19,793 matches
-
de jos nu știu nimica despre asta. Îl susțin fără să știe pe cine susțin. Nu înțeleg - mă încăpățânez. Mazilirea de cele mai multe ori începe mai nou, cu o promovare în funcție. După un anumit timp, când se va da decizia, căderea îi va fi fatală. Ha, ha, ha! Parcă spui o poezie la grădiniță. Le-ai învățat pe de rost, d-le Henri? Valy nu se aștepta la o schimbare radicală de ton. Observasem pe parcursul întrevederilor noastre, că-i place lui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
că, orice am face pe pământ, într-o bună zi tot singuri vom rămâne. Singura mângâiere ar fi și atunci și acum, pianul. Strigătul de disperare al pianului! Numai el mai e capabil să deplângă viața care e o continuă cădere. În clipele acelea atât de distrus eram și de singur, încât n-aș mai fi fost capabil să o mai privesc pe Iozefina sau s-o accept, chiar dacă ea s-ar scuza. Aceasta era natura mea. Și cu acest fel
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
consoleze cu noua viață clădită pe ruinele celeilalte, totul părea că ar trebui luat de la început. Abia în asemenea condiții, poate vedea omul de rând că zilnic, se petrece același lucru, ca la începutul lumii, exprimat într-un singur cuvânt: căderea. Cădem. Zilnic cădem cu o treptă mai jos, chiar dacă avem senzația că urcăm. Și chiar dacă n-ar fi cutremur. Dar un cutremur ne poate măcar, trezi la viață. Conștientizăm la maximum căderea. Iar, pe de altă parte, ne oblojim vechile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
la începutul lumii, exprimat într-un singur cuvânt: căderea. Cădem. Zilnic cădem cu o treptă mai jos, chiar dacă avem senzația că urcăm. Și chiar dacă n-ar fi cutremur. Dar un cutremur ne poate măcar, trezi la viață. Conștientizăm la maximum căderea. Iar, pe de altă parte, ne oblojim vechile nostalgii, ca pe niște obiecte de mare preț.” Pe 21 mai ’77, despre martie același an: “Gerard invitat de Valy în fosa Casei de Cultură, la o cafea, pe la orele cinci după-amiază
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
știu cum se chema acel râu. Într una din acele zile de ger năprasnic, avea să treacă Alexandru, soțul Hildei, la cele veșnice. În fracțiuni de secundă, bradul la care tăiaserăm o lună de zile și mai bine, aflat în cădere, îl agățase pe sas cu o creangă, ca o cange, îl trântise fulgerător la pământ și-l străpunse ca o sabie prin piept. În jur, tăcere. Tăcere de groază sau de nedumerire? Noi, cei din jur, încremeniți, ca și santinelele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o mișcare rapidă a pumnalului său încovoiat. Sângele țâșni în clocot, stropindu-l pe sandale și pe jaique, la poale, dar Gacel nu observă, satisfăcut că iscusința sa de vânător fusese, încă o dată, deosebită și că atinsese animalul în locul exact. Căderea nopții îl surprinse pe când mai mânca, și nu se iviseră încă primele stele când adormise, apărat de vânt de un tufiș și încălzit de spuza focului. îl trezi râsul hienelor ce se adunau, atrase de antilopa moartă, dar dădeau târcoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-i sune cât mai autoritar posibil. Eu comand aici. O să plecați pe înserat, și vreau să fiți înapoi când se luminează. E clar? — Foarte clar, domnule... — Și pentru dumneata, Ajamuk? Am auzit, domnule locotenent. — Saud? — O să trimit un om la căderea serii. — Atunci, de acord, conchise. Mâine vreau să mă întorc la Tidiken... M-am săturat de targuí, de căldură și de situația asta absurdă. Dacă n-a murit și nu vrea să se predea, terminați-o cu el, împușcați-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
când hotărî să se lase păgubaș, nu-l despărțeau nici măcar o sută de metri de vulturi și morți. Mâncă și bău, pregăti o supă cu biscuiți, apă și miere, reuși să-l facă pe Abdul-el-Kebir s-o înghită și, odată cu căderea nopții, se ghemui cu genunchii strânși pe o pătură pusă pe nisip și adormi îndată. De data asta nu vulturii l-au trezit în zorii zilei, ci schelălăitul hienelor și șacalilor ce-și disputau stârvurile, și timp de câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în pragul unei mari drame. Juca rolul personajului din povestea aceea cu drobul de sare. Mai erau și alte scaune în birou, dar visase probabil toată viața lui să stea pe un scaun de director, motiv pentru care înfrunta posibila cădere de pe scaun ca un adevărat erou... Hai, zi-i, că n-am toată ziulica la dispoziție pentru conversuit cu tine. Mai sunt și alți bagabonți care mă așteaptă... Adevărul era că nici scaunul directorului nu mă ajuta. Scârțâia ce scârțâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pipa Îi căzu la podea și, aplecându-se s-o găsească, exclamă iritat: — Naiba să le ia! Naiba! Era un om extenuat, hărțuit de o personalitate care nu era a lui, de curiozități și pofte - un bărbat În pragul unei căderi nervoase. Domnișoara Warren Îl privi triumfătoare. Nu că l-ar fi urât, dar ura orice succes copleșitor, fie că era vorba de a vinde sute de mii de exemplare sau de a atinge patru sute de kilometri pe oră - tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe acoperiș. Privi În sus prin zăpada care cădea, un etaj, două etaje, trei etaje, și iată geamul luminat de la studioul lui Herr Kolber - patru etaje, iar silueta clădirii se pierdea În cerul cenușiu și Încărcat. Ar fi fost o cădere urâtă. — Der Kaffe mit Milch, spuse el. Amestecă gânditor În cafea. Josef Grünlich, omul destinului. Nu avusese nici o altă soluție, nu ezitase nici o clipă. O urmă de nemulțumire Îi umbri trăsăturile când se gândi: Dar nu o pot spune nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
care se scurge? 17. Ei ziceau lui Dumnezeu: Pleacă de la noi! Ce ne poate face Cel Atotputernic?" 18. Și totuși Dumnezeu le umpluse casele de bunătăți. Departe de mine sfatul celor răi! 19. Cei fără prihană vor fi martori ai căderii lor și se vor bucura; cel nevinovat va rîde de ei 20. și va zice: "Iată pe potrivnicii noștri nimiciți! Iată-le bogățiile arse de foc!" 21. Împrietenește-te dar cu Dumnezeu, și vei avea pace; te vei bucura astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Vîntul de răsărit îl ia, și se duce; îl smulge cu putere din locuința lui. 22. Dumnezeu aruncă fără milă săgeți împotriva lui și cel rău ar vrea să fugă să scape de ele. 23. Oamenii bat din palme la căderea lui și-l fluieră la plecarea din locul lui. $28 1. Argintul are o mină de unde se scoate, și aurul are un loc de unde este scos ca să fie curățit. 2. Fierul se scoate din pămînt, și piatra se topește ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
din jur a devenit izbăvirea mea... Doar dacă ajung acolo am să mă pot dumiri unde sunt... Mergeam poticnit, împiedecându-mă la fiece pas, dar bobul de lumină se depărta mereu... În orbecăiala mea, am călcat în gol, pornind într-o cădere fără nici o nădejde de oprire... Înspăimântat, am început să strig, cerând ajutor... ― Conașule, trezăști-ti, cî s-o făcut zâua mari șî ț’-am adus di mâncari... - a fost răspunsul la strigătul meu din vis... ― Da’ ce s-a întâmplat, Sevastițo
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
-au metohu aice în Țara Moldovei pre această... m(ă)n(ă)stire a lui Aron Vodă,... de la care nemergându-i nici un venitu... fiindu și această... m(ă)n(ă)stire căzută la multă lipsă... Văzându domniia mea lipsa și cădere acești m(ă)n(ă)stiri și mai vârtos socotindu ca să facem ceva mângâiere... părinților călugări ce să află la... Halchi,... pentru aceea... din osăbită evlavie ce-am avut asupra ... aceștii m(ă)n(ă)stiri ce să numește a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
S-a așezat pe bancă. Nu a stat mult, apoi, s-a ridicat și s-a lungit, alături, pe iarbă. și, după două-trei zvâcnete nervoase, a murit. Liniștit. Frumos. Ca o sfântă. Cineva, dintre cei care o priveau, la acea cădere de înserare, a exclamat: ce frumoasă e! Ca o sfântă. O nouă Sfânta Maria. Universală, a omenirii! De asta zic eu că viața e, uneori, ca o rouă. Ca o rouă sfântă! Grăunțul comunist Așa s-a simțit, Jalemare Mangli
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
un traseu frumos, apetisant, pe calea de către și de la servici. Între altele, pe marginea marelui parc al orașului, de la un capăt la altul. și câte nu-i ofereau excursiile zilnice înspre și dinspre muncă. În special, după amiază, pe la începutul căderii înserării. Tineret, dar, nu numai, peste tot, de-a lungul traseului. Entuziasm, dăruire totală, femeile, masculilor și invers, scene rupte din cea mai bogată și ispitititoare imaginație! Toate îi topeau sufletul. Dar, de nimic, nu se încumeta să se apropie
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
experiența că în partea aceea se află niște insule ai căror locuitori i-ar putea oferi unele informații despre sălbaticii agresori. A doua zi, Miti Matái le ordona femeilor să pregătească o mică petrecere, care urma să se desfășoare la căderea serii și prin care aveau să sărbătorească faptul că aproape jumătate dintre cei aflați la bord depășeau pentru prima dată limitele Primului Cerc. Toți „bobocii“ primiră că tatuaj un micinel în jurul degetului mare de la mâna stângă, după ce, mai întâi, fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că de diavol. Se pare că sunt și canibali. Nu mai aveau ce să obțină de la insulari, în afară de apă, provizii și mângâierile celor mai focoase tinere, astfel că, două zile mai târziu, Miti Matái ordona să se ridice pânzele, odată cu căderea serii. Dacă rechinul încă se mai află prin preajmă, odată cu lăsarea întunericului, mai ales dacă începe să sufle și vântul, vom reuși să ne îndepărtăm de locurile acestea. Suspina profund. Iar dacă nu va fi așa, fie că Tané să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
învăța drumurile tuturor stelelor universului, în trecerea lor pe bolta cerească. Flegmaticul și mâncăciosul Oripo îi dedică în fiecare seară câte două ore, recitând cu vocea lui monotona dintotdeauna lista tuturor Avei’á posibile între nord și vest, ceea ce, la căderea nopții, îl ajută foarte mult pe Tapú Tetuanúi, recunoscând mai usor diferitele constelații. Într-una din acele nopți întunecoase, pe care băiatul le dedică studiului și amintirilor, se petrecu un incident nefericit, care îl afecta deosebit de puternic, căci dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să aibă vreun interes de a stabili relații intime cu nou-veniții. Miti Matái ajunse curând la concluzia că, dacă ar rămâne pe insulă, singura surpriză pe care ar putea-o avea ar fi cea a unui atac neașteptat, așa că, odată cu căderea serii, dădu ordin să pornească din nou în larg. Știa întotdeauna la ce se putea aștepta de la ocean, dar nu și la ce se putea aștepta de la oameni. Unsprezece zile mai târziu, în fața provelor gemene își făcu apariția un nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
când ordona, la un moment dat, să fie coborâte catargele și să continue drumul vâslind. O oră mai tarziu, linia întunecoasa a unei coaste acoperite cu verdeața apăru încet-încet în fața provei, pentru a dispărea din nou, puțin după aceea, odată cu căderea nopții. Doar atunci Navigatorul-Căpitan ordona să fie din nou ridicate catargele și pânzele, apropiindu-se în continuare, la adăpostul întunericului, pana cand putură distinge linia albă de spumă pe care o formau valurile când se loveau de recifele de corali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu care să se apere. De fapt, inegala bătălie se transformă într-un masacru feroce, în care mai ales cei patru războinici care li se alăturaseră pe insula vulcanică demonstrară o cruzime și un sadism de-a dreptul aberante. La căderea nopții, nici un singur Te-Onó apt de luptă nu mai rămăsese în viață, în timp ce femeile, bătrânii și copiii erau strânși cu toții, tremurând, în ruinele a ceea ce fusese un splendid Marae. Niciodată un popor n-a pierdut atât de mult, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dădu la o parte, fără prea multa considerație, pe prințesa, ca să se poată concentra asupra acestei noi probleme și să poată evalua adevărată gravitate a situației în care se găsea acum Marara. Mai rămăsese doar o oră și ceva până la căderea serii, dar era evident că, în ritmul incredibil în care se apropiau dușmanii lor, aveau să îi ajungă înainte ca întunericul nopții să le vină în ajutor. Nu bătea decât o briză slabă, în direcția țărmului, iar marea era calmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nou foarte aproape de linia ecuatorului, si un curent puternic îi împingea spre est, în timp ce alizeele, atât cele din nord, cât și cele din sud, își pierduseră, încetul cu încetul, toată forța, transformându-se într-o atmosferă densă și zăpușitoare. La căderea serii se ridică o briză ușoară, care se menținu vreo oră, lăsând apoi oceanul cufundat într-o nemișcare de moarte, în care totul era tăcut; nici macar apă nu mai clipocea, nici nu le mai șoptea vorbe dulci carenelor vasului. Urcară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]