3,037 matches
-
A transpune elementele de teorie literară în versuri nu era, desigur, o noutate, raportându-ne la faimoasa Epistolă către Pisoni a lui Horațiu, dar aceasta nu presupune o diminuare a talentului scriitorului francez, care nu poate fi considerat epigon al înaintașului său latin. Prin readucerea în prim plan a versificării unor concepte, Boileau deschide apetitul pentru transpunerea în manieră artistică a ideilor care va atinge un alt punct culminant, prin textul lui Pope Eseu asupra criticii. Raportarea la Boileau precum și rolul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
dată a nașterii anul 1858, dată ce trebuie luată în considerație deoarece a fost stabilită și gravată de sora sa, Aglaia Popovici. În anul 1984, pictorul Gheorghe Spiridon, consătean și rudă cu doctorul Brăescu, a reconstituit pe pânză chipul marelui înaintaș, iar tabloul a fost remis direcției Spitalului Socola care, în ziua de 27 februarie 1984, exact în ziua comemorării morții ctitorului Socolei, a organizat o sesiune științifică solemnă la care au participat psihiatri din aproape toate județele Moldovei, artiști, scriitori
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
nu va însemna numai imposibilitatea materială pentru veci de a mai revendica Basarabia, dar înseamnă și consacrarea, sancțiunea morală din parte-ne a păcatului rusesc din 1812 și 1879."170 Stere avea deplina conștiință eminesciană că, acum, în 1915, aidoma înaintașului său, la 1878-1879, este vocea singulară pentru Basarabia: "Da, unul singur, care se ridică în numele veșnicei ființe a neamului, are dreptate împotriva tuturor." Și mai știa că această dreptate a lui îi va aduce marginalizarea și scoaterea din viața publică
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
că Rusia țarilor este "reacționară", cum o va percepe și Stere (ca, de altfel, și corifeii Kominternului), necoaptă pentru o revoluție mondială, s-a dovedit contrariul, încât marii succesori ai ideilor comuniste au ales tocmai vasta Rusie pentru "implementarea" visurilor înaintașilor. Dar, și dintr-o parte (Occidentul), și din alta (Orientul panslavist), corifeii comunismului au simțit că latinitatea orientală din spațiul carpato-danubiano-pontic este nodul gordian de a cărui "dezlegare" depinde comunizarea Europei întregi. Această națiune li s-a părut ambelor părți
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
15 iunie 1989. Numai că acest volum conținea publicistica eminesciană despre Basarabia 322, privitoare la Războiul de Independență, ale cărui consecințe s-au cristalizat între "onoarea" țarului Alexandru al II-lea față de "recuperarea" celor trei județe sudice basarabene, și revendicările înaintașilor lui Yarrow, implicați în afacerile de război, apărați de Titu Maiorescu și care, drept "recompensă" pentru "contribuția" la război, au cerut modificarea art. 7 din Constituție, declanșând o nouă campanie a ziaristului de la Timpul. Întreaga "epopee" se află între copertele
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
aspect foarte complex și cu manifestări deosebit de variate. Conceptul de "limbă" se definește în știința actuală în primul rînd prin raportare la "vorbire", așa cum a conceput Ferdinand de S a u s s u r e manifestarea limbajului și cum înaintașul său, Wilhelm von H u m b o l d t, considera limba ca totalitate a vorbirii, în măsura în care ea este o activitate prin care sunetul articulat este chemat să exprime gîndirea. Limba este un produs social al facultății limbajului, un
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în acest mod de ce operele care conțin idei filozofice sînt particularizate intens din punctul de vedere al modului de alcătuire a discursului, deși fundamentarea rațională a filozofiei nu-i impunea acest lucru. Cercetînd problema printr-o interpretare a textelor unor înaintași iluștri, în mod deosebit a textelor lui Aristotel, Paul R i c o e u r339 consideră construcția filozofică drept proiectul unei lumi realizate prin vorbirea inventatoare de sens, care, prin metafora vie, este capabilă să rupă structurile categoriale prin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
intelect", părere "aparență", părut "aparent", putere "facultate", putință "posibilitate", simțămînt "sensibilitate", simțitor "sensibil" etc. Eminescu proceda astfel cu toate că, în vremea sa, limba română literară depășise fazele în care calcurile erau mijlocul de bază pentru îmbogățirea ei, iar calcurile realizate de înaintași nu mai erau în uz. Ambianța culturală a vremii nu mai predispunea la utilizarea unor astfel de elemente și, de aceea, s-ar părea că, în asemenea condiții, el încearcă mai degrabă să reconstituie unitatea armonică a limbii, opunîn-du-se unei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
să exerseze și limba română în construcția de cuvinte noi pornind de la cele existente, iar pe alții de mai tîrziu, precum Lucian Blaga și Constatin Noica, să manifeste nostalgia pentru o terminologie filozofică românească pornind de la materialul indigen (cum procedaseră înaintașii cînd foloseau calcurile), consi-derînd că astfel s-ar putea reconstrui filozofia în spațiul cultural românesc. Această atitudine de apreciere superlativă a mijloacelor interne în exprimarea filozofică pierde din vedere însă un fapt esențial, acela că în filozofie importante sînt ideile
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a remarcat George C ă l i-n e s c u, în primul rînd de literați. Dezideratele și posibilitățile rostirii filozofice În scrierile lui Lucian B l a g a se găsesc uneori observații în legătură cu terminologia filozofică realizată de înaintași și cu direcțiile evolutive ale românei literare în epoca modernă. Ocupîndu-se de activitatea reprezentanților Școlii ardelene, el stăruie îndelung asupra traducerilor filozofice realizate de Samoil M i c u, pe care îl consideră, pe drept, un întemeietor și un deschizător
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
terminologia filozofică românească își conturase profilul și cînd exista posibilitatea unei opțiuni între neologism și cuvîntul vechi. S-a remarcat în acest sens Mihai E m i n e s-c u, traducător al unui important text filozofic pentru care înaintașii realizaseră mijloacele necesare de redare, încît numai voința sa de a particulariza textul filozofic l-a făcut să prefere anumite mijloace lingvistice. Dar, între predispoziția lui Eminescu de a uza de termeni preluați din limba veche și populară, îmbogățiți cu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Noica se dorește "un filozof al limbajului și al ființei ce locuiește în el", dovedind în mod clar afinitatea cu "sălășluirea în limbă" vizată de acest cugetător german. Pe de altă parte, Noica este în mare măsură tributar ideilor unor înaintași din cultura română, precum Eminescu, în concepția despre arhei, Vulcă-nescu, în efortul de a afla matricea spirituală a poporului român, sau Blaga, în încercarea de a determina diferite tipuri spirituale, fără însă a prelua conceptele de cultură minoră și cultură
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
etc.), se pierde din vedere faptul că filozofarea (cea care uzează de terminologie) nu coincide cu obiectul ei, cînd acest obiect este limba, filozofarea și rezultatul ei (filozofia) uzînd de metalimbaj. La fel ca Blaga, Constantin Noica manifestă admirație pentru înaintașii care au încercat să redea prin cuvinte românești termenii din filozofia universală, de o apreciere deosebită bucurîndu-se Dimitrie Cantemir (prin calcurile sale pentru traducerea categoriilor lui Aristotel: ceință, feldeință etc.), dar și alți învățați din vechime, precum Eufrosin Poteca (la
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Unii și-au revelat identitatea sub impulsul apei (Eminescu, Shelley, Elytis), ori sub acela al pământului. Individualități repetitive, mulți au scris în interiorul unui limbaj consacrat, stabilizat, impersonal, operând cu esențe gata-făcute; aceștia, numai continuatori, s-au topit netulburați în matca înaintașilor. La poetul Elegiilor, performant în cele mai variate partituri, amuzat să reorchestreze forme erodate, desuete ori obosite, să regândească arhitecturile moștenite, să re-liricizeze ceea ce căzuse în conceptualism, frapant e suflul inedit, intens novator, un limbaj presupunând implicare încordată; la el
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mi-e Zenon"; aceasta fiindcă omul are "un avans față de lucrurile care nu gândesc..." Un alt poem, Bărbații, probează că istoria poate fi regândită și altfel decât se obișnuia. Un pomelnic de figuri voievodale statuare propune înscrierea lor în supratemporal; înaintașii din fresce devin forme pure, sacralizate, iar pomenirea lor e subiect de acatist: Mircea cel Bătrân îmbrăcat în zale. Alexandru cel Bun îmbrăcat în zale. Ștefan cel Mare îmbrăcat în zale. Mihai Viteazul îmbrăcat în zale. Ion Vodă cel Cumplit
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
creatoare Dar al Imnului Logosul întrupat în istorie. Esențială în discursul lui Ioan Alexandru ca imnograf e participarea la o frumusețe multiformă: frumusețe-natură, frumusețe-istorie, frumusețe etică. Timpului care macină cetăți i se opune, existențial vorbind, o viață plenitudinară demn adăugată înaintașilor din fresce și vechi inscripții. Masca imnografului pasional, conștient totuși de semnele relativității, e a unui cronicar și a unui moralist; în rostirea cronicarului coexistă tandrețe și flăcări; în cea a moralistului frapează tristeți, opriri în loc, gravitate. Imnele iubirii(1983
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de-un cântec, Părăsită de-un cântec Poate chiar văduva unui cântec Necunoscut și iubit, Nu merit frunzele voastre de laur Decât pentru umilința De a-i fi rămas credincioasă La nesfârșit. Dintr-un sat imaginar, un sat-matcă, sălaș al înaintașilor neștiuți, autoarea Somnului din somn percepe "pe crengile sângelui" voci esențiale: În loc de pășuni și semințe, și cai (...) Alcoolul cuvântului extras din acestea". Profil în mișcare Tărâmul în care se trezește la viață un creator include transparențe și mistere, acestea în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ei intim, un autoportret?"... În toponimul Lancrăm ("sat al meu"), Blaga descoperea "sunetele lacrimei". Autoarea Somnului din somn vede în Blaga "o emanație superioară a satului" (Interviul citat); trecând "pe bulevarde", seara, ea se simte solidară cu ruralii; o vizitează înaintașii: Fiecare venim dintr-un sat Unii direct, alții trecând prin părinți (...) Vreau drumul părinților mei să-l întorc, Vreau satul cu sunetul lacrimei mele, Poteca de holde știută din somn (...) Să intr-un cimitirul cu crucile căzute Și cunoscându-mi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
al morții "poate fi zilnic văzut între orele nouă și paișpe"; respins, dezavuat, temut, negurosul "agent" insistă "vizibil jenat, dar desigur timpul e prețios, / mai cu seamă în situația ta, da, da, poate că da mai târziu". Pătruns de experiența înaintașilor, comentatorul din Câte ceva despre agricultor pare convins de zădărnicia a toate: În ce privește lecturile sale, pot spune / că îl evită pe Sextus și nu cercetează / originea plantelor. Despre femei nu gândește nimic; despre moarte, la fel. / Erorile sale, mistuitoare, / le cântărește
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fină intelectualitate consubstanțială creației, vizibilă explicit în Călătorie spre mine însămi, suită de mărturii; și, nu mai puțin, în convorbirile de mai târziu. În fapt, musceleanca de sub munți ajunsă la București (titulară a unui doctorat în filozofie), rămâne marcată de înaintașii de la Godeni, sat "vechi și frumos"; liniile determinante, canonice, ale ethosului ei de acolo provin! Umblasem pe câmp și pe prund și prin păduri. Ajutasem la tot ce pot fi ajutați niște părinți care muncesc de cum se luminează și până
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
munții vineții, / Cascade vuitoare port în mine (...) / Pădurea care mi-i a doua mamă (...) / Fremătător mereu la ea mă cheamă". Regretul nostalgicului din Frământare intimă, dus în lume (clișeul Goga) și întors cu pas "împleticit", descinde din fondul abisal, dinspre înaintași: "Pădure, sora mea, la tine vin (...) / Sunt vinovat c-am risipit în vânt, / Din ce mi-ai dat, fuioare de lumină". Ursul, ciutele, râsul, păsările, jigăniile codrului, indicatori ai elementarității arhaice, participă la impresia globală de auroral; orice rupere a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Cu accente păstrând dimensiunea durativă a vocilor de altădată, autoarea Sonetelor imperfecte se instalează imaginar într-un trecut-prezent: timp transparentizat! Că poeta și-a rotunjit dintru început o mitologie personală, se observă de la primele pagini; dedându-se cu voluptate auscultării înaintașilor ("auscultare" în modul lui Nietzsche), ea intră în rezonanță cu un trecut esențializat, cu reverberații fascinante. Uneori trebuie să stăm în loc ori să ne regăsim sinele autentic privind îndărăt, în originar. Câte un pretext oarecare, bunăoară de ordin naturistic (ploaia
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
totuna cu a recepta patetic palpitul folclorului milenar, de unde pioasa iubire pentru formele consacrate embleme ale unei lumi de mult stabilizate ale cărei amintiri sunt un fel de armură. Ochiul scrutător privește concomitent spre Zamolxe și Decebal-crai, dar și spre înaintașii latini între care Traian și Ovidiu; urechea ascultă cântul "cocoșilor de zi", vestitori de bucurii solare; la masa amintirilor se adună figuri columnare: Mușatinul Stefan, Ion-Vodă, marii cronicari moldoveni, monumentalii Cantemir și Eminescu, alteori Creangă, Enescu, Brâncuși; e invocat Arghezi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Marea Victorie asupra Triburilor Parte), sărbătoare națională în sudul Republicii Autonome Podliveț și zi obișnuită de lucru în nordul Republicii Autonome Podliveț. În nord, podliii sărbătoresc drept Zi Națională data de 2 Martie, când, după calendarul străbun, ar fi descălecat înaintașii pe pământul sacru al patriei. (Și nu se poate tăgădui că 2 martie este înainte de 7 martie!) Să mai specificăm că 2 martie este zi obișnuită de lucru în sud? Păcat că un asemenea diferendum poate avea loc între granițele
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
lui Viny. Și, extrapolând, Julius Zimberlan a izbutit să ignore tot ce era mai bun, mai frumos și mai comod decât își permitea el să aibă. De atunci, Julius Zimberlan este fericit: "Sunt un vandan ce trăiește asemenea glorioșilor săi înaintași!" se lăuda în fața oricui și se simțea satisfăcut. Tata s-a țâcnit de tot, i s-a plâns celei mai bune prietene Vandana, fiica lui Julius Zimberlan. Îmi tot ține predici să nu accept nimic nou. Poate pentru că s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]