21,512 matches
-
cifra simbolică a lui David și pentru a îndepărta bănuiala că individul venind dintr-o Galilee rău famată "acolo sus" ar fi fost un bastard. "Patronul nostru este de neam bun, din acest punct de vedere n-aveți a vă teme de nimic." Adică: tot ce vi se spune este în regulă, s-a petrecut conform programului. Cușer. Desigur, din punct de vedere tactic, trebuia ca autorul să se asigure că are în mână toate atuurile, pentru a face acceptată pilula
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în vehicolul lor, pentru a servi ca scuturi umane în fața unei mici mulțimi de manifestanți. În spatele lui se afla un soldat cu arma la umăr; el a început să vocifereze, în franceză, arătându-și legitimația de medic, iar un ofițer, temându-se de complicații, l-a scos de acolo. Și apoi, adaugă el, Betleemul se islamizează pe zi ce trece. "Soția mea nu mai poate nici măcar să-și cumpere o fustă." Pudibonderia din stradă este dublată de privațiuni acasă. Avem tot
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lui să devină ca oricare alta, israelianul ar putea să-și clameze victoria. Se trăiește bine aici: melancoliile mediteraneene adaugă o ușoară notă epicuriană funcționalității atlantice internaționalizate. Schlomo Avineri, a cărui instructivă Istorie a sionismului o citeam în avion, se temea ca nu cumva să vadă dezvoltându-se în juru-i o societate consumeristă, individualistă, dominată economic și în care sensul statului și al responsabilității sociale ar putea să dispară. Asta ar însemna, susține el, a aduce exilul în sânul statului evreu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vezi stând alături medici și pacienți de origini diferite. Dar, de regulă, un evreu nu merge în Est (chiar și șoferii de taxi bombănesc): de frica atacurilor cu cuțitul (au fost destule). Iar un arab nu merge în Vest: se teme de controlul actelor de identitate (nu se face întotdeauna). În această ignorare reciprocă ostilă, care să fie locul comun al înțelegerii? Fiecare comunitate își are propriu-i circuit preafectat, însemnat dinainte. Veniți din Paris sau din Roma, pelerinii catolici se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
atelier, forum, caravanserai, bancă. Nu altceva au fost Halele Parisului sau Hyde Park-ul, acel "ia arată-mi ce ai", acea "cavernă a briganzilor" care l-a indignat atât de tare pe Mântuitor. Evocând public distrugerea de care toți se temeau a Sanctuarului național, el ataca sufletul și inima legii, altfel spus, națiunea însăși. Și se mai și lăuda apoi sarcastic că poate să-l reclădească în numai trei zile. "Templul sunt eu." Odată cu Isus, omul Occidentului va părăsi agora pentru
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a nu fi distrași de la lecturile lor ori de la psalmodierile lor interioare, îmi imaginez. Căci Mesia nu va aștepta, iar ei nu și-ar ierta faptul de a ajunge prea târziu la poalele Templului, ar mai adăuga ei, poate. Mă tem însă că este și ceva mai mult în această profilactică velocitate, în această voință de a ignora tot ce se petrece în jur. Ei trebuie să-și protejeze cu orice preț puritatea, apărând-o de tot ce-i imund. A
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
-mi unde stai, ce ziar citești, cu cine iei masa zi de zi și ale cui lacrimi le ștergi în fiecare săptămână în cimitirul în care mergi de obicei, și-ți voi spune ce simți, ce gândești și de ce te temi cel mai tare. O conștiință curată nu este niciodată decât un certificat de rezidență, nu forțată, ci asumată cuminte până la capăt. Am remarcat deseori că, după un an sau doi în "țara lor de rezidență", diplomații noștri devin spontan ambasadorii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
stea în primele rânduri. Prin vocație, el este de partea celor slabi și a perdanților. Expus tuturor calomniilor și tuturor manifestărilor de dispreț. Cu atât mai mult cu cât el are ca misiune să calce în străchini. Deci nu vă temeți de ei, căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală și nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut. Ceea ce vă grăiesc la întuneric, spuneți la lumină și ceea ce auziți la ureche, propovăduiți de pe case" (Matei, X, 26-27
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un mic agregat inform de triburi aflate în vrăjmășie unele cu altele, un popor care vibra la unison printre ruine, o comunitate în care maronitul sărea în ajutorul șiitului și druzul în cel al sunnitului. Chiar dacă fiecare putea să se teamă de celălalt, odată afacerea încheiată. Inteligența feniciană, ca factor coagulant, are însă și limitele sale: niște simple concesii reciproce între clanuri rivale nu sunt suficiente pentru a duce la apariția unui cetățean atunci când cea mai mare parte a școlilor și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ce știu". Iar tot ce văd eu e faptul că angoasa a trecut în cealaltă tabără: acum nu șiiții sunt cei cărora le e frică, ci creștinii. Când moartea nu mai orbește ochii primilor, aceștia din urmă încep să se teamă pentru viața lor. Scandal printre adepții statu-quo-ului: un lider creștin cunoscut ca antisirian i-a întins mâna Partidului lui Dumnezeu. Adversarii susțin că micul Cezar are ambiții prezidențiale ca și cum nu acesta ar fi țelul oricărui maronit adult, sănătos și de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în noi. Mișcarea noastră de protest va fi una pașnică. Nimic insurecțional. Și frontiera de sud? Dacă nu va avea loc nicio incursiune a israelienilor și dacă misiunea ONU nu-și va schimba atitudinea, căștile albastre n-au a se teme de nimic din partea noastră. Înainte de a ne lua rămas-bun, el îmi mai zice: Știți, nu pentru că nu sunt la guvernare au ajuns unii dintre noi să fie ostili Franței și păcii. Numai de s-ar putea ține de cuvânt. Dacă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
știu să moară mai bine ca noi, dar ne împiedică să trăim așa cum am vrea, adică mediocru. Eu unul țin la o fericire fără glorie. Iar ei mă deranjează". Reiau: Sunteți foarte puțin numeroși, voi creștinii, în fața lor. Nu vă temeți de Partidul lui Dumnezeu? Hezb se comportă rațional. Până acum, cel puțin. Vor și ei partea lor din tot. Cu atât mai bine! Asta îi va face să se integreze încet-încet. Atacați de Israel ca și șiiții, ei au rezistat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ca bun latin occidental, la ideea unei sfințenii ereditare, dar trebuie să admitem totuși că islamul lui Mohamed a fost mai întâi o afacere de familie. Convingere pe care adepții lui Ali și ai bunei filiații a Profetului nu se tem s-o afișeze. * * * Kafr Kana, un sat cu case tip, răspândite pe două sau trei coline, de două ori victimă a războiului: o sută doi civili omorâți, pe 18 aprilie 1996, de o rachetă israeliană care a nimerit într-un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
rece și severă care impune tuturor, prima dintre soțiile regelui zeilor și cea mai legitimă (a avut această calitate înaintea tuturor celorlalte) și Atena, înarmată cu lancea ei, strălucitoare toată sub casca-i, dar irascibilă și de care toți se tem un pic. Sau, cum am zice noi astăzi, și chiar în această ordine: divinitățile creștină, evreiască și islamică. Paris ezită; în ce-l privește, ar flirta cu toate trei. Și fiecare încearcă să-l câștige prezentându-i avantajele sale. Hera
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în drumul meu încă de pe când eram doar un copilaș. Știu încă în ce măsură obișnuința te împiedică să ai o imagine clară, cât de mult deviază forța lucrurilor traiectoriile cele mai bine orientate: sunt prea nesigur de valoarea înclinațiilor mele mă tem prea tare să nu iau binefacerile bogăției drept virtuți ale unei credințe pentru a avea încredere în primul meu impuls. Și apoi, dincolo de cele trei religii ale Cărții, mai la est, mai sunt și altele, mai prietenoase, mai puțin invidioase
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cei de sub pământ"; "Prostia-i mai impunătoare decât inteligența și mai aproape de eternitate"; "Minunile sunt niște zâne, menite să devie femei îndată ce le-am cunoscut"; " Unii oameni riscă trăind prea mult. Trebuie să dispară după toate regulile gloriei"; " Cine se teme de Dumnezeu nu se teme de oameni"; Nimic mai scump decât iefteșugul"; Să dorești mult, să nădăjduiești puțin, să nu ceri nimic"; "Prietinia e cupă de cristal"; La vorba blândă iese chiar șarpele din pământ"; "Bărbații cu fapta, femeile cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai impunătoare decât inteligența și mai aproape de eternitate"; "Minunile sunt niște zâne, menite să devie femei îndată ce le-am cunoscut"; " Unii oameni riscă trăind prea mult. Trebuie să dispară după toate regulile gloriei"; " Cine se teme de Dumnezeu nu se teme de oameni"; Nimic mai scump decât iefteșugul"; Să dorești mult, să nădăjduiești puțin, să nu ceri nimic"; "Prietinia e cupă de cristal"; La vorba blândă iese chiar șarpele din pământ"; "Bărbații cu fapta, femeile cu vorba"; "Din zece bărbați, nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
l-am trecut dedesupt și l-am înnalțat în picioare... "Nu, nu-l dau!" țipă meșterul. Apoi adaogă: "D-ta ai să trăești mai mult decât monumentul acesta". Când eram la stână, era acolo un cioban de care toți se temeau: că el singur ridicase un butuc de fag, o curmătură, pe care zece oameni nu putuseră s-o clintească. Și cum se tot răcăduia și nu voia să mă asculte, am umflat parul de la cazan, l-am pleznit la cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
faut laisser nos amours. Malherbe. Mon dernier jour, sois le jour le plus beau! Lamartine. Dans les circonstances embarrassées il faut se faire sauter la cervelle... avec une bouteille de Champagne. Goethe. Odient, dum metuant! Urască-ne, dar să ne teamă! On peut l'écraser, mais il est dangereux de chercher à les flétrir. Machiavel. L'Espérance, au loin, étend ses ailes d'or. L'homme, bientôt, retrouvant force nouvelle, Reprend sa route et poursuit l'immortelle! Diviser pour régner. Louis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Suave, mari magno, turbantibus aequora ventis, E terra magnum alterius spectre laborem. Chiar în nenorocirea celor mai buni amici ai noștri este ceva care nu ne displace. Lucrețiu. De rerum natura. Odiant, dum metuant! Să mă urască, dar să se teamă de mine! Antoniu. Sunt două categorii de clerici: cei cari servesc religiunea, și cari se servesc de ea. Pauvre, on l'aurait frappé d'un arrêt légitime; Il est puissant, les rois ont ignoré son crime. Mon Apologie. Gilbert. Atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mazerea. El s-apleca de călare Și lua trei spicușoare Ș-a venit acasă Le-a pus pe masă. Măi femee, măi femee, Grâul nostru o să peie Grâul nostru-i Ca fața lui Hristos Iar femeia că zicea Nu te teme, omule, Că-n târg la Hârlău Este mult fer și oțel. El a-ncălecat călare Ș-a plecat la târg, cu soare, A făcut pe strada mică N-a găsit nimică Ș-a făcut pe strada mare A găsit mărfuri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
jurați două procese de "crimă săvârșită dar neizbutită". Unul, a unor limbi amestecate, nemți și leși de pe șoseaua Ipsilant. Franț Wagner un fel de Hristos, nalt, uscat și trist, își bate din când în când concubina Antonina Dombrowska ș-o teme. Ea se refugiază la vecine. Una din aceste vecine, leașcă chioară de-un ochiu, zbârcită, vicleană și rea, lăptăreasă, are un nepot Vladimir, Vlagiu cu care, după cât spun unii și alții ar fi trăind. Această babă o sfătuiește pe Antoșa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se aude că Lupul și-a măritat fata cu feciorul lui Chmielniczky și se străduiesc să detroneze pe Matei, și ca să puie în locul lui pe Cazac. Și nouă ni-i plăcut să-l ajutăm pe Matei, căci avem a ne teme pentru ținuturile noastre din partea neamului aceluia neînfrânat care vrea să jefuiască totul." DIN "MEMORIILE" LUI KEMENI IANOS Sept. 1635. Se încheie alianță între Racoți și Matei Basarab. în 1637, toamna, Lupul s-a râdicat cu oaste împotriva lui Matei, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
taină lui Racoți, să-i trimeată pe Kemeni, căruia are să-i spuie lucruri importante, pe care nici logofătului nu i le-a putut încredința. "Du-te, a zis Racoți lui Kemeni, dar îmi pare rău că te duci, deoarece mă tem de omul acela viclean, neștiind de ce te cheamă. Multe a făcut Lupul-Vodă, care nu s-ar fi cuvenit să le facă un creștin." Kemeni cere lui Lupul jurământ că nu i se va întâmpla nimic. Starea lui Racoți era îngrijorătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
acela viclean, neștiind de ce te cheamă. Multe a făcut Lupul-Vodă, care nu s-ar fi cuvenit să le facă un creștin." Kemeni cere lui Lupul jurământ că nu i se va întâmpla nimic. Starea lui Racoți era îngrijorătoare. Kemeni se teme de viclenia Lupului, dacă, fiind el în Moldova, principele ar fi decedat. Când au vorbit amândoi, n-a lăsat să fie față tălmacii, ci a trebuit să vorbesc românește cum am putut." La acest sfat Lupul a vorbit de posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]