19,706 matches
-
la ceafă, trăgînd cu putere. De usturimea părului aproape smuls, sînt gata să mă retrag, dar îmi vine brusc în amintire imaginea Brîndușei din biroul președintei sindicatului, parcă-i aud vorbele și simt cum crește în mine răutatea. Mi-o imaginez pe Brîndușa întinsă aici, acum, sub trupul meu. Sînt fericit că mă pot răzbuna. Și chiar dacă nu e ea, puțin îmi pasă! vreau s-o înving pe femeia asta, să mă știu puternic, să-mi satisfac orgoliul și dorința posesiunii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
draga mea, n-ai cum să înțelegi, fiindcă nu ți poți închipui realitatea. Știi, scumpa mea, când am citit, la Mangalia, scrisoarea ta de spre 14 iulie, am crezut că visez; aș fi vrut să mor în visul ăsta de neimaginat aici. Da, Baudelaire va mai exista când noi ceilalți vom fi încetat să existăm. Fiindcă, în ritmul în care merg ei...! Stai acolo, scumpa mea, neapărat. Lucrează și fii tare. Scutură-ți toropeala. Ca sacrificiul nostru să fie justificat, una
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
înțelege perfect. Că Luke a fost disperat să-și cunoască mama adevărată încă de când era mic, iar acum că are, în fine, șansa de a petrece mai mult timp cu ea, trebuie să fie lăsat să se bucure de asta. — Imaginează-ți că zâna ta cea bună ar veni la tine, mi-a spus ea. N-ai fi absolut înnebunită? N-ai uita de toți și de toate, pentru o vreme? Are nevoie să stea cât mai mult cu ea. — Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
drumul înapoi spre Barneys. îmi scot mobilul și formez numărul alor mei. În clipa în care mami răspunde, aud în fundal sonorul de la Crimewatch și mă apucă o nostalgie subită pentru locul în care m-am născut. Mi-i și imaginez pe mami și pe tati stând în sufragerie, cu draperiile trase și șemineul electric pâlpâind plăcut. — Bună, mami! — Becky! exclamă ea. Ce bine îmi pare că m-ai sunat! Am tot încercat să-ți trimit niște meniuri de la firma de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
foarte bun. — Ba nu, deloc! E groaznică! spun fără să mă gândesc și ea îmi aruncă o privire stranie. Adică, vreau să spun că avem o rochiță roz superbă care cred că ți-ar veni ca turnată... Înșfac repede umerașul. Imaginează-ți doar cum ți-ar sta cu asta! Sau cu asta, care se înnoadă la ceafă!... Amy Forrester se uită la mine cu ușoară nervozitate. — O iau pe asta. Vrei, te rog, să mă ajuți s-o dau jos? O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fim doar noi doi, un preot și pescărușii. Asta-i tot ce contează, nu? Faptul că eu îl iubesc pe el, el mă iubește pe mine și vrem să rămânem împreună tot restul vieții. În clipa în care mi-l imaginez pe Luke sărutându-mă în lumina apusului caraibian, îmi dau iar lacrimile. Cui îi pasă de rochia lu’ pește? Cui îi pasă de recepția uriașă și de tonele de cadouri? Nimic din toate astea nu are nici o importanță! Am să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de-a rândul. N-ai vrut niciodată să fii cu mine, nu? Și totuși m-ai lăsat să cred că vrei. — Luke, nu fi ridicol, spune Elinor după o pauză. Situația a fost infinit mai complicată decât ți-o poți imagina tu. — Ai profitat de... slăbiciunile mele. M-ai folosit. Pe mine și compania mea. M-ai tratat ca pe un... Se oprește, respirând din greu și rămâne în tăcere câteva secunde, încercând să se liniștească. Partea cea mai tristă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fast. Cu adevărat spectaculoasă. Deși, sincer, nu te reprezintă aproape deloc. — Pe bune? De ce spui asta? — Nu zic că nu e o nuntă de vis. E foarte kiki și opulentă. Doar că... nu e nunta în care mi te-am imaginat. Dar se vede treaba că m-am înșelat, adaugă repede când îmi vede expresia. Evident. Îi privesc chipul uscățiv și comic și văd că nu bănuiește absolut nimic. O, Doamne. Trebuie neapărat să-i spun. Nu pot să nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Punct. Și în aproximativ două minute mă mărit. Așa că ești drăguț să te dai din calea mea? — Habar n-ai ce te așteaptă! Habar n-ai care e de fapt realitatea crudă a căsătoriei! Becky, spune-mi sincer, chiar te imaginezi petrecându-ți restul zilelor alături de Luke? Zi după zi, și noapte după noapte? Oră după oră nesfârșită? — Da! zic, pierzându-mi cumpătul. Da! Îl iubesc foarte mult pe Luke și, da, vreau să-mi petrec restul zilelor cu el! Tom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Îl iubesc foarte mult pe Luke și, da, vreau să-mi petrec restul zilelor cu el! Tom, m-a costat foarte mult timp, efort și foarte multe probleme până am ajuns aici, la acest moment. Mai mult decât îți poți imagina. Și, dacă nu te dai la o parte din calea mea și nu mă lași să mă duc la nunta mea... te omor. — Tom, intervine tati. Cred că răspunsul e nu. — A. Tom rămâne tăcut un moment. Păi... OK. Ridică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-ți iei o vacanță. Ai muncit mult prea mult, prea multă vreme... Mă aplec spre el și-l privesc extrem de sincer. Luke, acum e cel mai bun moment să facem asta. Cât încă mai suntem tineri. Înainte să facem copii. Imaginează-ți doar. Noi doi, rătăcind prin lume. Vizitând locuri incredibile. Învățând din alte culturi. Se așterne tăcerea. Luke privește în depărtare, încruntat. — Zici că ai vorbit cu Michael, spune în cele din urmă. Și că el chiar e de acord
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
gândiri stereotipe și comode. Clișeul este o imagine ultrasimplificată a unui fenomen, determi nată de mediul cultural În care apare. Și cum coordonatele acestui mediu Își au rădăcinile de regulă În cultura tradițională (care este arhaică și profundă), ne putem imagina cât de puternice sunt clișeele și cât de rezistente sunt ele la schimbare, chiar atunci când sunt infir- mate (sau doar parțial confirmate) de realitate. Lucrând cu categorii, gândirea noastră este, În bună măsură, stereotipă ( , susținea André Gide) și nu prea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
propoziție a lui Curzio Malaparte de tipul „Jassy è una città tipicamente ebraica e levantina” a fost tradusă În românește prin „Iașiul este un oraș levantin” <endnote id=" (738, p. 305)"/>. Exemple de acest gen sunt nenumărate. Este greu de imaginat, de pildă, cum poate un autor care redactează În 1982 o carte despre negustori, zarafi, cârciumari, hangii, birjari și căruțași, despre tradiția târgurilor, bâlciurilor și iarmaroacelor din spațiul românesc să nu Îi menționeze măcar o dată pe evrei <endnote id="(643
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și acvilin. Pentru Moses Gaster, de exemplu, nasul mare și o față prelungă, care continua cu o barbă ascuțită, erau tipice pentru evreul galițian <endnote id="(261, pp. 92 și 167)"/>. „De când mă stabilisem În Franța - gândește Heinrich Heine, cel imaginat de H. Eulenberg -, nu mai eram obișnuit să se reproșeze cuiva obârșia sa evreiască. De altfel, nasul meu se poate măsura, În ceea ce privește linia sa dreaptă, cu orice nas «pur arian»” <endnote id=" (407)"/>. Poetul iudeo-german credea că „nasul mare este
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
al soțului ei Leonard <endnote id="(697, p. 6, și 698)"/>. Tot atunci - Își aduce aminte Eugène Ionesco -, studenții legionari din România „Îi loveau pe oamenii care nu aveau un nas prea ortodox” <endnote id="(696, p. 140)"/>. Și personajul imaginat de Matei Călinescu, Zacharias Lichter, cu „o fizionomie de metafizician și de iluminat iudeo-german de la sfârșitul secolului al XVIII-lea”, are nasul „superlativ, Încovoiat semitic” <endnote id="(663, p. 8)"/>. Pentru filozoful român de origine evreiască Ion Ianoși, „premisa biologică
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
uitat să-și schimbe și opincile <endnote id=" (13, fig. 45)"/>. Având toate elementele portului tradițional (inclusiv barbă și perciuni rituali), evreii ortodocși apar pe scenă și În cadrul teatrului cult din a doua jumătate a secolulului al XIX-lea. Personajele imaginate de Vasile Alecsandri (Herșcu boccegiu, jupânul Moise, Șloim și Șafăr) sunt evrei antipatici și imorali, având o Înfățișare ridicolă și vorbind o limbă stricată. Pentru abuzul de jargon româno-idiș din piesele sale, dramaturgul a fost criticat atât de Mihai Eminescu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
erau invitate cadâne ca „ieșite din haremurile turcești” : Arghira (grecoaică ; „unii susțin că chiar domnitorul Caragea Îi da vizite secrete”), Calmuca (tătăroaică) și Rozolina (nemțoaică) <endnote id="(657, pp. 26-27 și 108-109)"/>. Într-un „roman național” (Manoil, 1855), Dimitrie Bolintineanu imaginează În cârdul de „fiice ale Vinerii” și o frumoasă „israelită” : „Una este Zlatca Evreica, de la munte până la Dunăre, În Țara Românească”. Și „curtezana” evreică Rașelica Nachmansohn - din romanul lui Mateiu Caragiale Craii de Curtea-Veche (1929) - Își seduce victimele (Pașadia, Pirgu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
crâjmar” 115Portretul fizic (ca și românca, În alte variante ale colindei) se smulge din mâna turcului și se sinucide, aruncându-se În fântână <endnote id="(713, p. 275)"/>. O familie mixtă, cu soția „de altă lege” decât soțul, era de neimaginat În târgul sau satul românesc tradițional, pentru că nu puteau să Încapă sub același acoperiș doi zei diferiți, două tradiții percepute ca incompatibile și, mai ales, două imagini adverse ale fiecăruia În conștiința celuilalt. „Religia evreilor [din Moldova] e cel mai
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și al proxenetismului practicate de unii evrei nu a trecut neobservat nici În România. El a fost exagerat și speculat În literatura antisemită a epocii. Chiar și tânărul Eminescu, Într-o nuvelă scrisă În timpul studenției sale la Berlin (mss. 2255), imagina doi evrei - Ruben și Levy - din „ulița jidovească a Sucevei” care se ceartă pentru „treizeci de galbeni” (ce amintesc de prețul trădării lui Iuda) obținuți prin vânzarea frumoasei evreice Hagar unui creștin <endnote id="(685, pp. 238-241)"/>. „Ovreii mai exploatează
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
comisariatelor de poliție. Totuși, În urma unei audiențe de azi-noapte a lui Filderman la Conducător [Ion Antonescu], s-a revenit. Nu-mi face nici o plăcere această revenire. Mă obișnuisem cu gândul că voi purta un petec galben cu un magendavid. Îmi imaginam toate neplăcerile, toate riscurile, toate primejdiile, dar, după un prim moment de alarmă, nu numai că mă resemnasem, dar Începusem să văd În acest semn un fel de piesă de identitate. Mai mult chiar : un fel de medalie, o insignă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cântecel popular românesc ; <endnote id="cf. 491, p. 384"/>), dar și „scriu negustorește”. Ar fi vorba de o „neguțătorie ovreiască”, „un pic cam altceva, ceva mai fin decât bișnița țigănească”, admite concesiv autorul. Un alt istoric literar român, Marian Popa, imaginează - la nivelul secolului XX - o cultură iudaică „dominantă” pe plan mondial, și deci primejdioasă, care n-ar avea calități proprii, ci doar „o capacitate excepțională de absorbție, prelucrare, sintetizare și comercializare [sic !] a elementelor altor culturi, care-i oferă volens-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În extrema cealaltă. Unii cămătari care Împrumutau bani domnitorilor sau boierilor din Țările Române erau turcofoni sau grecofoni și locuiau sau nu În Istanbul, dar erau de origine evreiască. Așa este cazul negustorului- cămătar din Bucureștiul lui Caragea Vodă (1812-1818) imaginat de Nicolae Filimon În Ciocoii vechi și noi, și anume chir Costea Chiorul, „evreu de origină, dar trăit și naturalizat printre fanarioți”, care-i „Împrumuta pe toți junii [boieri], luându-le dobânzi nespuse” <endnote id="(657, p. 57)"/>. Pe la 1700
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Dar În acea epocă, acidul sulfuric (În caz că asta Înțelegem prin „vitriol”) era prea scump și prea greu de procurat pentru niște amărâți de cârciumari din satele Moldovei. În plus, este greu de imaginat că astfel de practici puteau fi acceptate din punct de vedere moral și religios. La sfârșitul secolului al XVII-lea, de pildă, Cabbala ascetică prevedea penitențe grele (73 de zile de post) pentru păcatul de a contraface vinul <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În relief a faptelor bune ale răposaților pe care Îi bocesc” <endnote id="(258, p. 577)"/>. Dar nu numai „evreicele bocitoare” erau celebre În Salonic, ci și evreicele cântărețe și dansatoare. Fără participarea unui astfel de grup, nu era de imaginat vreo sărbătoare sau vreun eveniment social <endnote id="(665, p. 185)"/>. Rolul jucat În muzica populară românească de către lăutarii pro fesioniști evrei (klezmerim) - pe lângă cei români și țigani - este comentat de etnologi <endnote id="(546, p. LXII ; 818, p. 136
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un molâu leneș”, iar verbul batagulilic - „a amâna la nesfârșit” <endnote id="(682, p. 302)"/>. Interdicția de sabat Multe bâlciuri se desfășurau duminica, ceea ce Îi obliga pe oameni să călătorească sâmbăta. Pentru un evreu practicant, un asemenea act era de neimaginat. Țăranul român avea o veche zicală, care „să zice pentru cei fără noroc” : „O dată vrură ovreii să călătorească șî să Întâmplă [să fie] sâmbătă”. Așa sună una dintre pildele „adunate dă dumnealui dvornicul Iordache Golescul”, În prima jumătate a secolului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]