18,636 matches
-
doar să evidențieze mecanismele bazale construcției memoriei colective, anume martirologia și panteonizarea, pe care fiecare regim socio-politic le întrebuințează în maniere similare. Din acest punct de vedere, al construcției memoriei colective, simbolurile Doftana și Pitești sunt echivalente structural, îndeplinind aceleași rosturi politice și fiind produsele acelorași principii de construire a memoriei colective. Piața memoriei colective și limitele hetorodoxiei istoriografice. Implozia regimului totalitar nu doar că a antrenat în cele din urmă un amplu proces de rescriere a trecutului (Culic, 2005), ci
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
identității naționale românești sunt acum tratate din noua paradigmă deconstructivistă ca mituri istorice. După cum am avut ocazia să evidențiem adineauri, cadrele rigide ale educației dogmatice sunt sparte prin incitații reflexive. În locul injuncțiunilor tradiționale care îmboldeau elevii la învățarea pe de rost, subiecții educației postmoderne sunt invitați la exerciții reflexive. "Să reflectăm" iar locul repudiatului "DE REȚINUT". De la revelații oraculare la scepticism profetic. În strânsă corelație cu tranziția de la un factualism dogmatic de tipul apodictic la un regim reflexiv de interpretare relativă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
multiplu, până și pe acela de deziderat, ca o unică „cale de a accede la profunzimea lucrurilor, de a se împlini pe plan creator” (p.46), ceea ce-mi amintește de minunatul vers eminescian în care femeia este pentru poet rostul cunoașterii și al înțelegerii de sine. Este un alt model ideal decât cel al Beatricei, care asigura numai calea de înălțare spre transcendență. Ca ferment al cunoașterii de sine, femeia garantează în schimb accederea în profunzimile umanului, a transcenderii abisului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
până-n nemurire,/ Ții lumea sub a ta oblăduire,/ Noi știm că-n van nimic nu zidești./ Dar, Doamne, stâncile-astea diavolești/ Ce negre, hâde, prada și-o așteaptă/ Nu par a fi lucrarea înțeleaptă/ A unui Dumnezeu desăvârșit./ De ce, fără de rost, le-ai mai clădit?/ 830 Ibidem, p. 138. 831 Ibidem, p. 150. 832 Ibidem, p. 152. (trad. n.) 223 În câteși patru zări, pustia lor/ Alungă fiare, păsări, muritori./ Stăpâne bun, nu vezi că nu slujesc/ Decât să piarză neamul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a doua viață a lui Eminescu, adică personalitatea, ceea ce trece dincolo de biologic, de viața primă în general. Această viață primă, ca biografie, ne scapă chiar și nouă, proprietarii ei: „Și când propria ta viață singur n-o știi pe de rost, / O să-și bată alții capul s-o pătrunză cum a fost?” Dincolo de asta rămân, însă, celelalte umbre ale tale, cea a operei câtă ai lăsat, cea a relațiilor, a faptelor, a personalității tale, într-un cuvânt. Goethe afirma (în traducerea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de referință în receptarea biografiei poetului). Doctorul Vineș numește cauza „legendei”, scrisoarea Hanrietei vrând, probabil, să arate că amintitul frizer a născocit „cărămida” pornind de la scrisoarea respectivă, așadar că acesta întărește scrisoarea și nimic mai mult. La urma urmei, ce rost avea amintirea acelui incident minor, nesemnificativ, cu pietricica și care, în plus, n-a fost consemnat de către doctor în fișele sale, ci acesta l-a readus în atenție din memorie? Mișcată rămâne și această pietricică în tradiția biografică eminesciană. La
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în ziar, nu mai scriau cu râvna de mai nainte. Lucrul acesta, firește, a oprit mult din avântul ce-și luase, ceea ce s-a constatat la numerii 14,15 și 16 când numai cu mare greutate s-a putut face rost de banii trebuincioși pentru tipărirea și espedierea ziarului.” în aceste condiții, L. Niculeanu, I. Popescu, Al.I. Hodoș, Cesar Colescu și Nerva Hodoș își dau demisia (și vor fi găsiți la Universul, ziar mult mai important) iar alți colaboratori îi
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
o formă nepieritoare marele vis românesc „De la Nistru pân’ la Tisa” zguduind conștiința națională și făcând-o pururea trează. Dacă misiunea scriitorului nostru în trecut a fost să pregătească și să deștepte o conștiință națională pentru înfăptuirea marelui vis românesc, rostul scriitorului de azi este de o tot așa de mare însemnătate. El trebuie să înțeleagă sensul vremei și să cunoască adâncul vremei în care trăiește. El trebuie să se ridice până la înălțimea vremurilor acestea luminate încă de razele sângerate ale
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
vechi. Iată cum poeta a salvat mănăstirea, zic cei care ți împărtășesc asemenea taine. Vreau să spun că există multe necunoscute în ecuația acestei vieți, ca să mă exprim în expresie pozitivistă; că există, adică, taine până azi ținute bine în rostul lor. La fața locului simți, însă, din primul moment că te afli în poezia eminesciană. Casa poetului are deschidere către largul cimitir care se încheie, mai jos, cu biserica Sfântul Ioan (nu e vorba de cea din interiorul zidurilor mănăstirii
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
jargonul părând a crede chiar că Hanrieta nu era la Ipotești în 7 martie, la moartea lui Nicu. Relațiile despre testament sunt luate, cum ne dăm seama, din scrisoarea Hariettei, iar îndoiala asupra mâinii care a scris nu-și avea rostul pentru că George Muntean a specificat la editarea actului că nu este scrisul Hariettei. O eventuală expertiză grafică (sau „criminologică”, după definiția lui Călin L. Cernăianu) i-ar fi putut îngusta această îndoială dar probabil neamul Eminovicenilor nu merită, din partea autorului
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
lor...), trebuie să ne gândim tot la celălat fiu al Căminarului, la bolnavul de la Ipotești, Nicu Eminovici, care își va lua zilele în primăvara următoare. Prietenii lui Eminescu știau despre poet că la 28 iunie 1883 trebuia să facă urgent rost de o sumă importantă de bani și să alerge la Ipotești să-și ajute fratele căzut brusc în criză. Criza durează, la ea se adaugă a lui Mihai însuși: ce să facă bătrânul Gheorghe Eminovici cu doi fii bolnavi și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Georgescu intitulată Eminescu și editorii săi (în două volume). Deosebirile dintre cele două cărți sînt mari și semnificative. Dacă la dl Pericle Martinescu preocuparea aceasta era un util hoby, la dl. N. Georgescu preocuparea e de esență, ea fiind chiar rostul exegezelor sale de istoric literar. Cartea a fost, la origine, o teză de doctorat și se inserează într-un proiect ambițios de perspectivă a unor cărți despre destinul operei și vieții marelui poet. Proiectul, anunțat la sfîrșitul fiecărui volum, prevede
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
își are originea în cultul naturii și reprezintă o reminiscență dendrolatrică, care a supraviețuit foarte bine și în creștinism, prin motivul "pomul vieții", derivat din arborele sacru, materializat în arborele de nuntă, pomul funerar, arborele genealogic ș. a. , care fac dovada rostului cu care a fost învestit arborele de cult."332 Cununile de nuntă, în formă de cerc, se fac din rămurele de pomi roditori (mai ales din prun), din mirtă sau brebenoc. Dacă, după cununie, în viața tinerilor căsătoriți apar necazuri
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Deschiderea spre universalul din lucruri, dezvăluit de imaginea spațiu-timp, poate fi înfățișată de spirală care semnifică pactul ontologic cu timpul și cu spațiul: Prin "rostirea" cuvântului ritualic, fie că este descânt, cânt sau poveste, și prin "rostuire", ca așezare în rostul timpului și al spațiului, prin intermediul ceremonialului, imaginea-cronotop capătă multiple fețe, sub puterea destinului artistic, devenind o imagine de tip fractal care făurește universul creației: III.2. CATEGORII CRONOMORFE III.2.1. DIHOTOMII OPERAȚIONALE CALENDARUL Veșnica primenire a spațiului și a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
tradițională, anul era împărțit în perioade de început, de tinerețe, de maturitate, bătrânețe și moarte, marcate de sărbători și obiceiuri.49 Astfel, din toate timpurile, calendarul este "simbolul ireversibilului, ca și al veșnicei întoarceri."50 Pentru țăranul român, calendarul reprezintă "rostul", "rânduiala", "împărțeala timpului": "Calendaru-i așe, să fie lucru cu rost, că nu poți merge la întâmplare. Calendaru e rânduiala vremii, să știi când să faci un lucru. Fără calendar, unu ar face într-un fel, unu în alt fel. Calendaru
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de maturitate, bătrânețe și moarte, marcate de sărbători și obiceiuri.49 Astfel, din toate timpurile, calendarul este "simbolul ireversibilului, ca și al veșnicei întoarceri."50 Pentru țăranul român, calendarul reprezintă "rostul", "rânduiala", "împărțeala timpului": "Calendaru-i așe, să fie lucru cu rost, că nu poți merge la întâmplare. Calendaru e rânduiala vremii, să știi când să faci un lucru. Fără calendar, unu ar face într-un fel, unu în alt fel. Calendaru are zile în tot felu, de nu seamănă una cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
oamenii. Și cum luna luminează / Prin toate văile, / Prin toate luncile / Și prin toate casele, / Tot așa să lumineze / Și-aist fecior, / Peste toți copiii, / Peste toți flăcăii / Și peste toți oamenii. Să crească și-nflorească, / Să rodească și să-mbătrânească, / Rostul vieții să-mplinească!"165 Pentru a fi înzestrat cu daruri, ca ființă pământeană împlinită, omul se adresează soarelui, alegoric, prin rugăciune: "Sfinte Soare, / Sfinte domn mare, / Sfântă lună și sfinte stele, / Dați-mi bucuriile mele: Să fiu cuminte; Pământule bun
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
uimitor. Și anume că deși își dădea seama cât de greu este ca cineva să înțeleagă cu adevărat scrierea lui, Wittgenstein nu a socotit totuși că această posibilitate poate fi exclusă. Căci altfel publicarea lucrării nu ar fi avut nici un rost. Comentatori ai Tractatus-ului au atras și ei atenția asupra unor greutăți pe care le va întâmpina cititorul. Astfel, succesiunea paragrafelor nu este una demonstrativă, așa cum poate să sugereze numerotarea lor8. Înaintarea nu este, prin urmare, una liniară. Erik Stenius observa
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ele recunoscute?“, Wittgenstein a trecut la întrebarea „Cum sunt posibile expresii care descriu realitatea?“, expresii pe care le numește propoziții cu sens sau, simplu, propoziții. Enunțurile ontologice, plasate la începutul cărții, sunt subordonate răspunsului dat în Tractatus la această întrebare. Rostul lor este de „a arăta“ cum sunt posibile propozițiile, adică expresiile pe care autorul le numește „imagini“ ale stărilor de lucruri. Granițele limbajului „se arată“ atât prin adevărurile logice, cât și prin propoziții, dar despre aceste granițe nu se poate
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pasiune în munca mea de clarificare.“63a Într-adevăr, Wittgenstein „preia“ idei ale lui Hertz și Boltzmann atunci când caracterizează știința drept un limbaj care descrie prin producerea de „imagini“. A susține, în momentul în care a fost scris Tractatus-ul, că rostul legilor și teoriilor științifice este să ofere o descriere sistematică a faptelor, că aceste teorii nu dezvăluie o realitate ascunsă în spatele fenomenelor, însemna a-i urma pe Hertz și pe Boltzmann, a folosi pentru propria clarificare o mișcare a gândirii
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
care trebuie să facă de prisos orice astfel de activitate [Ă] Dacă ea ar fi adevărată, atunci întreaga filozofie ar deveni, în cel mai bun caz, o știință auxiliară a lexicografiei și, în cel mai rău caz, o joacă fără rost.“19 Ca și Karl Popper de altfel, Russell a crezut că scrierile mai târzii ale lui Wittgenstein ar fi luate prea în serios dacă ar fi studiate, discutate și criticate. Decizia de a le ignora exprimă și convingerea că între
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de un efort personal și intens de gândire. Totodată, a crezut că numai acele mișcări ale gândirii care pot fi transmise prin semnalarea unor diferențe, pe care le numea „gramaticale“, în folosirea expresiilor limbajului comun răspund modului cum vedea el rostul filozofiei. O contribuție în filozofie nu dezvăluie ceva ascuns privirii omului obișnuit - o realitate situată dincolo de lumea accesibilă experienței, condiții de posibilitate ale cunoașterii în genere, consecințe generale ce pot fi desprinse din progresele cunoașterii, o imagine despre lume ca
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
nu obosea să tot repete că nu vorbește și nu scrie pentru specialiștii în filozofie. Singurul țel al cercetărilor filozofice este să contribuie la ameliorarea modului în care gândim, ajutându-ne să „vedem mai bine“ lucruri din cele mai obișnuite. Rostul lor este să ofere un spor de „înțelegere“. Și tocmai în aceasta rezidă însemnătatea lor excepțională. Buna întemeiere și utilitatea unei „descoperiri filozofice“, a unei doctrine sau a unei analize întreprinse cu instrumente specializate vor putea fi controversate sau chiar
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
început să citească“ despre un copil care nu știa să citească. Prezența sau absența unor senzații caracteristice cititului pot să fie, dimpotrivă, indicii înșelătoare. Faptul că există „o serie continuă de treceri“ între cazul în care cineva spune pe de rost ceea ce trebuie să citească și cazul în care citește fiecare cuvânt, fără să cunoască pe de rost textul sau să ghicească din context, este concludent în acest sens. Și de asemenea faptul că, în diferite împrejurări, folosim diferite criterii pentru
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cititului pot să fie, dimpotrivă, indicii înșelătoare. Faptul că există „o serie continuă de treceri“ între cazul în care cineva spune pe de rost ceea ce trebuie să citească și cazul în care citește fiecare cuvânt, fără să cunoască pe de rost textul sau să ghicească din context, este concludent în acest sens. Și de asemenea faptul că, în diferite împrejurări, folosim diferite criterii pentru a stabili dacă cineva citește sau nu. Că expresia „a citi“ nu stă, de obicei, pentru o
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]