20,085 matches
-
funcționau În copilărie cele două școli românești, ortodoxă și unită. În prima era și locuința directorului, respectiv administrația ambelor școli românești și anexele gospodărești, din care voi menționa doar grădinița cu flori și stupina, situate pe marginea pârâului, un refugiu drag al adolescenței. Nu pot trece peste aceste aspecte ale satului natal fără să menționez faptul că În copilărie noroiul curgea din "pitorescul satului natal" până În Visa și sătenii au depus o muncă susținută pentru Îndepărtarea lui, anual cărând zgură din
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
zile, Într-o Duminecă din 1923 s-a oficiat căsătoria celor doi tineri. În primii ani ai căsniciei au locuit În Suseni Împreună cu Bunicii. Numai după nașterea mea, la 2-3 ani, ne-am mutat În căsuța de pe marginea Visei, cuibul drag al copilăriei și al adolescenței mele. Era o mică gospodărie constituită dintr-o căsuță scundă de cărămidă cu două cămăruțe (tinda și camera de dinainte), acoperită cu țiglă, peste care În ajunul “Sânzâienelor” aruncam coronițele de flori; o șură acoperită
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Început În Sighișoara și În final În București, la Institutul Național de Cercetări Veterinare și Biopreparate "Pasteur". Soția lui, "Tanti Ana", mi-a fost "a treia Mamă", căci familia lor mi-a fost adăpostul studiilor universitare. Toți mi-au fost dragi și toți m-au Îndrăgit. Când scriu aceste rânduri sunt plecați În marea casă a umbrelor, de unde mi-au urmărit pașii și cred că sunt mulțumiți de investiția făcută. Copilăria Oricât mi-aș frământa gândurile, din primii ani de viață
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
unde mi se asigura toată Întreținerea gratuită. Toți am acceptat și mă vedeam zburând cu monoplanul pe deasupra școlii, aruncându-le la prieteni semințe de dovleac, singura noastră plăcere la terminarea primăverii. Totul s-a desfășurat normal până la vizita medicală. Lele dragă, i-a spus doctorul de plasă din Șeica Mare, Mamei care mă Însoțea, de ce vrei să-l nenorocești? Este mult prea pirpiriu pentru regimul școlii de aviație. Mai ține-l un an acasă. Dă-i să mănânce bine și hai
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
se apropia Întunericul ne aminteam de lecțiile pentru ziua următoare. Dar, anul a trecut și m-am Înapoiat În sat ca licean În clasa a II-a. Mă simt obligat să amintesc pierderea În acest an (1937) a două suflete dragi: Bunica Raveca În luna octombrie 1937 și nenea Tănase Marincaș, la sfârșitul vacanței de iarnă (6 ianuarie 1938). Amândorura le păstrez cele mai frumoase amintiri și veșnică recunoștință pentru dragostea pe care mi-au purtat-o În puținul, dar inestimabilul
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
luase sfârșit, căci regimul din spitalul bucureștean era cel acordat unor colegi de breaslă, mai tineri. Am fost repartizați fiecare În laboratorul sau secția specifică și odată pe săptămână mărșăluiam cântând, spre locul de instrucție: “Frunză verde, verde, de stejar / Dragă-i viața când ești militar.” O simțisem din plin. Instrucția de front o făceam sub comanda plutonierului Avramescu.Ni se părea foarte obositoare (așa e omul) și solicitam pauze cât mai lungi, care sub comanda “Acoperiți!” se transformau În ședințe
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
săptămâni și m-am Înapoiat În Piatra Neamț. Regimentul era În fierbere. Începuseră pregătirile pentru marea manevră de toamnă. Totuși, ca recompensă pentru activitatea depusă În Roman, mi s-a acordat o permisie de 5 zile. Mi-am revăzut pe cei dragi și a trebuit să revin la unitate, deși nu se simțea lipsa mea. Un efectiv de 60 de cai era Întreținut de un pluton de soldați și “gradele” aferente. În a doua parte a lunii septembrie a Început marea manevră
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
oficială cu Milly. Aveam nevoie de Certificatul de Căsătorie ca să obțin o locuință, cea din Luigi Cazzavillan fiind ocupată, În lipsa mea. Astfel, duminică 2 nov. 1952, la Primăria Comunei Axente Sever neam rostit răspicat un Da pe viață, În fața celor dragi. Milly a devenit domnișoara Emilia Paul. Mama ne aștepta cu “masa festivă”. Își primise prima noră, pe care și-o alesese. Totul trebuia să se termine foarte repede, căci la ora 13 cei doi proaspeți Însurăței Își luau zborul: domnișoara
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
care Își va elabora teza de licență sub Îndrumarea mea; George Stoica, viitorul profesor de Patologie animală la Universitatea din TexasSUA, și el, cu finalizarea tezei de licență tot sub coordonarea mea. Toți mi-au fost și mi-au rămas dragi, cu toate micile neînțelegeri care s-au ivit pe parcursul anilor. O subliniere mai pregnantă trebuie s-o fac totuși pentru Cotea Corneliu, care s-a atașat de mine și de familia mea, devenind un adevărat membru al familiei. În anii
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
valoros material didactic pentru studenți. Cartea s-a epuizat destul de repede și În 1983 a apărut În aceeași editură o nouă ediție revizuită și actualizată, iar În anii 1996, 2000 și 2001 am multiplicat-o În trei volume, sub denumirea, dragă mie, de Etiomorfopatologie veterinară, respectiv În 1996 vol. I În Editura All, București cuprinzând etiomorfopatologia virozelor și a bacteriozelor, În 2000 vol. II: Etiomorfopatologia micozelor, micotoxicozelor, disvitaminozelor, dismineralozelor și intoxicațiilor; și În 2001 vol. III: Etiomorfopatologia dismetaboliilor și a parazitozelor
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
pe Valea Prahovei. Am mai discutat puțin despre noi, căci ne vizitase În Iași cu ocazia concursurilor studențești, dar nimic despre trecutele vremuri, despre care nu-i mai făcea plăcere să-și amintească. A fost ultima Întâlnire cu o prietenă dragă din copilărie și adolescență. A greși e omenesc Dacă proverbul “a greși este omenesc” l-am considerat totdeauna valabil, În toamna anului universitar 1976-77 am căzut Într-o capcană. În anul universitar anterior, decanul facultății omoloage din București, prof. dr.
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Piatra Neamț, 1 martie 2016 Constantin ACOSMEI Poezia nu este o meserie, ci un fel de a trăi, poate chiar o justificare a existenței. Mi-a dat sentimentul libertății, într-o lume în care e dificil să fii un om liber Dragă Constantin Acosmei, ne cunoaștem de ceva vreme... Cam de câți ani? Ce îți amintești de perioada în care ne-am cunoscut? Cum era lumea ta atunci? Cum vedeai lumea, în general? Ce îți mai amintești despre colegii tăi, cu care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
moralitatea. Poezia, pentru a fi credibilă, are nevoie de sinceritatea autorului; căci unde-i sinceritate e și divinitate. Piatra Neamț Botoșani, 9 febr. 2012 (Revista "Conta", nr. 9, 2012) Gabriel CHIFU Când vrei să ajungi undeva, să-ți inventezi tu drumul Dragă Gabriel Chifu, ai părăsit Craiova și te-ai regăsit la București. Spui, într-o carte pe care timpurile normale ar fi consemnat-o ca un eveniment editorial, cultural, Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de gabriel chifu trăită și tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un mod plauzibil. noiembrie 2010, Piatra Neamț Craiova București (Revista "Conta", nr. 4, 2010) Dumitru CHIOARU Câteodată, când mă plictisesc de cumintele Dumitru Chioaru, aș vrea să fiu vizionar revoltat ca Rimbaud sau să scriu simultan mai multe opere, ca Pessoa... Dragă Dumitru Chioaru, cred că era anul 1981, când Aurel Dumitrașcu mi-a scris că a aflat de la București, de la nu-știu-cine care aflase de la Cluj, că la Piatra Neamț a ajuns un echinoxist, ca profesor... etc. Pe atunci "generația" se căuta din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care m-am împrietenit pierzând nopțile în discuții și lecturi literare. Într-o zi de iarnă, fiind în pauza mare, un coleg a anunțat în cancelarie că doi tineri îl caută "pe poetul Dumitru Chioaru". Unul dintre ei erai tu, dragă Adrian, sper că-ți mai aduci-aminte. A fost o zi norocoasă, căci întâlnirea cu tine a reactivat boema creatoare de la Echinox, cu interminabile discuții și glume despre poezie și lumea literară a anilor '80, pe care le aveam bătând frumoasa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ehe! suntem prieteni... Căci, până la urmă, cărțile bune ale prietenilor sunt un pic și ale noastre pe când cele proaste sunt numai ale lor. Adrian ALUI GHEORGHE Într-un viitor destul de apropiat va trebui să plătim și pentru a fi citiți... Dragă Petru Cimpoeșu, toți cei care ți-au citit ultima carte, "Simion Liftnicul", apărută la una dintre cele mai curajoase edituri din România, "Compania", au exclamat entuziasmați: "Iată romanul post-revoluției!". Te așteptai să scrii tu romanul ultimului deceniu literar românesc? Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în România, în virtutea faptului de a fi "stranier", un poncif al vremurilor noastre care face ca scriitori români obișnuiți, trăitori în Occident, să fie primiți ca scriitori importanți sau cel puțin arătați publicitar astfel. Să ne asumăm locul și condiția, dragă Adrian. Nu ești un poet mai slab doar fiindcă trăiești la Piatra Neamț, ca poet româno-neamț! A, partea aceea de vizibilitate și de publicitate care face ca profilul unui poet să fie mai conturat pe pânza vremii, pe banerele epocii, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care pomeneai, așa cum o mărturisește recent într-un e-mail dna Elisabeta Pop, reputat secretar literar și critic de teatru de la Oradea, care îmi scria, pe scurt (sper să nu comit o indiscreție publicând aceste rînduri particulare în revista ta națională!): Dragă Domnule Nicolae Coande, vă dublu mulțumesc pentru anunț, dar mai ales pentru carte! Am început s-o citesc cu mare, foarte mare plăcere, chiar dacă descopăr în domnia voastră un sceptic, un incurabil gânditor pesimist. Adică un POET. Un "incurabil gânditor pesimist
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pus, nu știu dacă m-am putut concentra îndeajuns pentru a răspunde ceva care să intereseze cât de cât cititorii tăi. (Revista "Conta", nr. 10, 2012) Nichita DANILOV Nu poți să ajungi la esența lucrurilor fără a nu fi pedepsit Dragă Nichita Danilov, dacă ar fi să transformi într-un basm existența ta de până la 50 de ani, cam cum ar suna, pe scurt, acest basm? Nu cred că aș vedea-o ca pe un basm, ci mai degrabă, ca pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
am luat atitudine. Și am pierdut, tocmai pentru că am avut impresia că lupt pentru o cauză dreaptă. Atacurile au venit însă nu din partea celor pe care-i încriminat, ci din partea celor care prin scrisul meu i-am apărat. Și atunci, dragă Adrian, te întreb: oare să-ți sacrifici talentul pe altarul unui lucru iluzoriu cum sunt cauzele nobile și moralitatea? La Iași, imediat după revoluție, a circulat o listă desprinsă din marea listă a arhivelor securității pe care se regăseau numele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pot să intru în partidul comunist pentru că eu sunt mult mai de stânga!". Crezi că exercițiul politic poate să fie benefic scriitorului de azi? Dacă ai intra în politică, care ar fi mobilul care te-ar îndemna să o faci? Dragă Adrian, cum să-ți spun, scriitorii, în general, au fost de "stânga". Deci, Esenin nu s-a eschivat. El s-a referit la inimă, la conștiință. Dacă într-adevăr ai conștiință, nu poți accepta să vezi prosperând în preajma ta nemernicii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
din zona noastră într-o polemică nu înseamnă că am avut ceva de pierdut, iar dacă nu au fost înțelese nu e vina noastră. În fond, ceea ce am avut înainte de polemică, am și acum, așadar ce să pierd? Până la urmă, dragă Adrian, tot cărțile vorbesc... Sunt de acord că generațiile tinere, ca să se vadă, e bine să intre în literatură prin mici revoluții. Dacă revoluționarii mai au și talent, cu atât mai bine lor și țării nu mai zic...! Am auzit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe bandă rulantă. E totuși un risc... Prefer calitatea, nu cantitatea. (Revista "Antiteze", nr. 12, 2002) Mircea A. DIACONU Cu literatura română în Europa suntem pe unde suntem și cu geografia: undeva la margine De ce nu te-ai făcut poet, dragă Mircea A. Diaconu? Sau măcar prozator...! De ce, critic literar? Te-ai gândit vreo clipă, oare, că nu vrei să fii la mâna altuia în momentul în care te expui cu un text în public? Cine câștigă din confruntarea critic-poet? Sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
din confruntarea critic-poet? Sau din cea critic-prozator? Care e, de fapt, diferența dintre poezie, eseu și proză, că mie, de o vreme, mi se cam șterg diferențele...! După părerea ta, Homer a fost (mai mult) poet sau (mai mult) prozator? Dragă prietene, fiecare dintre întrebări fie ea insinuantă, gravă, pe jumătate ironică sau direct provocatoare ar merita un răspuns distinct și detaliat (adică pe măsură). Dar, la drept vorbind, atacând poate inima taurului, cum să te faci ceva anume? Nu-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Trude Lovise sunt acum îngeri Și sătule. (Revista "Conta", nr. 1, 2010) Dumitru Augustin DOMAN Mi-ar fi plăcut să fiu bucătar într-un restaurant pescăresc, să mi se ducă vestea pentru saramura supranumită Doman, pentru plachia cu același nume... Dragă Dumitru Augustin Doman, te rog să transformi parcursul tău pe lumea asta, ca om și ca scriitor, într-o poveste care să-i facă pe (eventualii) cititori să ciulească urechile... (Sau să plângă? Sau să râdă?) Cam care ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]