179,128 matches
-
element, acesta nefiind derivat, și primul dintre ele având și o variantă feminină: "un demi sau "une demie „o jumatate”, "deux tiers „două treimi” și "trois quarts „trei sferturi”. În aritmetică, numerele fracționare se citesc analog că în română, de exemplu: Câteva numerale pot fi făcute aproximative cu ajutorul unui sufix. Astfel, cu sufixul "-ier", "mille" „mie” devine "un millier", care înseamnă „circa o mie”. Acest sufix se folosește în acest scop numai cu "mille". La celelalte numerale se adaugă sufixul "-aine
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
folosite și că pronume reflexive, dar cel de persoana a treia nu figurează în tabelul de mai sus, căci este numai reflexiv. Este "se", echivalent și cu romanescul "se" (cu funcție de complement direct) și cu "își" (complement indirect în dativ). Exemple: "Je me lave" „Mă spăl”, "Tu ț’es vu dans le miroir ?" „Te-ai văzut în oglindă?”, " Nous nous sommes écrit" „Ne-am scris (unul altuia)”, " Où vous vous êtes rencontrés ?" „Unde v-ați întâlnit?”, "Ils se șont envoyé des
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
am spart geamul, ci el”, "Ils șont plus pauvres que nous „Ei sunt mai săraci decât noi”. Pronumelui reflexiv conjunct "se" îi corespunde pronumele disjunct "soi", folosit numai după prepoziții și conjuncții, și numai referitor la o persoană nedefinita, de exemplu în proverbe: "Chacun pour soi et Dieu pour tous" „Fiecare pentru sine și Dumnezeu pentru toți”, " On trouve toujours plus petit que soi" „Găsești totdeauna pe cineva mai mic decât tine”. Pronumele disjuncte pot fi întărite cu cuvântul "même(s
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
cuvinte cel mai adesea neaccentuate, în afară de cazul când sunt subordonate unui verb la imperativ, forma pozitivă. Pronumele "y" poate avea două funcții sintactice. Complement circumstanțial de loc. În această calitate poate înlocui un grup nominal cu orice prepoziție, în afară de "de". Exemple: Complement indirect. În această calitate, "y" poate înlocui mai multe construcții, cu limitarea că în ele trebuie să fie prezentă prepoziția "à": "Y" mai este prezent și în unele grupuri de cuvinte fixe, în care nu este analizabil, de exemplu
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
Exemple: Complement indirect. În această calitate, "y" poate înlocui mai multe construcții, cu limitarea că în ele trebuie să fie prezentă prepoziția "à": "Y" mai este prezent și în unele grupuri de cuvinte fixe, în care nu este analizabil, de exemplu "îl y a" „există, se află”, "ça y est" „gata, s-a făcut” etc. Pronumele "en" are mai multe funcții decât "y". În majoritatea lor, elementul comun este că înlocuiește construcții în care este prezentă într-un fel sau altul
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
conține și părți de vorbire neaccentuate și Propoziția imperativa din articolul Sintaxa limbii franceze. În franceză, formele pronumelor posesive sunt diferite de cele ale adjectivelor posesive (vezi mai sus secțiunea Determinanți abstracți) și sunt aproape totdeauna precedate de articol hotărât: Exemple în propoziții: "Notre appartement est plus grand que le leur „Apartamentul nostru este mai mare decât al lor”, "Utilise ta serviette, pas la mienne „Folosește prosopul tău, nu pe al meu”. Formele pronumelor demonstrative franceze diferă de asemenea de cele
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
pronumelor demonstrative franceze diferă de asemenea de cele ale adjectivelor demonstrative, cu excepția unei coincidențe de formă. Sunt două feluri de pronume demonstrative: variabile, adică acordate în gen și număr cu substantivul la care se referă, si invariabile, numite și neutre. Exemple: Observații: 1. Pronumele ce este singurul identic că forma cu unul din adjectivele demonstrative, cel masculin singular folosit înaintea substantivelor cu inițială consonantica. Poate avea următoarele funcții: a) Înlocuiește o propoziție sau un verb la infinitiv și în acest caz
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
atribut au articol hotărât: "Și tu avais vu la tête du pauvre Thomas...!" „De-ai fi văzut figură bietului Thomas...!” Numele de familie nu au în general articol, decât la plural, daca desemnează o întreagă familie, ca în română (de exemplu „Ioneștii”): "Dupont travaille chez nous" „Dupont lucrează la noi”, dar "Leș Dupont habitent au premier étage" „Familia Dupont locuiește la etajul întâi”. De notat că în franceză numele nu se pune la plural. Cele mai multe nume de orașe se folosesc tot
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
întâi”. De notat că în franceză numele nu se pune la plural. Cele mai multe nume de orașe se folosesc tot fără articol: "Paris", "Bucarest" etc. Excepții: "Le Havre", "La Rochelle" etc. Dintre numele de țări, doar câteva nu primesc articol, de exemplu "Israël" „Israel”. Mai multe nume de insule nu au nici ele articol: "Cuba", "Madagascar" etc. 2. După prepoziții și conjuncții, lipsa articolului înaintea substantivului comun depinde de sensul prepoziției/conjuncției. Exemple cu prepoziții: O conjuncție după care nu se folosește
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
numele de țări, doar câteva nu primesc articol, de exemplu "Israël" „Israel”. Mai multe nume de insule nu au nici ele articol: "Cuba", "Madagascar" etc. 2. După prepoziții și conjuncții, lipsa articolului înaintea substantivului comun depinde de sensul prepoziției/conjuncției. Exemple cu prepoziții: O conjuncție după care nu se folosește articol este "comme" cu sensul „că, în calitate de”: "Îl travaille comme ingénieur" „Lucrează ca inginer”. Același sens îl are și locuțiunea conjuncționala "en tânt que": "Îl travaille en tânt qu’ingénier" „Lucrează
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
locuțiunea conjuncționala "en tânt que": "Îl travaille en tânt qu’ingénier" „Lucrează în calitate de inginer”. 3. În grupuri fixe Acestea sunt cel mai adesea grupuri verbale rămase dintr-o epoca a istoriei limbii în care folosirea articolelor nu era încă fixată. Exemple: "avoir raison" „a avea dreptate”, "faire erreur" „a greși”, "demander pardon" „a cere iertare”, "aller pieds nus" „a merge desculț”, "îl y a urgence" „este o urgență, este un lucru urgent”, "si besoin est" „dacă e nevoie”. 4. După cuvântul
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
în oraș”. Locul adverbelor formate cu "-ment" care au caracter descriptiv este în general după participiul trecut ("Ils ont procédé prudemment" „Au procedat cu prudență”), dar unele pot fi plasate și între cele două, cu o nuanță de sens diferită. Exemple: Locul complementului de loc sau de timp exprimat prin adverb nu poate fi între verbul auxiliar și participiul trecut, nici dacă adverbul este scurt: "Je l’ai rencontré là-bas" „L-am întâlnit acolo”, "Tu ț’es levé tard ce matin
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
de situație și de intențiile vorbitorului sau ale scriitorului. De aceea tema nu este totdeauna subiectul. O intrebare precum "Quand vas-tu à la poste ?" „Când mergi la poștă?” se referă la complementul circumstanțial de timp. Răspunsul poate fi, de exemplu, "Je vais à la poste demain" „Merg la poștă mâine”, în care tema este "Je vais à la poste", iar rema - "demain", accentuat mai puternic decât cuvintele "vais" și "poste". Dacă însă întrebarea este "Que fais-tu demain ?" „Ce faci mâine
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
facem, întreba el?” În registrul de limbă familiar și complementul direct poate fi tema: "J’adore le chocolat" „Îmi place foarte mult ciocolată” → "Le chocolat, j’adore" „Ciocolată îmi place foarte mult” (cu accentul cel mai puternic pe predicat). În exemplele de până aici, modificarea propoziției canonice în necanonica implică numai schimbări de topica și prozodice (de accentuare și de înălțime a vocalei accentuate). Acest procedeu este mai puțin frecvent în franceză decât în română, deoarece topica acestui tip de propziție
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
type que Pierre" „E un tip de treabă Pierre”. Nu trebuie confundată construcția de scoatere în evidență cu "que" cu una scrisă la fel, dar în care "que" introduce o propoziție atributiva. În scris și fără un context corespunzător, de exemplu "C’est la cravate que je préfère" se poate interpreta în două feluri. Dacă "la cravate" este scos în evidență, avem o propoziție cu sensul „Cravată o prefer” (față de altceva), dar dacă nu este scos în evidență, avem o frază
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
urmă construcție se poate scoate în evidență și numele predicativ exprimat prin substantiv: "Îl ne seră jamais président „Nu va fi niciodată președinte” → Président, îl ne le seră jamais" „Președinte nu va fi niciodată” (dar poate va îndeplini altă funcție). Exemple: Observații: În exemplul precedent, "c’est" poate fi înlocuit cu adverbul "voilà" „iată”: "Brasser des affaires, voilà ce qu’îl ambitionne" „Să învârtă afaceri, iată ce are ambiția să facă”. Cu "voilà" poate fi scos în evidență și subiectul unui
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
poate scoate în evidență și numele predicativ exprimat prin substantiv: "Îl ne seră jamais président „Nu va fi niciodată președinte” → Président, îl ne le seră jamais" „Președinte nu va fi niciodată” (dar poate va îndeplini altă funcție). Exemple: Observații: În exemplul precedent, "c’est" poate fi înlocuit cu adverbul "voilà" „iată”: "Brasser des affaires, voilà ce qu’îl ambitionne" „Să învârtă afaceri, iată ce are ambiția să facă”. Cu "voilà" poate fi scos în evidență și subiectul unui predicat nominal: "Le
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
întrebării este exprimat prin substantiv). Cuvântul interogativ care cere numai identificarea este pronumele "lequel/laquelle/lesquels/lequelles" care poate avea aceleași funcții sintactice că pronumele în general, iar întrebarea pe care o introduce poate avea și ea mai multe variante. Exemple: Întrebarea referitoare la cantitate este introdusă prin cuvântul "combien" „cât, -ta, -ți, -te”, considerat adverb. Cand funcționează că pronume interogativ, sintactic poate fi: "Combien + de" funcționează că determinant interogativ. Grupul substantival pe care il formează cu substantivul pe care il
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
-ta, -ți, -te”, considerat adverb. Cand funcționează că pronume interogativ, sintactic poate fi: "Combien + de" funcționează că determinant interogativ. Grupul substantival pe care il formează cu substantivul pe care il precede poate avea toate funcțiile pe care le are pronumele. Exemple: Propoziția negativă canonica se construiește cu două cuvinte de negație. Dintre acestea primul, "ne", stă totdeauna înaintea predicatului. În cazul unei negații simple, al doilea cuvânt de negație este "pas". Pentru a exprima nuanțe de sens suplimentare, se folosesc diverse
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
negație. Dintre acestea primul, "ne", stă totdeauna înaintea predicatului. În cazul unei negații simple, al doilea cuvânt de negație este "pas". Pentru a exprima nuanțe de sens suplimentare, se folosesc diverse alte cuvinte de negație care îl înlocuiesc pe "pas". Exemple cu predicatul la o formă temporală simplă, cu principalele cuvinte de negație secundare, în care acestea stau imediat dupa predicat: Între "ne" și predicat pot sta doar unul sau două pronume neaccentuate: "Je ne l’entends pas" „Nu îl/o
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
jamais vu nulle part „N-a mai fost văzut niciodată nicăieri”. Unele cuvinte de negație pot fi și la începutul propoziției. Este în primul rând cazul lui "rien" și "personne" care sunt pronume și pot avea funcția de subiect: În exemplele de mai sus, "aucun(e)" este determinantul complementului direct, dar poate fi și al subiectului, sau poate fi subiect în calitate de pronume, și atunci stă la începutul propoziției: Aucune idée ne me vient à l’esprit" „Nicio idee nu-mi vine
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
următoarele: Predicatul completivei directe este la subjonctiv dacă verbul sau regent exprimă următoarele: Sunt și verbe regente care au mai multe sensuri sau nuanțe de sens, si in functie de acestea, predicatul subordonatei poate fi la indicativ sau la subjonctiv. Exemple: În cazul verbelor regente de opinie la forma negativă, există ezitare în ceea ce privește modul predicatului subordonatei. În general, daca vorbitorul își exprimă ferm opinia cu un asemenea verb, folosește indicativul în subordonată ("Je ne crois pas que c’est possible" „Nu
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
cinstit, Paul o crede ferm”. În subordonată completiva indirectă, modurile verbale se distribuie la fel ca în propoziția completiva directă. Indicativul sau condiționalul în subordonată, în principala fiind exprimată: Subjonctivul în subordonată, în principala fiind exprimată: După cum se vede în exemple, asemenea subordonate sunt introduse uneori nu de simplă conjuncție "que", ci de locuțiunea conjuncționala "à ce que" sau "de ce que". "À", respectiv "de" din acestea sunt prepozițiile ce introduc complementele indirecte corespunzătoare subordonatelor. Locuțiunea cu "à" este obligatorie, dar nu
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
o ipoteză: "C’est un patineur qui pourrait gagner la médaille d’or" „(Acesta) este un patinator care ar putea câștiga medalia de aur”. Modul subjonctiv se folosește în general atunci când este vorba de un proces dorit de subiectul pricipalei. Exemple cu indicativul și cu subjonctivul: Îl a une secrétaire qui sait écrire sur ordinateur" „Are o secretară care știe să scrie pe calculator” vs. "Îl cherche une secrétaire qui sache écrire sur ordinateur" „Caută o secretară care să știe să
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
se folosesc cu indicativul: "Nous devions visiter trois églises ; la première que nous avons voulu visiter était malheureusement fermée" „Trebuia să vizităm trei biserici; prima pe care am vrut s-o vizităm era închisă din păcate”. După cum se vede în exemplele de mai sus, locul subordonatei atributive este imediat dupa cuvântul pe care îl determină, de aceea principala poate continua după ea. Topica în atributiva este cel mai adesea subiect + predicat, dar este posibilă și inversarea acestora: În cele mai multe tipuri de
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]