2,507 matches
-
țărmii adormiți. Și-n mijlocul acestei feerii a nopții lăsate asupra unui rai înconjurat de mare, trecea Cezara ca o-nchipuire de zăpadă, cu părul ei lung de aur ce-i ajungea la călcâie... Ea mergea încet... Toate visele, toată încîntarea unei aromate nopți de vară îi cuprinsese sufletul ei virgin... ar fi plîns! Își aducea aminte de amantul ei și-i părea că-i Eva-n paradis, singură cu durerea ei. Ea veni lângă lac și văzu cărare de prund
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
studiat al scriiturii lui M. Neamțu nu se nutrește din ambițiile vane ale unui elitism de cafenea. Ceea ce stă în spatele mărturisirilor sale este dialogul febril și studențesc cu nu puțini colegi de generație.” Claudiu Biliuță, Adevărul literar și artistic * „O încântare.” Tudorel Urian, România literară * „Mihail Neamțu trăiește în orizontul acestei răspunderi mistuitoare: cunoașterea și meditarea neîncetată a Cuvântului vieții nu este doar o experiență solitară, ci și solul fertil al vocației profetice a teologului în cetate.” Bogdan Tătaru-Cazaban, Adevărul literar
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Înlăturării oricărui exclusivism, al cultivării unei maxime receptivități față de valorile poeziei, fie ele ale prezentului novator, fie ale trecutului: „Voi merge Încet, poate grav, spre vîrsta mea nouă, voi privi atent la formele inedite, Îmi voi umple sacul cu obșteștile Încîntări - scrie el tot aici. Dar și: „voi sta să ascult alături de discipoli Învățăturile bătrînilor maeștri”. În dialectica specifică avangardei, atari afirmații ilustrează totuși acel moment de „cumințire” și „clasicizare”, dacă nu chiar de „Îmbătrînire”, ce urmează inevitabil fazei de maximă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
se imprimă fervoarea imnică, un suflu discursiv cu accente, pe alocuri, whitmaniene, ce-și găsește aici spațiul amplu, cel mai adecvat, de expresie. Înfățișările feerice ori sumbre ale metropolei moderne (În ocurență, Parisul) interferează insolit cu „oaze” naturale, descoperite cu Încîntare În miezul agitației urbane sau reactualizate de depozitul mereu viu al memoriei locurilor natale. Notația „reportericească” coabitează cu jocurile libere ale fanteziei ce justifică din plin atributul lovinescian de „miliardar de imagini” acordat autorului. Evenimentul cotidian „brut” e canalizat adesea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În cîmp”, „oglinzile ascund prăpăstii infinite În perete”, „Și-n palmă să pun fulgerul ca un melc Încă umed / S-apropii de ureche oceanul ca un ceasornic”, „În trup casele suie ca plutele pe Bistrița”, „bivolii se-nalță ca orge-n Încîntare / cu boturile ude În horbota de-acorduri”... Mai puțin aglomerată imagistic, această carte a lui Voronca aduce și un plus de coeziune a registrului imaginar, subordonat unei problematici mai strict delimitate - În speță, unei „definiții” a poeziei - și unei fluențe
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
lumina imaginii”, a unor „realități cît mai Îndepărtate Între ele” trebuie să asigure accesul la „iluminare” și „miraculos”. Or, nimic nu sugerează mai bine eliberarea de orice constrîngeri, absoluta libertate, decît jocul alimentat de imaginație, oferind prilejuri de uimire și Încîntare În fața metamorfozelor lumii, revelate și contemplate ca atare, sau provocate sub imperiul unei frenezii senzorial-afective ce devine programatică. Itinerariul străbătut de Ilarie Voronca În spațiul avangardei a fost de natură să-i Întrețină, poate chiar mai mult decît la alți
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
este fascinat și, pentru a Întări senzația de plăcere, poetul nu uită să alăture lucirii un atribut de preț: grațios, aflat, cum se știe, pe treapta de sus a ierarhiei poetice a lui Bolintineanu. Lucirea grațioasă indică starea maximă de Încîntare a privirii: „Unda se despică, geme cu turbare; Valurile aspre cresc și se topesc; Niște late cercuri se răsfrîng pe mare Și la focul lunii grațios lucesc.” Mai toate imaginile mării sînt imagini ale privirii: transparența, strălucirea, forfotul colorat de sub
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
al iubirii. Nu-i, evident, o mare originalitate a gîndi astfel, Însă, repet, Bolintineanu găsește aici o figurație mai bună pentru a comunica imagini, obsesii luate de la alții. Marea este Întîi un instrument al justiției divine, apoi un imperiu de Încîntare, un loc misterios, un farmec nenumit, un vast spațiu de elemente sublime: „Tu, singură, o, mare, puternică, adîncă, Teribilele flote le-neci sau le zdrobești, Trufia omenească tu crud o umilești, Ca cerul, pentru lume tu ești streină-o, mare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nemurire? Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu; Pe-ale tale brațe du-mă, dragul meu! Dar ce zic? Ah! unde, unde este plai Mai frumos, mai vesel, mai bun de iubire Decît țara noastră, acest dulce rai Plin de Încîntare, plin de fericire? Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu; Lasă-mă aice să mor, dragul meu!” Acest dulce rai primește expresia cea mai elocventă În Miorița. Blaga a făcut mai tîrziu din el matricea spiritului românesc. Alecsandri imaginează un
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pentru Alecsandri, orice ceas are partea lui de dumnezeire, cînd natura trăiește sub regim solar. Noaptea nu-i decît o scurtă odihnă. Pămîntul intră atunci sub vraja luminii stelare și poetul găsește argumentele necesare pentru a exprima starea lui de Încîntare. Romanticii pîndeau și momentul altei cumpene (miezul nopții) pentru a coborî În inima fantasticului negru. Alecsandri nu-i ocolește nici el, deși nu manifestă un interes special pentru tenebrosul, miticul din natură. În Doina, unde se inspiră mai direct din
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu biruință A sîmțîrilor ființă... Stăpîna mea, priimește Darul care Îți jărtfește O slugă ce te slăvește... A dedica ființei iubite viața este o dovadă minimă de devotament. Pasiunea Începe astfel cu o probă de vasalitate. Conachi Își pune cu Încîntare viața amanet și promite o robie necondiționată pînă la moarte. Marioara, stăpîna, primește semnele de supunere desăvîrșită și durabilitate În amor: „Mă duc, stăpînă, de-acum și nu știu de-oi mai veni. Ah, ascultă, să-ți grăiesc, pînă n-
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de societate a armeanului, fapt sigur este că existau amândouă, uneori combătîndu-se. Saferian se pasiona de obiectele din depozitul său, și le însușea, ridicîndu-le de la parter la etaj, unde locuia oficial, le expunea și primea felicitări cu cea mai mare încîntare. - Superb! se oprea un pictor cunoscut în fața unui tabloudin școala Claude Lorrain. Dacă aș avea două sute de mii de lei, ți-aș da... Manigomian își freca mâinile de cea mai candidă plăcere morală, însă reținea prețul, asculta comentariile invitaților asupra
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
hârtie de scris și cerneală. Cioarec privi așa de fioros, încît se renunță la ofertă în privința sa, Hangerliu și Tudorel acceptară. Hangerliu își diversifică distracțiile începînd să-și caligrafieze numele atât de sârguitor, încît scotea limba afară, râzând singur de încîntare când i se părea a fi atins o culme de îndemînare. Desena o coroană de ghimpi ascuțiți, prevăzuți cu cîte-o perlă, iar sub ea scria: "Prințul Hangerliu". Calitatea de prinț însoțea toate inscripțiile sale. Renunțase la orice veleitate de popularitate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dezvoltau cele patru libertăți ale lui Franklin Roosevelt, susținând în felul acesta lecțiile oficiale de cultură civică. "Generații de tineri, crescând într-o varietate de contexte europene, la vest și la est de Cortina de Fier, se bucură indirect de încântarea unei alternative culturale... Simple articole precum blue jeans, Coca-Cola sau o marcă de țigări au dobândit o nouă valoare care a ajutat aceste tinere generații să dea expresie unei identități proprii."53 Această atractivitate a culturii populare a ajutat Statele Unite
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
și întocmirea colecției de laborator. 1 1. ISTORICUL VIȚEI DE VIE ȘI A VINULUI PE PLAN MONDIAL ȘI ÎN ROMÂNIA Dintre binefacerile oferite cu generozitate de natură, podgoria - acest izvor de bogăție și farmec - s-a afirmat de milenii spre încântarea tuturor generațiilor. Din tot ce se încarcă cu vrajă sub razele lunii - scrie Geo Bogza - parcă nimic nu devine atât de mult un teritoriu plin de taină, fără nici o asemănare cu ceea ce a fost în timpul zilei, un univers greu de
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
cordialitate și blândețe" (ibidem). Ea reprezintă "manifestarea exterioară a unei inimi pline de compasiune pentru ceilalți" (ibidem). Oamenii cu adevărat amabili "caută activ un mod de a face ca viața altuia să se desfășoare mai lin. Ei trăiesc o mare încântare atunci când alții se simt bineveniți. Sunt suficient de inteligenți pentru a recunoaște că un conflict, precum și mânia care derivă din acesta, reprezintă o componentă inevitabilă a vieții, dar doresc să îl trateze în maniera cea mai puțin ofensatoare." Ei manifestă
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de versuri) și ai dat în vastul platou al celor douăzeci și șapte de pagini mari ale ediției Zarifopol pe care se răsfață în plină lumină minunatul edificiu, de o construcție atât de familiară meridianului nostru, al nuvelei lui Caragiale, încântarea te întâmpină chiar de la piciorul plaiului și nu te mai părăsește o clipă’’. Nuvela este o excelentă conte, având o pitorească culoare de epocă, concretizând o moralitate cu ajutorul unei ficțiuni, în care fantasticitatea are același sens de a adânci simbolul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
tovarășului de drum. Premeditata ambiguitate abil manevrată care planează asupra întâmplării nu ne poate înșela. Enunțul’’ ideii fantastice este reluat și distribuit într-un nou moment epicpsihologic. Este momentul în care ,,opera’’ spiritului satanic atinge desăvârșirea, când starea de uimită încântare a eroului se confundă cu starea de ,,vrajă’’ despersonalizată în stăpânirea căreia intră. Din momentul acesta, ,,omul sașiu’’ este stăpân absolut peste faptele și gândurile tânărului drumeț. Implacabil, ,,diavolul’’ dirijează pas cu pas mișcările ,,victimei’’. ,,Darul omului sașiu este infailibil
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
culturii în interes general presupune și ca politica să fie în măsură să unifice ceea ce lumea muncii divizează în clase și conflicte. Munca diferențiază și divizează (sarcini, roluri, lupte, deza-filieri), în timp ce cultura își propune să adune și să stabilească legături (încântare, plăcere, afiliere). Ea compensează diviziunea socială și ajută la surmontarea ei: are o funcție de "reparație", de unificare a spiritelor în același creuzet cultural (Mesnard, 1996, pp. 30 și urm.; Ory, 1994). Această concepție cere o politică a loisir-urilor. Statul
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ochiului" și a percepției (Bourdieu, 1968 și 1981). Înclinația estetică este o capacitate de a decoda operele, de a sesiza semnificația lor. Deși este întotdeauna trăită, (re)prezentată ca "înnăscută", și deși relația dintre amator și operă are loc prin încântare, ea este rezultatul unui efort de inculcare. Astfel, capacitatea de a vedea un obiect în afara funcției lui, ca formă pură (ceea ce numim "privire pură" sau "artă pentru artă"), este produsul unei învățări. Această privire "pură" a amatorului își găsește analogia
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
56, 229-233. Istorie, 9, 12, 18-20, 23, 25, 30, 36, 45, 50-53, 55, 72, 103, 105, 111, 122, 147, 151, 167, 170, 188, 205, 226, 229, 240, 254-256, 259, 261-262, 270, 276, 302. Iubire de artă, 120, 250, 286. Î Încântare, 217, 275. Înscriere, 56, 71, 170, 223, 227-228, 230-232, 237-238, 247. Înstrăinare, 78, 229. Învestire (cu formă), 201. J Joc (teoria ~), 40, 43-44, 46, 49, 134, 156, 164, 192, 201, 234, 258-260, 264, 271, 279-280, 284-187, 293, 295, 297, 305
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ferestrei). Scriu pe pat, rezemat de pernă. Cărțile mi le așez pe măsuță și pat." Îi place să aibă subsoluri artizanale, ticuri de meseriaș în meseria asta fără unelte și aparate a filozofiei. Alegerea camerei mele la hotel este o încîntare. Sânt invitatul lui, de fapt al lui Goethe, îmi repetă întruna. (Mai are 5 000 de lei din Despărțirea de Goethe.) Camera cu un pat e întunecoasă. "Iei una cu două." Protestez. Cum o să "produc" de 70 de lei camera
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
închisoare dintr-o inițială condamnare de douăzeci și cinci. În timpul domiciliului obligatoriu a trăit dând meditații de matematică sau limbi străine cu cinci lei ora. A declarat însă că această perioadă a fost benefică în viața sa, că închisoarea a fost "o încîntare", o perioadă de primenire spirituală și un prilej de meditație. Orice lucru rău a sfârșit pentru el prin a fi bun, așa cum răul de a nu fi făcut profesorat universitar, de a nu fi fost onorat și solicitat l-a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a lumii în care trăim. Sigur, pentru că în fiecare dintre noi stă la pândă un mahalagiu, poți oricând să vii câteva zile în România, să-ți faci cura de mahala și să te simți bine. De aici și o anumită încîntare pe care o resimt cei care vin din afara lumii noastre și plonjează pentru scurtă vreme în ea. Pentru că "în lumea lor" istoria se face cu oameni care leșină cotidian de plictiseală, în timp ce în jurul nostru se petrece veșnic "ceva", pentru că sîntem
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
1, celălalt de Lethe și de Diope. Primul este Theorios șContemplatorulț și Phanaios șLuminosulț, iar celălalt „Suveranul nopții sumbre și al somnului dulce”, totodată: „Detestat mai mult decât oricare alt zeu”2. Pindar a putut spune despre primul, nu fără Încântare: (B) „a fost considerat zeul cel mai binevoitor pentru oameni”3. Iată și motivul pentru care Euripide scrie: „Au Încetat libațiile și cântările În amintirea celor morți, Nu sunt bine primite de Apollo cel cu păr bălai...” 4. Și Înaintea
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]