturale. Inima îi bătea într-un ritm anormal încât își puse degetul pe artera principală să-și măsoare
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
eu ce fac. N-o fi dracu mai negru decât o sprânceană. - Așa crezi tu! De aici pornesc toate neajunsurile și necazurile într-un cuplu, fie el cât de stabil și tot alunecă în jos. Dar tu? Aluneci conștient? Își imagina despre el că luase o hotărâre care nu era bună. Credea că fugise de responsabilitățile de acasă ca un adolescent și acum nu mai vroia să dea socoteală nimănui. - Sunt deja divorțat, adăugă el cu același calm. - Și nu mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dintre ei. Trădarea lor ieșise la iveală mai înainte decât a putut să-și închipuie. Se mutase într-un oraș mare din Moldova. Îi pierduse urma definitiv. Era prima ei decepție în dragoste și-i provocase o durere greu de imaginat. Nu știa că aveau să vină și altele, că nu ar mai fi tânjit atât de mult. Trecuse cu greu de acel segment din viața ei. Adevărul era că niciodată nu îl uitase, era prima ei dragoste. În ziua când
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ciob de sticlă cu ascuțișul lui nemilos părea să-i rănească sufletul. Intrase într-o cafenea să-și umezească gura, nu să bea vre-un Amareto cu boabe de cafea sau o altă băutură cu gheață, așa cum v-ați putea imagina. Nu voia decât o apă plată dar mai mult de atât voia să stea de vorbă cu două persoane care îi erau dragi și nu le mai văzuse demult. Stătea la o masă cu ochii larg deschiși privind-o pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
îi răspunse la această întrebare și începu să îi vorbească de toate schimbările dintre Nicky și Carmen. Mintea Carlinei căuta printre acele cuvinte simțindu-se pentru un moment neajutorată. Situația i se arăta acum cu totul altfel decât și-o imagina. Această căsătorie arăta cam degradată iar Victoria se afla la mijloc. Carlina nu avea un alt program pentru seara aceea. Hotărî să-și amâne plecarea pentru a analiza situația dintre cei doi. Când îl îtâlnise pe Nicky se abținuse să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu altele plăcute ar avea asupra ta un efect pozitiv. Tu atragi de partea ta numai negativism și dezastru. - Vrei să îmi spui că trebuie să fiu pasivă, să stau comodă, să închid ochii la toate mizeriile tale, să-mi imaginez că totul e bine și plăcut? Iar tu ești un Făt Frumos pe cal alb. Atitudinea ta să devină mereu o scuză pentru toate greșelile? - Exact. Acesta este răspunsul. Îți limpezește mintea și te scapă de stres. Viața trece mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Nicky, după toate glumele spuse îi povesti câteva istorioare despre cum se jufuiesc unii pe alții, fără scrupule, păcăliți de câte o bandă de analfabeți, coate goale care sunt în stare să comande și o armată. Nu poți să îți imaginezi prin câte trec cei veniți aici după iluzia unui vis! - Te-ai întrebat vreodată cât îmi este de greu aici, cum câștig un ban și câte laturi primejdioase are străinătatea? Sunt tot felul de șmecheri, de adunături. Unii au sufletele
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
povestea micilor lașități ale celor mari și a marilor curajuri ale celor mici. Totul este real, prea real privațiunile cunoscute, frustrarea de a nu putea face nimic împotriva unei dictaturi care se credea veșnică și, tocmai de aceea, Lalalilu își imaginează o ”lume mai bună”, în care praștia sa de copil ar putea să-l dea jos pe Ceaușescu, scoțându-l afară din istorie. Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii reușește să povestească fluid, fără sincope această mică istorie de familie
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Nu trebuie transformat într-un simbol, tocmai pentru că e credibil, nu un personaj de carton. Poftele, reacțiile, spaimele, furia lui nu sunt doar ale unui om nou, ci ale unui bărbat pur și simplu imoral. Mi-l pot foarte bine imagina acționând și în România de azi, cu o altă specializare, desigur. însă Bebe ne aduce aminte prea tare de spaimele specifice vieții în regimul comunist, ca să-l scoatem complet din contextul istoric. El a știut, ca o făptură adaptabilă ce
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
l-am aflat și eu când am fost în România, și anume cât de puține cinematografe mai există... Alex. Leo Serban : Da, în jur de 30... la o populație de 22 de milioane ! A.O. Scott : E greu să-ți imaginezi ce perspectivă comercială pot avea filmele românești în asemenea condiții ! Alex. Leo Serban : Nae Caranfil a zis-o foarte bine : în România, formula cinema comercial este un nonsens... A.O. Scott : Exact. în timp ce în SUA este o tautologie. Alex. Leo
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
felurile de mâncare cu o revoluțică fiartă la foc mic și aveți modul de preparare al umorului uriaș care dă în clocot în acest film ; este iarăși, ca în fizică invers proporțional cu minimalismul ingredientelor. Cine nu și-ar fi imaginat că se poate face un film de 80 de minute cu actori cvasinecunoscuți, cu un subbuget care să rușineze CNC-ul autohton (care n-a dat un sfanț !) și care să spună mai mult despre haosul preși postrevoluționar decât zeci
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
-și conține making of-ul. Povestea se bazează (ca și Moartea domnului Lăzărescu) pe o știre de ziar : șeful unei mici gări românești a oprit convoiul NATO al unor soldați americani. Pornind de la acest fapt divers, Nemescu și Voican au imaginat o parabolă identitară care deși nu pare, California... fiind la antipodul acelor parabole greoaie cu care ne-a obișnuit filmul românesc de dinainte de 89 ! este extrem de ambițioasă : un fel de foaie de temperatură a febrei naționale. Această febră este stârnită
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
om din lume e americanu, hă-hă-hă ! Aici, americanu se numește Jones și este comandantul soldaților opriți cu tren cu tot în gara Căpâlnița (găselniță care trimite probabil la Căpâlna și ale sale emblematice fete...). Armand Assante îl joacă așa cum ne imaginăm că trebuie să reacționeze un american într-o situație comparabilă : cu un aer perplex, blocat de absurditatea birocratică și provocat totodată să caute soluții nu tocmai ortodoxe de ieșire din blocaj. Pe lângă povestea geopolitică, există însă și un love story
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în acord propria interioritate mereu fluidă cu niște concluzii mai vechi. Nu este vorba despre a modifica radical verdicte sau interpretări, ci despre a le aduce la timpul prezent, în funcție de acumulările răstimpului scurs. De fapt, este exact invers decât ne imaginăm : verdictele și interpretările rămân în linii mari aceleași, cu inevitabile nuanțări, ceea ce se schimbă este însuși obiectul studiului ! Expresionismul văzut în 1975 nu mai este același cu cel văzut în 2006 : au apărut referințe noi, bibliografia în materie este mai
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
sihastru? Să privim realitatea: ideile ce emană dintr-o asemenea atitudine sunt foarte primitive și nu oferă câtuși de puțin soluții realiste, imediate. Pentru ceea ce este pe termen lung, analiza lor poate fi corectă. Am putea fi constrânși să ne imaginăm o zi cu condiții din trecutul îndepărtat, fie pentru că nu am știut să ne protejăm resursele, fie - ipoteza radicală - pentru că am fi declanșat o apocalipsa nucleară și că cei câțiva supraviețuitori, având de înfruntat iarnă nucleară, ar fi nevoiți să
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
în tipare. Artă însăși, circumscrisa unei determinări carcerale, poartă germenii autodistrugerii. Naratorul principal este extradiegetic, Alexandru Ionescu, este ipostază a autorului refuzat de propria creație și devenit receptor adiegetic, ,,personaj lector”cum îl definește Eugen Simion. El este cel care imaginează o realitate viitoare, un context metaromanesc: ,, Judecătorul Viziru va spune: pot să pun geantă asta aici? Desigur, va spune bătrânul.” Dialogul fictiv este proiectat într-un alt timp, arta fiind considerată suport existențial, cea care determină devenirea. Antipa este urmaș
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
tăiat pînă deasupra umerilor, cu ochi negri, rotunzi, față creolă, buze pline, fără să fie cărnoase, bine conturate și o dantură albă, lucrată cu migală și pricepere, pare o adevărată prințesă. Dacă închid ochii pentru o clipă, lesne îmi pot imagina fetița strunită pas cu pas de părinți, educată de maică-sa pentru a deveni o adevărată doamnă, bună gospodină și cu o pregătire literară demnă de toată invidia. A citit mult, chiar și teatru, ceea ce se întîmplă mai rar. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la serviciu, mîine la prima oră, se va ocupa mai întîi de scrisoarea asta. Îi va face plăcere să o scrie, convinsă că are dreptate, bucuroasă că s-a întîlnit cu buna ei prietenă, Brîndușa, pe firul aceluiași gînd căprioara imaginată de mine este, de fapt, o hienă deghizată... "Ei bine, zic eu în gînd, ridicîndu-mă de pe pat, retrăgîndu-mă spre cuier, nu ies din camera asta pînă nu te pălmuiesc, frumoasă doamnă; să mă ții minte! Fie ce-o fi !..." Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]