34,839 matches
-
ocupată să-l netezească la mijloc și să sară pe marginile lui, și nu reușesc să văd limpede decît dacă mă aplec peste prăpastia reprezentată de clipa În care m-am născut. Mă uit În jos spre ea de la mare Înălțime, focalizîndu-mi imaginația pînă mi se preschimbă Într-un soi de telescop. Cred că o văd. Da, acum recunosc cartea. Draga de Flo a făcut confetti din Finnegans Wake. Joyce a fost un mare Scriitor, poate Cel mai Mare. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
i s-au evaporat aburii beției recente, a priceput și mama acest lucru. Probabil că, pînă atunci, incisivii noștri strălucitori i se păruseră licăriri ale luminii de la capătul lungului tunel matern. Ghidată de acea luminiță, s-a ridicat imediat la Înălțimea sarcinii de a ne Învăța să ne descurcăm fără ea, de a ne pregăti să pornim fiecare pe propriul lui drum, În așa fel Încît să ne poată lăsa În plata noastră și să-și reia vechea viață de femelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
le-am văzut chiar la lucru, În filme. Verdictul era categoric : prea mari, prea grele. CÎnd ești mic de statură, nu e suficient să fii un geniu. Chiar dac-aș fi putut apăsa pe taste, poate sărind pe ele de la Înălțime, n-aș fi putut niciodată să bag coala pe tambur - șobolanii nu sînt prea buni la manevrat butoane - sau să acționez brațul metalic ce făcea carul să revină cu un zdrăngănit În poziția inițială. Aflasem din filme că o mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu pălăria pleoștită și pastorul Sinclair. Un criminal ar trebui să se simtă la adăpost de crime - mai ales de crimele unor astfel de oameni. Dar Rowe era și mai scandalizat acum, cînd Îl auzea pe acest tînăr spunîndu-i, de la Înălțimea experienței sale, că granița dintre lumi dispăruse. GÎngania ghemuită sub o piatră are dreptul să se simtă la adăpost de gheata trufașă ce amenință s-o zdrobească. — Nu trebuie să-l iei În serios, auzi el glasul domnișoarei Hilfe. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
voia lui, o atrocitate. Doamna Bellairs Începu să tușească - ai fi zis că se Înecase cu un os de pește la un banchet select. Efortul făcut pentru a se stăpîni Îi umflase vinele de la gît. Singurul care se dovedi la Înălțimea situației fu domnul Prentice, care, ocolind masa, Îi dădu doamnei Bellairs cîțiva pumni În spate: — Tușește tare, cucoană! O să-ți treacă! — Nu l-am văzut În viața mea pe omul ăsta, gemu doamna Bellairs. — Bine, dar i-ai ghicit, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
neașteptat, părea să joace rolul meu - știam deja că mă voi întoarce la apartament în momentul plecării ei, adoptându-mi poziția de convalescent pe balconul acela descoperit. Pentru prima dată mi-am dat seama că, șezând acolo sus, la jumătatea înălțimii acelei fațade goale a apartamentului, mă aflasem la vedere pentru mii de automobiliști în așteptare, dintre care mulți trebuie să fi speculat pe marginea identității acelei siluete bandajate. Pentru ochii lor, trebuie să fi părut ca un fel de totem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ce este ideea de destin? Logica iraționalului. Suntem un popor prea bun, prea cumsecade și prea așezat. Nu pot iubi decât o Românie în delir. [...] Se spune adesea despre câte o țară rămasă la periferie: n-a avut oameni la înălțimea evenimentelor. Sau cazul României: la evenimente mici, oameni mici. Să nu uităm că marile culturi au dispus totdeauna de oamenii de care au avut nevoie.” Regimul democratic presupune o participare largă a maselor la conducerea statului prin reprezentanții aleși în urma
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
buni sau purta ochelari. Căci, într-adevăr, punctul care se afla acum la mai puțin de treizeci de metri de copil era un japonez. Un japonez minunat, un japonez perfect din toate punctele de vedere: un metru șaptezeci și patru înălțime, păr negru, ochi negri, trăsături fine, buze subțiri, mintea ascuțită. Și foarte rapid. Se apropia cu o viteză colosală și o intenție vădită: să salveze copilul. Lumea, percepând planul japonezului, începu să-l încurajeze: Hai, bagă, mai repede, mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
domnișoara Nygaard, învățătoarea, privesc în tăcere, cu lacrimi de recunoștință și frig în ochi și pe obraji, o vitrină. Moment de reculegere, după care domnișoara Nygaard explică, arătând către omul de zăpadă din vitrină, un tip de vreo doi metri înălțime, cu barbă, trup păros, basc de viking: - Copii, acesta este Lasse Agstrom, întemeietorul Norvegiei. Deși copii cunosc povestea/legenda/mitul din serialul de desene animate Lasse, o ascultă totuși pe femeie. - Acum mii de ani, țara noastră era ca acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
luă la goană, urcând ditai faleza în doar câteva secunde. Aurel privi marea. Fata avea dreptate. La poate doi kilometri de mal, un val uriaș își croia drum, înaintând vertiginos către el, către Aurel. Valul părea să aibă zece metri înălțime, dar poate că văzut de mai aproape ar fi fost și mai înspăimântător. Nu părea să fie foarte lat, numai trei sau patru sute de metri. Dar avea să fie, fără doar și poate, ucigător pentru cei ce se vor afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
străbătut holul blocului, care duhnea a păstrăv mort, și am intrat într-un lift șubred și plin de inscripții porcoase, care m-a transportat la etajul trei. Popescu stătea la apartamentul 11. Am sunat. Mi-a deschis un bărbat de înălțime, greutate și, evident, inteligență medie. - Ce doriți? a zis. - Bună ziua, domnule Popescu, mi-am început eu discursul. Mă numesc Tocilescu, locuiesc în blocul vecin și am venit să vă spun că l-am văzut pe fiul dumneavoastră chinuind un pisoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sticlă în fața căreia stătea. Purta jeanși negri, Levis, un tricou Boss, negru, un blazer negru, tot Boss, și la toate astea adăugase niște mocasini Tod’s, negri. Iar în haine se afla un tip arătos, un metru optzeci și trei înălțime, păr negru, tuns scurt, ochi negri, liniștiți, fața colțuroasă, buze subțiri. Ăsta era Shuoke. Care își aprinse o țigară. Pe care aproape că o scapă dintre degete când apăru Suki. Pentru că arăta trăsnet, din punctul de vedere al lui Shuoke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o arată lui Suki și încercă să iasă din apă și să meargă la ea, dar un curent foarte puternic îl trăgea înspre larg. Iar când își întoarse privirea dinspre mal, Shuoke văzu un val gigantic, de aproape un kilometru înălțime, venind liniștit înspre el. Cum valul nu părea să se grăbească, abia înaintând, Shuoke nu se sperie prea tare. Dar peste nici o secundă, valul ajunsese la câteva zeci de metri de Shuoke, care începu să înoate din răsputeri - evident zadarnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
un aer distrat, îți sprijini coatele pe masă, tâmplele în mâinile strânse pumn, de parcă ai fi concentrat în examinarea unui dosar, dar, de fapt, explorezi primele pagini ale romanului. Încetul cu încetul îți sprijini spinarea de spătar, ridici cartea la înălțimea nasului, înclini scaunul în echilibru pe picioarele din spate, deschizi un sertar lateral al biroului ca să-ți pui picioarele pe el, poziția picioarelor în timpul lecturii este de maximă importanță, întinzi picioarele pe masă, peste dosarele nerezolvate. Dar nu ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pentru a se întinde fără prea multe riscuri, cele două femei stăteau în spatele meu, întinzând brațele, una de o parte, alta de alta. La un moment dat, am simțit un contact într-un punct precis, între braț și spinare, la înălțimea primelor coaste; ba chiar două contacte diferite, la stânga și la dreapta. De partea domnișoarei Makiko era o extremitate întinsă și pulsând parcă, în vreme ce în partea doamnei Miyagi o presiune insinuantă, alunecoasă. Am înțeles că printr-un rar concurs de împrejurări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un control asupra reacțiilor mele, mă gândeam la descrierea pe care aveam s-o fac în aceeași seară domnului Okeda: ploaia de frunze de ginkgo se caracterizează prin faptul că, în orice moment, fiecare frunză căzând se află la o înălțime diferită de celelalte, așa încât spațiul gol și insensibil în care se situează senzațiile vizuale poate fi, subîmpărțit într-o succesiune de nivele; în fiecare dintre ele se află plutind o frunză și numai una. IX Îți prinzi centura de siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
că pentru ea venise sfârșitul lumii, îi strigase de pe veranda spitalului: Intră înăuntru, Mma. Nu sta acolo. Vine furtuna. Intră repede! Nu departe, un avion de dimensiuni reduse, în drum spre Gaborone, zbură razant cu stăvilarului și apoi, pierzând din înălțime, pluti deasupra zonei cunoscute sub numele de Village, deasupra grupului de magazine de pe Tlokweng Road și, în final, în ultimul minut al zborului, deasupra caselor împrăștiate în savană, în apropierea pistei de aterizare. Într-una din acestea, o fetiță se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
promise domnul J.L.B. Matekoni, asta o să se schimbe. O să te iau cu mine în diminețile de sâmbătă, să dai o mână de ajutor. Ți-ar plăcea? Am putea aranja un banc de lucru special pentru tine - unul mai scund - de înălțimea scaunului cu rotile. — Sunteți foarte amabil, Rra. Restul zilei rămase alături de el, urmărind îndeaproape fiecare procedură, punând din când în când întrebări, dar având grijă să nu-l deranjeze. El meșteri și făcu reglaje până când motorul microbuzului fu, în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de noile teorii filozofice. Un discipol îi prezintă huidumei scuze oficiale și-o votcă mică și incidentul a fost depășit. - Acolo unde stau ele e lumea „Vocilor”, acolo-s numai „Voci”, nu poți să-ți imaginezi locul, n-are nici înălțime, nici lungime, ar putea fi toate formele, dar ele nu există, pentru că n-au de ce exista... adică nu le vezi, sunt potențiale... po-ten-ți-a-le... Când „Vocile” au chef să vorbească, și nu cu orice papițoi... continuă Anatol, atunci tu vezi iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tot pe astea se brodează, se dilată, nu e altceva, nu e... Băiatul fostului director de la Fabrica de... rahat... inculpat în cinci dosare... făcute nu se știe cu ce... sau șase... cunoscut pentru bețiile lui și... a căzut... de la o înălțime de... Cât? Zece metri? Câți crezi că sunt până jos? Ai văzut cum scriu scârbele astea? Băiatu’ lui Cutare s-a îmbătat în discotecă și i-a dat c-un borcan în cap nu știu cui, fiica lui Cutare a divorțat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o să iei mai nimic luna asta... - Probabil. - Și cu ce plătim întreținerea? C-au afișat, s-au adunat vreo cinci milioane... - N-o plătim. - Ce-a fost în capul meu de m-am măritat cu tine? - ??? *** „Dacă vom considera că înălțimea copacului reprezintă existența subiectului, mai precis, lungimea trunchiului semnifică durata vieții sale, atunci, în funcție de detaliile din desen, vom putea stabili cu exactitate momentul când s-a produs traumatismul”, traduc fără să mă mai uit în dicționar din volumașul de psihologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
locul unde altădată ar fi stat penele ascuțite și despărțitura pentru cenușa ce-ar fi trebuit presărată la sfârșit peste litere. Nu-mi dau seama dacă tabloul din spate, de pe peretele biroului, e reproducere sau original. Discipolii, așezați în ordinea înălțimii, cu fruntea în jos. Un grup cvasi-statuar destul de interesant. - Sper să n-aibă tupeul să vină aici! Asta ar mai lipsi, ast-ar mai lipsi... îmi șuieră una dintre doamnele îndoliate când ajung în dreptul ei. - Cine? întreb doar din politețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
n-am știut că e revoluție, n-aveam televizor, doar un radio de Tehnoton, cu butoanele sărite, mișcam greu scala, am cumpărat unul în ianuarie, deja țara era condusă, n-am impozite neplătite, am rude în străinătate, am rău de înălțime, dacă mă urci într-o clopotniță, mi se taie picioarele și-acolo rămân grămăjoară, am declarat tot, îmi asum răspunderea, n-am mașină, n-am nici garaj, da, casa e prin căsătorie, nu, nu e pe numele meu, nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sfîrșitul anilor o mie șapte sute și a fost cunoscut sub strania poreclă de Iguana. Acest roman se bazează pe povestea lui. AUTORUL Imensul albatros cu aripi fragile, ce păreau tivite cu alb, a dat ocol maiestuos, la două sute de metri Înălțime, planînd lent, fără demonstrații exagerate, ca și cum ar fi fost susținut În spațiu de o forță nevăzută. Se afla la cea dea treia călătorie dus-Întors, cu punctul de plecare chiar de acolo, de la linia Ecuatorului, pînă la insulele mari și reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
picioare anevoie, Îndepărtîndu-se, fără grabă, spre povîrnișurile dinspre apus. - Bravo! repeta acum cu voce tare, ca și cum ar fi vorbit cu cineva sau i-ar fi plăcut sunetul cuvintelor sale. E al naibii de bun păsăroiul ăsta afurisit cu penajul pătat... A măsurat Înălțimea și a făcut fiecare gest cu precizia unui chirurg care taie un braț... Și a frînat chiar În clipa În care trebuia să se oprească... Încă un metru și-și zdrobea țeasta... Îi plăcea să se așeze pe stînca aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]