18,699 matches
-
format două linii în fața suedezilor, fiind susținuți de focuri de tun din interiorul taberei. La 9:45 a.m., Lewenhaupt a ordonat liniei suedeze să înainteze: 4.000 de pedestrași suedezi contra 20.000 de pedestrași ruși. Primii au înaintat și rușii au deschis focul, tunurile creând un infern de proiectile. Când suedezii au ajuns la 100 de metri de linia rusă, rușii au tras cu muschetele. Când au ajuns la 30 de metri de linia rusă, suedezii au tras o salvă
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
liniei suedeze să înainteze: 4.000 de pedestrași suedezi contra 20.000 de pedestrași ruși. Primii au înaintat și rușii au deschis focul, tunurile creând un infern de proiectile. Când suedezii au ajuns la 100 de metri de linia rusă, rușii au tras cu muschetele. Când au ajuns la 30 de metri de linia rusă, suedezii au tras o salvă și au șarjat cu muschetele și sulițașii, împingându-i încet pe ruși către tabăra lor în pofida pierderilor grele. Suedezii au fost
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
au ajuns la 100 de metri de linia rusă, rușii au tras cu muschetele. Când au ajuns la 30 de metri de linia rusă, suedezii au tras o salvă și au șarjat cu muschetele și sulițașii, împingându-i încet pe ruși către tabăra lor în pofida pierderilor grele. Suedezii au fost pe punctul de a obține o victorie și aveau nevoie de cavaleria generalului Cruetz; aceasta era însă dezorganizată. Linia rusă era mai lungă decât cea suedeză, iar flancul drept rusesc, condus
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
rusească a lui Bauer ocolind armata suedeză și pentru a-i ataca ariergarda. Cruetz și cavaleria au încercat să câștige timp de retragere pentru infanterie. Suedezii nu mai aveau în acest moment corpuri de armată organizate pentru a se opune rușilor. Mici grupuri de pedestrași au reușit să rupă încercuirea și să fugă spre sud, în vreme ce restul au fost copleșite. Văzând înfrângerea armatei sale de pe o targă din spate, Carol a ordonat retragerea la orele 11:00 a.m. Până la prânz, bătălia
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
Moldova. Carol a stat cinci ani în exil înainte de a reuși să revină în Suedia. Bătălia a fost ilustrată în filmul suedez din 1925 "Karl XII" cu Gösta Ekman în rolul regelui Carol al XII-lea și cu actorul emigrant rus Nicolai de Seversky în rolul lui Petru I. Mai recent, bătălia a apărut în filmul rusesc din 2007 Slujitorul suveranului (în , "Sluga Gosudarev"). Cântecul lui Al Stewart, "The Coldest Winter in Memory", relatează bătălia din perspectiva unui soldat muribund.
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
McCoy călătorind în timp prin portalul Gardianul Eternității. Cel de-al doilea sezon al serialului, numărând 26 de episoade, a început în septembrie 1967 cu „Amok Time”, episod care a marcat prima apariție a actorului Walter Koenig în rolul navigatorului rus Pavel Chekov și a oferit telespectatorilor posibilitatea de a vedea pentru prima dată planetă natală a lui Spock, Vulcan. Acest sezon include de asemenea episoade notabile că „”, care introduce maleficul „univers în oglindă”; „Journey to Babel”, în care ne sunt
Lista episoadelor din Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/322752_a_324081]
-
ca el să se comporte ca un "roi fainéant" și politicienii bulgari care cu certurile și violența lor au amenințat stabilitatea din Bulgaria. După încercarea de a guverna în aceste condiții, timp de aproape doi ani, Prințul, cu acordul Țarului rus, și-a asumat puterea absolută după ce a suspendat Constituția (9 mai 1881). O adunare convocată special a votat la 13 iulie 1881 pentru suspendarea constituției ultrademocratice pentru o perioadă de șapte ani. Totuși, experimentul s-a dovedit fără succes, lovitura
Alexandru, Prinț al Bulgariei () [Corola-website/Science/322753_a_324082]
-
iulie 1881 pentru suspendarea constituției ultrademocratice pentru o perioadă de șapte ani. Totuși, experimentul s-a dovedit fără succes, lovitura de stat monarhică a înfuriat politicienii bulgari liberali și radicali și puterea reală a trecut în mâinile a doi generali ruși, Sobolev și Kaulbars, special expediați în acest scop de la Sankt Petersburg. Prințul, după ce a încercat în van rechemarea generalilor, a restaurat constituția cu concursul tuturor politicienilor bulgari (19 septembrie 1883). Revoluția de la Plovdiv (18 septembrie 1885), care a dus la
Alexandru, Prinț al Bulgariei () [Corola-website/Science/322753_a_324082]
-
care a dus la unirea Rumeliei orientale cu Bulgaria, a avut loc cu acordul lui Alexandru care și-a asumat guvernarea provinciei. Acest act a fost primit cu ostilitate de Rusia. Țarul Alexandru al III-lea i-a ordonat ministrului rus de externe, Nikolai Karlovici Giers, să protesteze oficial împotriva încălcării de către Bulgaria a tratatului de la Berlin. În anul următor, Prințul a dat dovadă de abilități militare și diplomatice. A mobilizat armata bulgară, acum lipsită de ofițeri ruși, pentru a rezista
Alexandru, Prinț al Bulgariei () [Corola-website/Science/322753_a_324082]
-
din urmă obligată să se predea. Aceasta a fost prima dată când Franța și Rusia s-au întâlnit ca dușmani. La 30 iunie 1735, Danzig a capitulat, după susținerea unui asediu de 135 de zile, care i-a costat pe ruși 8.000 de oameni. Deghizat ca un țăran, Stanislav a aranjat să scape cu două zile înainte. El a reapărut la Königsberg, de unde a emis un manifest pentru partizanii săi, care a dus la formarea unei confederații în numele său, precum și
Stanisław Leszczyński () [Corola-website/Science/322778_a_324107]
-
a îndemna Franța să invadeze Saxonia cu cel puțin 40.000 de oameni. În Ucraina, contele Nicholas Potocki l-a susținut pe Stanislav cu o armată de 50.000 de oameni, care a fost în cele din urmă răvășită de ruși. Pe 26 ianuarie 1736, Stanislav a abdicat din nou de la tron, însă a primit în compensație ducatul de Lorena și Bar, care aveau să revină Franței la moartea sa. În 1738, el a vândut moștenirile sale, Rydzyna și Leszno, Contelui
Stanisław Leszczyński () [Corola-website/Science/322778_a_324107]
-
dețineau controlul de facto asupra unei regiuni din jurul Provinciei Van a Imperiului Otoman pentru aproape 3 ani (1915 - 1918). Armenii au afirmat că este natural să anexeze această regiune la nou înființata Republicii Democrate Armene (1918-1920), apărută după colapsul Imperiului Rus. Un alt argument al armenilor era că ei reprezentau de fapt majoritatea populației în regiune, nu o minoritate și, mai mult, proporția lor ar fi fost în creștere. Din acest motiv, colonizarea armenilor ar fi fost doar o opțiune care
Armenia Wilsoniană () [Corola-website/Science/322784_a_324113]
-
superior al lor, cât și lipsa de fonduri, după ce Parlamentul polonez a refuzat să subvenționeze războiul. Înainte ca el să fie ales rege al Republicii, Vladislav a luptat în multe campanii, căutându-și gloria personală. După campania sa finală împotriva rușilor din 1617 - 1618, în 1619 el a mers la Silezia, unde a căutat o oportunitate de a-i ajuta pe Habsburgi în lupta lor împotriva cehilor, din Războiul de Treizeci de Ani. În anul următor, Vladislav a luat parte la
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
un tactician bun, iar innovațiile sale în utilizarea artileriei și fortificațiilor s-a bazat pe ideile occidentale care a contribuit la succesul final al polono-lituanienilor. Regele Vladislav a vrut să continue războiul, după ce Tratatul polono-suedez Altmark expira curând, aliându-se cu rușii pentru a lovi Suedia. Cu toate acestea, Seimul nu mai dorea alte conflicte. Pacea a avut loc la Polyanov prin Tratatul de la Polanów, unde Polonia a fost favorizată. Moscova a fost de acord să plătească 20.000 de ruble în schimbul
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
spate sunt lungi și musculoase, iar coada este lungă și curbată. Blana mătăsoasă este dreaptă sau puțin buclată, fiind de obicei albă, cu pete mai închise la culoare. Se remarcă prin silueta elegantă. Este o rasă veche crescută de nobilii ruși care posedau echipaje întregi cu astfel de câini pentru a vâna lupi, vulpi și iepuri. Originea lor este foarte veche și sunt mai multe păreri despre descendența lor. Este posibil să fie descendentul Deerhoundului rusesc, ogarii de iepuri din Tatra
Barzoi () [Corola-website/Science/322817_a_324146]
-
Originea lor este foarte veche și sunt mai multe păreri despre descendența lor. Este posibil să fie descendentul Deerhoundului rusesc, ogarii de iepuri din Tatra și Ovcharka. Alte păreri susțin că în cursul secolului al XVII-lea un mare duce rus a importat câteva exemplare de Ogar Saluki din Arabia și i-a încrucișat cu câini de tip Collie, apoi cu ogarii din Crimeea și Caucaz. Cea mai renumită crescătorie a acestei rase a fost cea din Perchino a marelui duce
Barzoi () [Corola-website/Science/322817_a_324146]
-
a acordat un interviu pentru Agenția Ucrainiană de Știri în care a declarat: "Noi (georgieni) nu vom mai trăi niciodată în pace cu Rusia. Până acum îi disprețuiam însă acum îi urâm, ceea ce este mult mai grav. Așadar cine iubește rușii n-are decât dar să nu rămână lângă noi!"
Otar Iosseliani () [Corola-website/Science/322029_a_323358]
-
s-au căsătorit. Apoi, la 11 octombrie 1941 (chiar în ziua în care poetul a împlinit 28 ani) s-au nascut doi fii gemeni, care au primit numele Ostap și Andrei, după numele personajelor din românul Taraș Bulba al scriitorului rus Nikolai Gogol. Fiul cel mai mic, Andrei, a murit însă la puțină vreme după naștere. După declanșarea războiului româno-sovietic (22 iunie 1941), nordul Bucovinei a fost eliberat de către armatele româno-germane. Armata Română a intrat în Berhomet la 5 iulie 1941
Miroslava Șandru () [Corola-website/Science/322025_a_323354]
-
un oraș liniștit și curat, lumea pare o utopie ținută în echilibru de marile imperii. Angajat pe una dintre marile aeronave, el va da peste un grup de anarhiști — printre care se află misterioasa femeie Una Persson și bătrânul revoluționar rus Ulianov. Inițial, Bastable se opune activității lor, dar descoperă curând adevărul: viața este liniștită pentru imperiile conducătoare, dar utopia din țările de baștină ale imperiilor se bazează pe decenii de opresiune colonială neîngrădită, pe brutalitatea conducerii teritoriilor lor. Deoarece Primul
Amiralul văzduhului () [Corola-website/Science/322051_a_323380]
-
și pe front, în diferite locuri a reușit să picteze și să participe la expoziții. La 13 septembrie 1942 se deschide, la Odesa, Salonul oficial al Transnistriei, care s-a închis în 17 octombrie. Artiștii români au expus alături de cei ruși și ucraineni. În lista participanților era și Anatol Vulpe. Tot în același an, în aprilie -- călătorește în Germania, "în strict interes de serviciu", de fapt a mers în locul lui Leonid Bulencea. A mers împreună cu Eugen Drăguțescu. 1943 - Salonul oficial de
Anatol Vulpe () [Corola-website/Science/322071_a_323400]
-
care consideră similitudinile dintre "Noi" și "1984" ca "în întregime superficiale". Mai mult, Russell găsește "că romanul lui Orwell este și mai dezolant și mai de actualitate ca al lui Zamiatin, lipsindu-i în întregime umorul ironic care străbate opera rusului." În cartea "The Right Stuff" (1979), Tom Wolfe descrie "Noi" ca pe un "roman teribil de mohorât al viitorului", care conține o "navă spațială omnipotentă" numită INTEGRALA, a cărei "proiectant este cunoscut doar ca 'D-503, Constructorul INTEGRALEI. - " Wolfe folosește
Noi () [Corola-website/Science/322124_a_323453]
-
Koniag, apoi a fondat prima așezare permanentă rusească, în Alaska, pe insula Golful celor trei Sfinți. În 1788 un numar de așezări rusești au fost stabilite prin Shelikhov și altele peste o regiune mare, incluzând zonele continentale din jurul Cook Inlet. Rușii au câștigat controlul asupra habitatelor celor mai valoroase vidre de mare, vidrele Kurilian-Kamchatkan și Aleutiane. Blană lor este mai groasă, lucioasa, si mai neagră decât cea ale vidrelor de mare la Coasta Pacifica de nord-vest și California. Rușii, prin urmare
Istoria statului Alaska () [Corola-website/Science/322139_a_323468]
-
Cook Inlet. Rușii au câștigat controlul asupra habitatelor celor mai valoroase vidre de mare, vidrele Kurilian-Kamchatkan și Aleutiane. Blană lor este mai groasă, lucioasa, si mai neagră decât cea ale vidrelor de mare la Coasta Pacifica de nord-vest și California. Rușii, prin urmare, au avansat la Coasta de nord-vest numai după ce soiurile superioare de vidre au fost epuizate, în jur de 1788. Intrarea Rusiei în Coasta de Nord-Vest a fost lentă, din cauza unei penurii de nave și marinari. Golful Yakutat a
Istoria statului Alaska () [Corola-website/Science/322139_a_323468]
-
se numește Port Chatham. În 1788, două nave spaniole sub conducerea lui Esteban José Martínez și Gonzalo López Hâro au navigat spre nord pentru a investiga activitatea rusă. Hâro ajuns la insula Kodiak în iunie și a făcut contact cu rușii în Golful celor trei sfinți. Obținând informații și hărți de la comandantul posturilor, Hâro s-a alăturat din nou lui Martinez în insula Sitkinak, apoi au navigat la insula Unalaska și marele așezământ a lui Unalaska, comandate de Potap Kuzmich Zaikov
Istoria statului Alaska () [Corola-website/Science/322139_a_323468]
-
un program vast de colonizare. În jurul anului 1804, Alexandr Baranov, care era președintele Companiei, a consolidat posesia companiei asupra comerțului cu blană din America, urmat de Victoria să cu clanul local Tlingit în Bătălia de la Sitka. Ĩn ciuda eforturilor lor, rușii nu au colonizat niciodată complet Alaska. Monopolul rusesc asupra comerțului era, de asemenea, slăbit de Compania Golfului Hudson, care a înființat un post în capul sudic al Americii Ruse în 1833. Compania ruso-americană a avut de suferit din cauza modificărilor statutului
Istoria statului Alaska () [Corola-website/Science/322139_a_323468]