18,500 matches
-
continent, nobilimea normandă nu a primit proprietăți necondiționate, capabile să-i sprijine ambițiile de emancipare. Serviciile sale militare au fost reglementate. Monarhul avea grijă ca repartiția tuturor feudelor să fie dispersată pe întreagă întindere a regatului, lipsindu-le și de privilegiile de imunitate. Nobilimea engleză nu și-a putut crea principate teritoriale care să sfideze autoritatea regală. Caracterul necondiționat al tuturor posesiunilor funciare și inexistentă alodiilor făceau din regele William un stăpân al întregului pământ al țării, de jure și de
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
De astfel, Henric I a reimpus jurământul la fiecare ceremonial de vasalitate, iar Henric al II-lea i-a obligat pe toți vasalii din regat să presteze omagiul preferențial. Influență seniorilor a fost limitată, iar orașelor le-au fost acordate privilegii de organizare autonomă. A fost creat un aparat administrativ, judiciar, fiscal și militar, ca în Franța Capetiana, de la curtea regală. Era compusă din vasali direcți regelui, iar curtea se întrunea periodic pentru a dispută problemele importante ale regatului. Odată cu apariția
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
regele se făcea vinovat de încălcarea legii, având interdicția de a limita dreptul senioral de judecată. Regele își păstra libertatea de a-și alege consilierii și de a conduce activitatea consiliului regal. Prevederile se refereau la libertățile ecleziastice, garantarea vechilor privilegii urbane și dreptul oricărui om liber de a fi judecat conform legii. Regele era supus în față legii, baronii considerând a fi arbitrariul monarhic și restrângea astfel sfera puterii regelui și a consiliului sau. Actul era apreciat că un simbol
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
vreme de trei luni în penitenciarul Sainte-Pélagie pentru a fi defăimat pe deputatul Auguste Burdeau, membru de comisie parlamentară, când a afirmat că acesta ar fi fost mituit de bancherul evreu baronul Alphonse de Rothschild, în scopul de a reînnoi privilegiile membrilor consiliului de conducere al Băncii Franței, din care și acesta făcea parte. Având în fața publicului atuul moral al denunțării corupției din republică, Drumont și ziarul sau au început să se ocupe apoi de un alt subiect, din punctul lui
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
închisă din rațiuni de stat, folosind ca pretext nebunia, captivitatea a făcut-o să-și piardă mințile cu adevărat. Ioana a demonstrat până la final o hotărâre și o forță morală pe care nici măcar captivitatea dură, nemiloasă și lipsită de orice privilegiu nu a reușit să o înfrângă. Fiul său, Carol Quintul, a abdicat la trei luni dupa moartea ei și a murit trei ani mai târziu la mănăstirea Cuacos de Yuste, în 21 septembrie 1558. După G. Belli, Ioana, "Reina Proprietaria
Ioana de Castilia () [Corola-website/Science/313714_a_315043]
-
este copleșită de numeroșii inamici. Domnitorul fuge în străinătate cu puținii slujitori credincioși rămași, dar Tudor Șoimaru hotărăște să se întoarcă în satul părintesc. Alexandru Movilă, un al fiu al Doamnei Elisabeta, este înscăunat ca domnitor. Stroie Orheianu își recapătă privilegiile deținute anterior și se întoarce la curtea boierească de la Murgeni. Șoimaru îi anunță pe răzeși să fie pregătiți și înarmați pentru a-și apăra pământurile atunci când boierul va veni în sat. Magda, care se măritase între timp cu șleahticul Anton
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
se află o clădire care adăpostea, în Evul Mediu, celebra Monetărie . Aici se transforma, în lingouri și monede, aurul extras din exploatările miniere aflate in bazinul băimărean. Din această pricină, orașul a putut avea fortificații, locuitorilor li s-au acordat privilegii și urbea a prosperat din punct de vedere economic, social și cultural. În prezent, în acest spațiu, își are sediul , exponatele ilustrând evoluția unor așezări umane în zonă, încă din zorii preistoriei. Dovezile unor necropole tumulare permit o percepție vizuală
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș () [Corola-website/Science/314133_a_315462]
-
maramureșeană nu trebuie confundată cu aceasta. Salba de porți monumentale e mărturia vie a unei realități istorice mai aparte: în perioada feudală, din rândul obștilor maramureșene s-a ridicat o clasă de cneji, care periodic își alegea voievodul; puterea și privilegiile nobililor au fost atent fragmentate și distribuite unui număr din ce în ce mai mare de familii. Secole de-a rândul, această castă (de proporții obștești) a rezistat încercărilor de lichidare a privilegiilor. Așa se explică uluitorul rezultat al unei statistici austriece din secolul
Poartă maramureșeană () [Corola-website/Science/314166_a_315495]
-
o clasă de cneji, care periodic își alegea voievodul; puterea și privilegiile nobililor au fost atent fragmentate și distribuite unui număr din ce în ce mai mare de familii. Secole de-a rândul, această castă (de proporții obștești) a rezistat încercărilor de lichidare a privilegiilor. Așa se explică uluitorul rezultat al unei statistici austriece din secolul al XVIII-lea, care situa Maramureșul „pe primul loc în întreg imperiu, în ceea ce privește procentul nobililor raportat la totalitatea populației comitatului.” Au fost înregistrați, pe baza înscrisurilor autentice, circa 15
Poartă maramureșeană () [Corola-website/Science/314166_a_315495]
-
loc în întreg imperiu, în ceea ce privește procentul nobililor raportat la totalitatea populației comitatului.” Au fost înregistrați, pe baza înscrisurilor autentice, circa 15.000 de nemeși, cei mai mulți descendenți ai vechilor familii cneziale românești locale. Aspectul e extrem de important, căci numai nemeșii aveau privilegiul să-și ridice porți înalte în fața gospodăriilor, în timp ce oamenii simpli nu aveau dreptul decât la "vranițe" (confecționate din pari montați paralel pe o ramă dreptunghiulară și cu o diagonală, pentru a-i fixa, și care se deschidea într-o parte
Poartă maramureșeană () [Corola-website/Science/314166_a_315495]
-
și să învingă. În iarna anului 1082, el a recurs la o măsură extremă: a confiscat o parte din comorile bisericii, pentru a plăti solda mercenarilor, iar în mai i-a atras de partea sa pe venețieni, oferindu-le mari privilegii comerciale. Alexie și-a instruit trupele să acționeze cu viclenie împotriva călărimii grele a cavalerilor: să arunce în fața cailor ghimpi de oțel, să folosească pentru apărare carele; el a organizat detașamente de țintasi, înarmați cu arcuri puternice cu bătaie lungă
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
acces corespunzător (cu drept de subcontractare). Pentru instituțiile academice, este în mod deosebit important, pentru (a) colaboratorii care nu sunt angajații că studenți înainte sau după absolvire, ca de exemplu doctoranzi, si (b) cercetători în acele țări unde au un privilegiu special "privilegiu de profesor" (conform căruia cercetătorul are anumite drepturi asupra rezultatului cercetării în universitate).
Program cadru șapte () [Corola-website/Science/313367_a_314696]
-
cu drept de subcontractare). Pentru instituțiile academice, este în mod deosebit important, pentru (a) colaboratorii care nu sunt angajații că studenți înainte sau după absolvire, ca de exemplu doctoranzi, si (b) cercetători în acele țări unde au un privilegiu special "privilegiu de profesor" (conform căruia cercetătorul are anumite drepturi asupra rezultatului cercetării în universitate).
Program cadru șapte () [Corola-website/Science/313367_a_314696]
-
și înainte de 1772. În secolele XV-XVI, „capitulațiile” (tractatele) își trăiesc prima etapă, adică stabilirea raporturilor între Principate și Poartă pe baza „evoluției raporturilor de forță dintre contractanți”. Din această etapă rămâne tradiția unei autonomii și a unor tratate garantând aceste privilegii. În aprilie 1711 la tratativele de la Luțk, Dimitrie Cantemir va face să fie menționate de nenumărate ori cuvintele în textul final: granițele țării, autonomia ei față de turci, organizarea internă etc., care reprezentau chiar esența capitulațiilor, aceea că avem de a
Capitulațiile dintre Imperiul Otoman și țările române () [Corola-website/Science/313790_a_315119]
-
semantic, este vorba despre „totalitatea sașilor transilvăneni”, de pe teritoriul pe care s-au stabilit. Ca națiune stabilită în Regatul Ungariei din Evul Mediu, constituind una din cele trei "stări", sașii transilvăneni au primit încă de timpuriu (1224) drepturi speciale și privilegii de la regii unguri. Aceste drepturi, privilegii și obligații ale coloniștilor sași au fost incluse în așa-numita Diplomă andreană (Andreanum), cunoscută și ca „Bula de aur a sașilor” În 6 februarie 1486, Thomas Altemberger, care a fost primar al Sibiului
Universitatea Săsească () [Corola-website/Science/313801_a_315130]
-
transilvăneni”, de pe teritoriul pe care s-au stabilit. Ca națiune stabilită în Regatul Ungariei din Evul Mediu, constituind una din cele trei "stări", sașii transilvăneni au primit încă de timpuriu (1224) drepturi speciale și privilegii de la regii unguri. Aceste drepturi, privilegii și obligații ale coloniștilor sași au fost incluse în așa-numita Diplomă andreană (Andreanum), cunoscută și ca „Bula de aur a sașilor” În 6 februarie 1486, Thomas Altemberger, care a fost primar al Sibiului între 1473-1490, a primit de la regele
Universitatea Săsească () [Corola-website/Science/313801_a_315130]
-
au fost incluse în așa-numita Diplomă andreană (Andreanum), cunoscută și ca „Bula de aur a sașilor” În 6 februarie 1486, Thomas Altemberger, care a fost primar al Sibiului între 1473-1490, a primit de la regele Matei Corvin diploma care întărea privilegiile Diplomei andreene pentru „toți sașii trăitori în părțile ardelene ale regatului” ("universorum Saxonum nostrorum partium regni nostri Transsilvanorum") și le-a extins asupra întregului Pământ Crăiesc. În felul acesta, Matei Corvin a creat Universitatea Națiunii Săsești, care a stabilit pentru
Universitatea Săsească () [Corola-website/Science/313801_a_315130]
-
al clubului. Altfel spus a fost tot timpul sinonim cu Petrolul. Mircea Dridea a fost un produs al centrului de copii și juniori al Petrolului Ploiești, căruia i s-a alăturat de la vârsta de 15 ani și unde a avut privilegiul să lucreze cu Traian Ionescu. A aparținut unei generații din care au mai facut parte Constantin Tabarcea, Gheorghe Marin, Gheorghe Florea și Vasile Sfetcu. Această generație avea să ajungă în finala pe țară la juniori din 1955, pierdută contra Științei
Mircea Dridea () [Corola-website/Science/313872_a_315201]
-
din Somme în schimbul a 400,000 scuzi, îl făcuse pe rege să ia măsuri nepopulare față de unele categorii sociale. Ludovic a pretins, de pildă, clerului să-i acorde împrumuturi și a dispus inventarierea bunurilor bisericești, de asemenea a tăiat din privilegiile Universității și ale corpului de arcași și arbaletrieri ai Parisului. A suprimat și Pragmatica Sancțiune din Bourges. Ludovic a luat asupra sa comanda marii ofensive împotriva așa zisei "Ligi a Binelui Public" în cadrul conflictului intestin rămas în istorie sub numele
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
Angliei cu pontiful roman, iscat de uciderea lui Thomas Becket, crimă de care fusese bănuit regele Angliei și obligat la penitență. O posibilă recucerire a Ierusalimului de către Henric ar fi fost revanșa față de papalitate, ștergerea înfrângerii suferite. Nici obținerea unor privilegii comerciale în Mediterană nu ar fi fost un lucru de prisos pentru Henric. Foulque de Neuilly pregătise spiritele în Franța în vederea unei cruciade, de aceea lui Filip al II-lea August nu i-a fost greu să impună un impozit
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
din Moșna, Adam din Mediaș, Siffridus din Bratei, Heinrich din Șaroș și Theoderich din Copșa Mare. Situația juridică a celor până în anul 1315 este controversată. Astfel Georg E. Müller preia după opinia lui Th. Nägler, adlitteram, textul unui document de privilegiu din 1315 al regelui Carol Robert și consideră că, la momentul colonizării, teritoriul celor Două Scaune era pământ regal. G. D. Teutsch creditează așezarea sașilor aici în apropierea anului 1200. În 1875, din analizele lui Rudolf Theil reiese că așezarea
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
de la proprietarii lor, ceea ce a avut ca urmare și reorganizarea Decanatelor ecleziastice Mediaș ("Mediasch") și Șeica ("Schelk"). Începând cu anul 1315 cele Două Scaune au aplicat dreptul sibian, fără a constitui totuși împreună cu Sibiul o singură unitate administrativă. Prin alt privilegiu, din anul 1318, regele i-a scutit de serviciul militar pe sașii din Mediaș, Șeica Mare, Șeica Mică și din așezările aparținătoare (fapt ce dovedește că acestea constituiau încă o unitate aparte), le-a fixat censul Sf. Martin la 400
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
și fin și le-a recomandat să se ghideze în chestiunile de judecată după dreptul sibian. Și în acest document este vorba doar despre o preluare a dreptului sibian. Cele Două Scaune au constituit și ulterior o uniune aparte, căci privilegiul din 1318 a fost reînnoit, până în secolul al XV-lea, în mai multe rânduri. Includerea celor Două Scaune în jurisdicția Sibiului se va face de abia în secolul al XV-lea, o dată cu toate scaunele săsești, când s-a format Universitatea
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
locatorul a jucat un rol deosebit, greavii au avut aceeași importanță și datorită faptului că mult vreme ei au apărut sub numele de „"comes"” și că uneori, în interiorul aceleiași comunități, existau greavi înrudiți între ei. Toate menționările documentare ale tuturor privilegiilor acordate de-a lungul timpului coloniștilor sași, unde se amintește despre alegerea unui conducător localnic, întotdeauna este vorba de un jude sătesc. Chiar dacă greavul nu era cea mai importantă personalitate a satului, el era privilegiat fie și numai din faptul
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]
-
cere un teren agricol mai mare, neluând în calcul că documentele amintesc și de modul ereditar de transmitere a averii lor. În multe documente greavii apar ca proprietari de mori, ceea ce duce la ideea că acestă activitate era unul din privilegiile acordate lor. ii erau membrii unei pături privilegiate ai societății săsești din Transilvania. Spre deosebire de majoritatea sașilor, greavii erau militari de carieră. Prin participarea la războaie sau bătălii, comunitatea își îndeplinea obligația de a pune la dispoziție soldați. În același timp
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]