20,565 matches
-
comerțului cu sclavi și relocarea capitalei în Zanzibar la 1839 de către Seyyid Said a avut ca efect consolidarea puterii omaneze în regiune. Guvernarea arabă asupra tuturor porturilor importante de-a lungul coastei de est a Africii se prelungește până când interesele britanice menite, în special, să securizeze rutele comerciale către India, dar și să pună monopol asupra comerțului din întreaga zonă, încep să pună presiune pe stăpânirea omaneză. La sfârșitul secolului al XIX-lea comerțul cu sclavi pe mare este complet oprit
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
se găsește azi în numeroșii lor descendenți de pe întreaga coastă, care își pot urmării direct rădăcinile dinspre Oman, ei fiind cei mai bogați și mai influenți din punct de vedere politic membri ai comunităților de pe coasta kenyană . În 1895 guvernarea britanică se extinde spre interiorul Africii de Est până la Lacul Naivasha, luând astfel naștere Protectoratul Africii de Est. Granița se extinde spre Uganda în 1902, iar din 1920 protectoratul mărit, cu excepția unei fâșii de coastă, devine colonie a coroanei. Începând cu
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
și conflictelor, chiar fără a avea resurse minerale importante precum, aurul sau diamantele Africii de Sud. Germania Imperială stabilește un protectorat asupra posesiunilor de pe coasta Kenyei ale sultanului din Zanzibar în 1885, urmat de sosirea lui Sir William Mackinnon și a Companiei Britanice a Africii de Est (BEAC) în 1888, care obține de la sultanul Zanzibarului, concesiunea pe 50 de ani asupra aceleiași zone. Conflictul imperial mognit se stinge în 1890, odată cu retragerea Germaniei de pe coastă în schimbul controlului cedat de britanici asupra coastei Tanganyicăi
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
prins și ucis doi ani mai târziu. Cheia dezvoltării Kenyei interioare a fost construirea începând cu 1895 a căii ferate de la Mombasa la Kisumu lângă Lacul Victoria, finalizată în 1901. Aceasta a fost prima piesă din Calea Ferată Uganda. Guvernul britanic a decis, din motive strategice, să unească prin cale ferată Mombassa cu protectoratul britanic din Uganda. O realizare majoră de inginerie, " Calea ferată Uganda" (care este o cale ferată în interiorul Kenyei, dar duce în Uganda), a fost finalizată în anul
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
începând cu 1895 a căii ferate de la Mombasa la Kisumu lângă Lacul Victoria, finalizată în 1901. Aceasta a fost prima piesă din Calea Ferată Uganda. Guvernul britanic a decis, din motive strategice, să unească prin cale ferată Mombassa cu protectoratul britanic din Uganda. O realizare majoră de inginerie, " Calea ferată Uganda" (care este o cale ferată în interiorul Kenyei, dar duce în Uganda), a fost finalizată în anul 1903 și a fost un eveniment decisiv în modernizarea zonei. Ca guvernator al Kenyei
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
Ca guvernator al Kenyei, Sir Percy Girouard a avut o contribuție politică majoră în inițierea unor proiecte de extindere a rețelei de căi ferate cu sectoarele Nairobi-Thika și Konza-Magadi. Unii dintre cei 32 000 muncitori au fost importați din India britanică pentru a presta munca manuală. Mulți au rămas, așa cum a făcut cei mai mulți dintre comercianții indieni și oameni de afaceri mici, care au văzut o oportunitate în deschiderea spre interior a Kenyei. Dezvoltarea economică rapidă a fost văzută ca o necesitate
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
agricultori europeni, misionari și administratori, dar, de asemenea, și programe guvernamentale sistematice împotriva sclaviei, vrăjitoriei, bolilor și foametei. Vrăjitoria avea în viața africanilor o influență puternică care ducea adesea la violențe împotriva vrăjitoarelor. Pentru a controla această agresiuni, administrația colonială britanică a adoptat legi, începând din 1909, care au făcut practica vrăjitoriei ilegală. Aceste legi au dat populației locale o formă legală, non-violentă de a combate vrăjitoria. Până la momentul în care calea ferata a fost construită, rezistență militară a populației africane
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
legi, începând din 1909, care au făcut practica vrăjitoriei ilegală. Aceste legi au dat populației locale o formă legală, non-violentă de a combate vrăjitoria. Până la momentul în care calea ferata a fost construită, rezistență militară a populației africane la adresa expansiunii britanică a fost ocazională. Cu toate acestea, nemulțumiri au fost generate de procesul de naturalizare al europenilor. Guvernatorul Percy Girouard este asociat cu dezastrul din al doilea acord cu Maasaii din 1911, care a condus la îndepărtarea forțată a acestora din
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
europenilor. Guvernatorul Percy Girouard este asociat cu dezastrul din al doilea acord cu Maasaii din 1911, care a condus la îndepărtarea forțată a acestora din platoul fertil Laikipia către semi-aridul Ngong. Pentru a face loc pentru europeni (în mare parte britanici și albi din Africa de Sud), Maasai s-au limitat la câmpia de la sud de Loieta în 1913. Kikuyu a pretins o parte din terenul rezervat pentru europeni și au continuat să se simtă privați de moștenirea lor. În etapa de colonizare
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
a bazat pe comunicatori tradiționali, de obicei șefi de trib. Când dominația colonială a fost întărită și eficientizată, în parte din cauza presiunii coloniștilor, tineri bărbați educați au fost asociați cu șefii vechi în consiliile locale native. În construirea căii ferate britanicii s-au confruntat uneori cu o opoziție locală puternică, în special cu cea a lui Koitalel Arap Samoei un vraci și lider Nandi care a profețit că un șarpe negru s-ar rupe prin foc pe terenurile Nandi, care a
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
armistițiu într-o încercare de a ferii coloniile tinere din ostilităților directe. Însă odată ce Lt. Col. Paul von Lettow-Vorbeck a preluat comanda forțelor militare germane, înțelegerea a căzut, acesta fiind hotărât să împiedice transferul, pe cât posibil, a cât mai multe resurse britanice. Complet tăiat din Germania, von Lettow realizat un sistem eficient de război de gherilă, cu companii care trăiesc pe teren și atacă convoaiele britanice de unde capturează consumabil și provizii, în final rămânând neînvins. }n cele din urmă capitulează în Zambia
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
înțelegerea a căzut, acesta fiind hotărât să împiedice transferul, pe cât posibil, a cât mai multe resurse britanice. Complet tăiat din Germania, von Lettow realizat un sistem eficient de război de gherilă, cu companii care trăiesc pe teren și atacă convoaiele britanice de unde capturează consumabil și provizii, în final rămânând neînvins. }n cele din urmă capitulează în Zambia la unsprezece zile după ce armistițiul a fost semnat în 1918. Pentru a-l urmării pe von Lettow britanicii au dislocat trupe din Armata din
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
mobilizat în cele din urmă 400 000 de africani . Pe 23 iulie 1920 Protectoratul Africii de Est devine Colonie a Coroanei sub denumirea de Colonia și Protectoratul Kenyei. Kenya a devenit, după război, locul favorit de retragere a tinerilor ofițeri britanici din înalta societate, care au imprimat o rezonanță aristocratică colonizării. Cei care dețineau un capital de 1000 ₤ primeau gratuit 1000 de acri (4 km²), obiectivul guvernului fiind acela de a accelera modernizarea și creșterea economică. Astfel, guvernul îi încuraja să
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
ia naștere „Piny Owacho” (Vocea Poporului) condusă de arhidiaconul Owen, iar „Asociației tinerilor Kikuyu” (redenumită „Asociația Africii de Est”) este înființată în 1921 de către Harry Thuku (1895-1970). În Al Doilea Război Mondial (1939-1945), Kenya a devenit o importantă bază militară britanică pentru campanii de succes împotriva Italiei în Somalia și Etiopia. După război activitatea politică și militantă a africanilor ia amploare. În 1946 ia naștere „Uniunea Africană din Kenya” condusă de Harry Tukhu, iar în 1960 s-a format un nou
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
București (1913). Albaniei i-a fost recunoscută independența, iar Imperiul Otoman a pierdut aproape toate teritoriile europene în favoarea statelor balcanice. Convenția anglo-otomană din 1913 a fost un acord efemer semnat în 1913 între sultanul Mehmed al VI-lea și guvernul britanic asupra mai multor probleme de interes comun, printre care și statutul Kuweitului. Singura prevedere care a avut consecințe în timp a fost chiar aceea cu privire la statutul Kuweitului, care netezit calea spre obținerea independenței. Invazia trupelor britanice din timpul Primului Război Mondial a
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
VI-lea și guvernul britanic asupra mai multor probleme de interes comun, printre care și statutul Kuweitului. Singura prevedere care a avut consecințe în timp a fost chiar aceea cu privire la statutul Kuweitului, care netezit calea spre obținerea independenței. Invazia trupelor britanice din timpul Primului Război Mondial a invalidat practic această convenție. Kuweitul a fost proclamat „Șeicat indepependent sub protectorat britanic”. Albania se afla sub stăpânirea otomana de la mijlocul secolului al XV-lea. Grecia a ridicat o serie de pretenții asupra teritoriilor albaneze în timpul
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
Singura prevedere care a avut consecințe în timp a fost chiar aceea cu privire la statutul Kuweitului, care netezit calea spre obținerea independenței. Invazia trupelor britanice din timpul Primului Război Mondial a invalidat practic această convenție. Kuweitul a fost proclamat „Șeicat indepependent sub protectorat britanic”. Albania se afla sub stăpânirea otomana de la mijlocul secolului al XV-lea. Grecia a ridicat o serie de pretenții asupra teritoriilor albaneze în timpul Războaielor Balcanice. Albania și-a proclamat independența în 1913. Marile puteri europene au sprijinit un stat albanez
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
al Doilea Război Balcanic, dar au permis ca o serie de teritorii locuite de albanezi (aproape o jumătate din populația totală) să fie ocupate de alte statele vecine Serbia, Muntenegru și Grecia. Albanezii au primit un sprijin puternic din partea parlamentarului britanic Aubrey Herbert. Drept urmare, Aubrey Herbert a primit propunerea să devină principe al Albaniei. Această propunere a fost respinsă ca urmare a presiunilor făcute de premierul britanic de atunci, H. H. Asquith. Drept urmare, pe tronul tânărului stat a fost urcat principele
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
statele vecine Serbia, Muntenegru și Grecia. Albanezii au primit un sprijin puternic din partea parlamentarului britanic Aubrey Herbert. Drept urmare, Aubrey Herbert a primit propunerea să devină principe al Albaniei. Această propunere a fost respinsă ca urmare a presiunilor făcute de premierul britanic de atunci, H. H. Asquith. Drept urmare, pe tronul tânărului stat a fost urcat principele german Wilhelm de Wied. Wilhelm a rămas efectiv pe tron din martie până în septembrie 1914, când a fost obligat să plece în exil. Țara sa a
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
state dacă ar fi dezvoltat politici comune care să le permită să câștige poziții mai bune în regiune. În ceea ce privește sprijinul Germaniei ,se pleca de la situația existentă în imperiu la acea dată. Existau trei misiuni militare străine în țară - Misiunea Navală Britanică condusă de amiralul Limpus, Misiunea Jandarmeriei Franceze, condusă de generalul Moujen, și Misiunea Militară Germană condusă de Goltz. Misiunea germană a devenit cea mai importantă printre cele trei. Istoria relațiilor militare germano-otomane data de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Marele
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
fi supuse jurisdicției locale, dar erau supuse codurilor juridice din propriile țări și erau administrate prin intermediul propriilor lor curți consulare. Ca urmare, aproape toate afacerile importante ale imperiului au intrat sub controlul ne-musulmanilor - armeni, evrei, italienei, francezi, germani sau britanici, care nu erau supuși jurisdicției otomane. Indiferent dacă se deschideau mine, se construiau căi ferate sau sisteme de irigații, capitalul și inginerii străini erau implicați în exclusivitate. Acest sistem produsese un mediu social și de afaceri în care otomanii musulmani
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
de irigații, capitalul și inginerii străini erau implicați în exclusivitate. Acest sistem produsese un mediu social și de afaceri în care otomanii musulmani rămâneau săraci, iar nivelul lor de educație nu creștea deloc. In plus, străinii ocupau poziții privilegiate, cetățenii britanici, francezi, germani și austrieci formând o clasă separată față de cei otomani, indiferent dacă aceștia din urmă erau musulmani, evrei sau creștini greci sau armeni. Otomanii considerau pe de altă parte că aceste capitulații erau motiv și mijloc de corupție. Oficialii
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
care garantau privilegii speciale cetățenilor străini. Pe 28 septembrie, strâmtorile Bosfor și Dardanele au fost închise traficului naval internațional. Traficul prin strâmtori era vital pentru Imperiul Rus,pentru asigurarea legăturilor cu aliații occidentali. Pe 19 octombrie, după ce nave ale flotei britanice din Mediterana au eșuat în încercarea de interceptarea a crucișătorului de linie "Goeben" și crucișătorului ușor "Breslau" ale marinei germane, aceste din urmă vase au fost donate Marinei Otomane. Odată cu semnarea unei înțelegeri cu misiunea militară germană, Comitetul Unității și
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
Aliații au insistat ca otomanii să plătească daune Rusiei, să demită pe toți ofițerii germani de pe cele două vase și să interneze echipajele până la sfârșitul războiului. Pe 5 noiembrie însă, mai înainte ca să primească răspunsul oficial otoman, guvernele francez și britanic au declarat război Imperiului Otoman. Pe 14 noiembrie, otomanii declarau la rândul lor război Aliaților. Pe 29 octombrie, Aliații prezentaseră marelui vizir Said Halim Pașa o notă, prin care îi avertiza pe otomani că Aliații au semnat o înțelegere cu
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
a mânca sau a lua o pauză de la rutina biroului, seara la întâlnirile cu prietenii pentru a discuta și a savura o băutură de calitate într-o ambianță placută. "Public House", cunoscut ca PUB, este un concept pornit din culturile britanică, irlandeză și australiană. Sunt aproximativ de pub-uri numai în Marea Britanie. Tradiția urilor include muzică și comunicare. În Irlanda, pubul nu este doar un punct de întâlnire central pentru a discuta și a face muzică. Ele sunt, de asemenea, locuri
Irish pub () [Corola-website/Science/324106_a_325435]