22,906 matches
-
Omul era genul de tocilar, purta ochelari rotunzi, gen Troțki, și fusese văzut discutând cu Norm Kostenz, liderul pichetului AUFT. Concluzia: AUFT doreau ca Teamsters să treacă la atac, pentru a-i putea surprinde pe peliculă. Odată treaba mai delicată încheiată, Buzz îl ascultă pe Mickey urlând și își verifică între timp însemnările, scoase din dosarele marelui juriu și cele ale psihiatrului și din discuțiile cu partenerul lui Jack Shortell de la subsecția San Dimas. Shortell urma să se întoarcă a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aceia. Știa și ce urma să se Întâmple În orele și zilele care aveau să vină. Dar renunță. Nu era un orator și nu avea menirea de a face previziuni. Sau poate că doar socotea dialogul cu stăpânul Imperiului Otoman Încheiat. Nici un cuvânt În plus nu mai avea rost. Se ridicaseră, oricum, prea multe Întrebări. 3 august 1476, obcinele Suceviței Foșnetele Însoțeau tropotul ușor al calului de câteva minute. Deși nu se vedea nimeni, pădurea se schimbase. Respira altfel. Era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
meu, reușesc eu să spun. — De aceea am și îndrăznit... Focul gurii sale îmi atinge gâtul. Nu poate fi un păcat să împrumutăm o clipă din viața ta viitoare. Mâinile i se îndreaptă spre roba mea, dar este prea strâns încheiată. Mi se înmoaie membrele și simt cum încep să leșin. Aud porumbeii din înaltul cerului trimițînd muzica fluierelor pe care le poartă. — Este amiază, mă aud spunând. — Și suntem în mormântul tău, răspunde el, îngropându-și fața la pieptul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și-a scris cea mai bună carte a sa, în jurul a șaizeci de ani, e vorba de volumul Cuvintele. Numele lui a fost însă legat timp de peste douăzeci de ani de opere care dădeau dreptul oricui să considere cariera lui încheiată, cum ar fi volumul de povestiri Le mur, piesa Les mouches (pe care eu o pun alături de Fedra) și romanul La nausée, fără să mai vorbim de anii 46, după război, când pentru ideile lui filozofice unii se băteau chiar
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Înalt sau scund era aprigul bărbătuș, după cât de Îngustă sau lată-n cur se vădea delicata domnișoară. Aceasta nu avea decât a se așeza comod pe policioară, iar Îndemânarea pofticiosului partener rostuia lucrurile cum trebuia. Titel Meșteru trudise o săptămână Încheiată ca să construiască aparatul lui Ion Vieru. Cel mai mult timp Îi mâncaseră măsurătorile În urma cărora a stabilit unde și cât de adânci să sape curbele În scândura de lemn, așa Încât amândoi Înfierbântații să fie feriți de piedici ori de mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
când fusese prins cu mâța În sac și cu iepurii ascunși În cabina tractorului. Frații Băjenaru, Însă, profitaseră de ceea ce le spusese ursuzul lor unchi și merseseră cu mintea și cu fapta mult mai departe: construiseră o armă grea, bine Încheiată, care trăgea nu niște amărăciuni de capse pentru Împușcat pereții, ci cartușe adevărate. O bucată de țeavă din oțel și de mărimea de care aveau nevoie găsiseră la Nicu Fieraru, care se arătase chiar bucuros de afacere, căci primise În schimbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
însă, înțelegea. Gândul lui constant - și anume, că adversarul era un veteran bătrân și puternic, deloc ușor de înfrânt - se reflecta și în mintea lui Katsuie. Dar mai existau și alte motive importante. Pregătirile militare ale lui Katsuie erau deja încheiate, însă acesta simțea că încă nu sosise momentul de a-și mobiliza aliații pe care-i ținea în rezervă. Acești aliați erau, desigur, forțele lui Nobutaka din Gifu. Odată ce Nobutaka putea porni, Takigawa Kazumasu urma să aibă, și el, posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să le lipescu, atît pe gios, cît și în pod tot eu. Și toate fiarăle ce ar trebui la uși, la ferestri, tot eu să aibu a le face. Și, între dugheni să fac poarta,...la uliță să fac poartă încheiată, mare, bună, de lemnu nou, sănătos. Și din dos, din ogradă să pun cea veche înălțînd-o după măsura cei nouă”...D-apoi câte altele nu s-a angajat să facă teslarul Manolachi!... „Și sfinția sa să-mi dea mie bani gata
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
verzi să-mi pătrundă iarăși În minte. Nu știam dacă el ar fi fost mai bun. Și probabil că nici nu aveam să aflu. Oricum, de ce vorbim despre mine? Adi e un subiect mult mai interesant. ― Adi e un subiect Încheiat, mă asigură Maria. ― Dar de abia ai Început! Protestul meu fu rapid Înăbușit de telefonul meu care suna de zor. Nu am făcut Însă nicio mișcare. ― Nu răspunzi? Maria mă privi perplexă. ― Probabil e Victor. Am să-l sun eu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
armonie în el!... Când cânta, parcă dispărea bătrânul pe care îl știam și în locul lui apărea un bărbat în floarea vârstei. Și un necredincios s-ar fi oprit în loc să-i asculte ghiersul! Așa am dus-o, cum spuneam, o săptămână încheiată. Și câte minunății nu-mi dezvăluiau cărțile acelea! Într-o seară, îl văd pe călugăr că intră în chilia mea, se așază pe un scăunel... mă privește lung și, în cele din urmă, mă întreabă: Acu’ dacă eu am terminat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
îngrozită, imaginându-mi ce-ar fi putut face Luke în noaptea care tocmai trecuse. De fapt, ce mai putea face încă. în fond, acolo unde era el, nu era decât trei dimineața. Noaptea de sâmbătă nu era nici pe departe încheiată. Voiam să-l sun. Voiam așa de tare să-l sun! Dorința asta era aproape de nesuportat. Dar probabil că încă nici nu ajunsese acasă. Asta dacă nu era în pat cu cineva. Poate că exact în clipa aia era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
gesturi solemne, am scos din cutie mingea roșie și lucioasă de ciocolată. Mirosul mi-a umplut nările. Disperată să încep să-mi îndes în gură bucăți de ciocolată, m-am chinuit să desfac staniolul cu mare grijă. Odată treaba asta încheiată, cele două jumătăți ale oului s-au desfăcut, dând la iveală punguța foșnitoare de celofan cu bombonele Beano care stătuse cuibărită în mijloc. La fel ca pruncul Iisus în iesle, m-am gândit eu incitată. Sincer, nu avusesem de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
scap de gura nevesti-mii. M-am uitat la el: tremura, puțea, era nebărbierit și descompus. Șocată, m-am întrebat, oare toți greșim atunci când spunem că n-avem nici o problemă? Oare toți greșim? 57tc "57" A fost nevoie de două săptămâni încheiate pentru ca lumea mea să se prăbușească complet în urma vizitei lui Luke și a lui Brigit. în timpul ăsta, au avut loc vreo câteva cutremure de avertizare, mesageri seismici trimiși la înaintare ca să dea de veste despre apropiata erupție. Dar nici o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai miraculos fusese că eu găsisem puterea să mă rup prima. Eu, Claire Truman, îl lăsasem pe Randall Cox dorindu-și mai mult. Mara se uita la mine peste masă, sorbindu-mi fiecare cuvânt. * * * După masă, cu ziua de lucru încheiată, am mers pe jos până la apartamentul meu de la stația de metrou Christopher Street. În ultimii cinci ani, am locuit în aceeași garsonieră micuță și în același cartier - și, cu toate că strada mea era plină de pungași și suprasaturată de sex shop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
slujbe de funcționari, nici unul nu avea copii, de aceea clădirea era relativ liniștită. Mai mult decât orice altceva, după asta tânjeam. Un sfârșit tăcut pentru viața mea tristă și ridicolă. Casa din Bronxville deja fusese scoasă la vânzare și, odată încheiat, la sfârșitul lunii, banii nu aveau să fie o problemă. Stabilisem să împart cu fosta nevastă ceea ce avea să rezulte din vânzare și, cu patru sute de mii de dolari în bancă, aveam să dispun de mai mult decât îmi trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Servește cu un topspin devastator, imparabil, stă la trei metri distanță de masă și îmi contrează fiecare lovitură ca și cum aș avea tehnica unui copil de patru ani. Mă bate în trei seturi la zero - 21-0, 21-0, 21-0 - și, odată masacrul încheiat, nu pot decât să mă plec umil în fața învingătorului și să-mi târăsc trupul epuizat afară din șopron. Asudat tot, mă întorc în casă să fac un duș rapid și să mă schimb. În vreme ce urc treptele verandei cu Lucy, Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Lucy ca să strâng mâinile celor doi domni voinici. Îmi spun că mașina mea e ca nouă, Al senior îmi prezintă nota de plată pentru servicii, iar eu le scriu pe loc un cec. Apoi, când să zic că afacerea e încheiată, Al junior aruncă prima bombă a zilei. — Poanta e, domnu’ Glass, spune el bătând prietenește automobilul pe capotă, că e mai bine că mizeria aia v-a înfundat rezervorul. — Cum adică? întreb, neștind cum să interpretez această afirmație neobișnuită. — Ieri-dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
zice asta tuturor jurnaliștilor, criticilor și prietenilor. O ridicare din umeri. Sincer, fără comentarii. Asta o rănește pe Lan Ping fără putință de vindecare. Și totuși, dincolo de toate astea, în mijlocul resentimentului și tensiunii ei, nu există deloc sentimentul unei afaceri încheiate - nu există niciodată un sfârșit la dorința pentru Dan. În săptămânile de dinaintea premierei, îmi pun sufletul în rol. Simt personajul, simt că povestea e bună pentru vremurile noastre. Deși Dan nu vrea să mă scoată în oraș, ies cu alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cunoștințè cu o persoanè interesantè, ar mai fi fost un fum de tras în piept, dar, conform programului, mè ridic de pe scaun stingându-mi țigară în scrumierè și, ignorând avertismentele adresate peștilor, reintru la baie, spèlatul pe dinți, golitul mèruntaielor, încheiatul la pantaloni, pieptènatul, putin gel de pèr, ar fi cazul sè mè duc la tuns, zâmbetul în oglindè adresat fugar Ceciliei, frizerița care mè tunde de ani buni, de când eram cu Corina, power play-ul zilei, Matei ieșind din baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
spune dupè ar fi mai bine sè nu ne mai vedem, sè mè jelesc că un copil?! sè te jignesc cu cuvinte pe care sè le regret apoi toatè viața?! sè-ți cer imposibilul?! Ce sè fi spus când totul pèrea încheiat? Ai spus bine, Matei! Da, am spus bine! învèluindu-mè în privirea ei, Binele tèu a însemnat pentru mine mai mult decât o declarație de dragoste, a fost totul, iubitul meu! numindu-mè a doua oarè în seara asta iubitul ei, Matei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
nu doar masculinitatea viitorului partener, ci și statutul lui social: așa aleg, chiar și cele care se devotează rataților, infirmilor vieții, dintr-un instinct matern excesiv sau deviat. Nu era Însă cazul Christei, care, doar Într-o cămașă a lui, Încheiată strâmb pe sânii mici, ușor muiați (doar alăptase deja de două ori), deschisese larg ferestrele, nepăsătoare la cei care o zăreau din mansarda de vizavi, și, În timp ce aduna scrumierele pline, farfuriile murdare, ceștile ciobite, turuia planuri despre viitoarea lor casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
el, consulul, la asta? Totul devenea limpede ca apa. Dacă rușii plecau din principate, prințul nu se mai putea bucura de protecția lor. Era, de acum, la mâna turcilor. Imperiul, care trebuia să-și spele cumva mâinile de rușinosul tratat încheiat, avea ocazia să le spele cu sângele și averea prințului. Uriașa lui avere putea să revigoreze ofilita trezorerie a turcilor cât ai bate din palme. Acum realiza că plecarea prințului era, în fapt, o fugă. Da, da, da! Dar, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nimic de casele celelalte? Școa-la? - Da de ce să se disosăghiască? Nu-i tot de-a noastră? S-a disosăghi è prin alte celea... - Ei, da! O să se deosebească de casele oamenilor pentru faptul că o să stea În picioare zece ani Încheiați, după care o să arate ca asta! - și arătase ruina de la drum, de pe terenul proaspăt cumpărat. - A sta cât a sta. Când a fi de dres, o dregi; când a fi de mărit, o mărești, cu care prilej schimbi stuhul, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Într-o duminică - dimineața - de vară (la țară). Și nu: nu era pace, nici sărbătoare cu clopote; nici lenevire. Așa: că nu era. Clopote - de unde, clopote: nu mai sunau demult, de la Ocupație, biserica noastră era deocamdată-Închisă - deocamdată de-un an Încheiat; și, de-ar fi fost deocamdată-deschisă, unde-i popa? Al nostru, Întâmplător, În refugiu, În România, nu ca ceilalți, rămașii pe loc, ajunși să fie pohodiți-na-Sibir. Vorbesc de popii din satele vecine - cât despre mânăstiri (Hirova, de maici, peste deal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la care tocmai fuseseră martori. Alison știa că majoritatea oamenilor, de fapt, probabil că toți - inclusiv prietenii ei - considerau că ea i-l furase în mod intenționat Sofiei și, în concluzie, merita toate loviturile de care avea parte. Odată discursurile încheiate, trupa Zorba sau „Ex-Zorba-Tant“, cum începuse să o numească Alison după ce scrisese un cec de 2000 de lire prin care le plătise muzicienilor serviciile, a început să cânte primele note din balada aia adormită a lui Elvis Costello, Alison. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]