8,533 matches
-
Copacul bătrân îmi era străjer/ de când eram de-o șchioapă,/ acum e doar o amintire pe care o port în buzunar,/ să-mi aline somnul.../ Gândul se frânge.../ Cu tine,/ împărțeam aceeași potecă/ nu atingeam șoapta,/ doar firul ierbii,/ îl înclinam alene,/ eram liberi în clipe de tăceri.../ Acesta era momentul care urca pe treptele sufletului/ pentru a-mi fi mai aproape,/ mi-era frică să-l ating,/ nu erau cioburi.../ Dragostea/ ar trebui sculptată sub pleoapă,/ pentru a nu fi
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
acum aici. Artiștii, fac semne și însemne prin arta lor. Sabin Bălașa, a fost unul din prietenii mei de suflet și foarte apropiat . Sper ca și doamna Abălașei-Donosă, să rămână la sufletul meu, ceea ce cred că așa va fi ! Mă înclin și o îmbrățișez cu mult drag pentru prezența sa aici . Felicitări. Sincere felicitări ! Valentin Ciucă, Iași 8 nov. 2012 Referință Bibliografică: Expoziția; FLORI și PEISAJ acuarelă / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 685, Anul II, 15 noiembrie
EXPOZIŢIA; FLORI ŞI PEISAJ ACUARELĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344560_a_345889]
-
un TVR 2 ce pune accentul pe valorile incontestabile ale culturii universale, cu o formă desăvârșită de profesionalismul și corectitudinea dăruite de cei ce aleg să ducă mai departe spiritul boemei lumi românești. Moderată de cel pentru care “ Sălcia” se-nclina peste game, a cărui “ Apă și foc” completează tabloul muzicii românești dăinuind, indiferent de vremi, de noi stiluri descoperite și de viziuni progresistesi căruia îi mulțumim “ pentru tot ce-a fost și va mai fi”, Horia Moculescu, împreună cu actrița Alexandra
FUEGO, JOLT KERESTELY SI-UN PIAN “ VOR LUMEA A SCHIMBA” LA “ ATENTIE, SE CANTA! “, PE TVR 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 859 din 08 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348026_a_349355]
-
01 mai 2013 Toate Articolele Autorului eu sunt umbră, tu lumină în această primăvară, eu sunt dorul, tu ești vină, ce apari în prag de seară. am căzut din vini în vini, păcatul ne-nfășoară, eu îți propun, tu mai înclini să ne-ntâlnim o oară. târziu de tot noi vom vedea cum viața o să poarte într-o pustiitoare stea, durerea către moarte. mâna ta nu mai dezleagă pasărea închisă-n noi, viața nu ne e întreagă de ne rupem iar
DE NE RUPEM IAR ÎN DOI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348041_a_349370]
-
era greu de ajuns până devale, la pârâu, unde aștepta sania. Chiar deasupra pârâului, fiind pantă mare, uncheșul Iacob a înfipt furca în fânul de pe grapă, să țină contra, să nu se răstoarne grapa. Era alunecuș. Deasupra pârâului, grapa se înclină, se răsturnă pe o parte, apoi se răsturnă încă odată, încât îl prinse pe uncheșul Iacob dedesupt. Cărăusul era în față, tata mergea în urmă. Au rămas îngroziți văzând ce-a pățit uncheșul. Și-au zis: până aici i-a
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
nu vândă la speculă grăunțele aduse din Banat. O altă întâmplare de groază a avut loc într-o primăvară când tata și uncheșul Iacob s-au apucat să taie un fag, cu fierăstrăul. Ei știau că trebuia să facă tăietura înclinată către deal, că fagul să cadă la deal, nu la vale, în pârâu. Tăiau și dinspre vale, unde bătuseră o pană de lemn, obligând copacul să se încline și să cadă la deal. Dar, nu se știe cum s-a
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
taie un fag, cu fierăstrăul. Ei știau că trebuia să facă tăietura înclinată către deal, că fagul să cadă la deal, nu la vale, în pârâu. Tăiau și dinspre vale, unde bătuseră o pană de lemn, obligând copacul să se încline și să cadă la deal. Dar, nu se știe cum s-a întâmplat, copacul, fiind cam răsucit în vârf, sau poate vântul începu să sufle, când au terminat să-l taie, acesta s-a rasucit, și numai la deal n-
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
și liniștește fruntea pe un așternut zburlit de verde? privește doar tăcerea luminii ghemuită pe o parte ca o cădere în moarte ce abia mai respiră din glasul feței își aruncă înainte privirea care nu a învățat încă să se încline în tremurul delicat al primului pas nu știu dacă ai avut vreodată nevoie de restul secundelor rătăcite-n ovalul necunoscut al unei ore obligată să se nască știind că va murii cândva poate fiecare înțeles are o voce care nu
O MIE DE FLUTURI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348079_a_349408]
-
parte exprimă năzuințe ale omului și fazele metamorfozei sale pe calea evoluției spirituale. Când îmi vorbea, fața lui Emiko strălucea de o lumină interioară; nu mai aveam în față o femeie japoneză obișnuită ci un artist desăvârșit. I-am mulțumit înclinându-mă în stilul japonez - cu palmele lipite în dreptul sternului și trunchiul înclinat: ”domo arigatou”, Emiko! Mulțumesc frumos, Emiko! În noaptea aceea am dormit în Yokohama cu gândul la bucuria de a două zi, când voi afla secrete ale celeilalte arte
IKEBANA-CALEA FLORILOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348063_a_349392]
-
se închise în casă și câteva zile zăcu buimac. Gândul de a părăsi Viena i se cuibărise din iarnă în inimă; boala lui prelungită, lipsa de bani, traiul greu și mai ales lipsa perspectivei unei diplome erau argumente care îl înclinau către o asemenea hotărâre. Acum Veronica venise ca o salvare, pleca după ea spre meleagurile dragi inimii lui; se gândise și la o slujbă, poate la Iași, lângă Veronica, sau la București. La Iași era aproape de junimiști, poate îl vor
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
în timp ce o privea admirativ: - Fănel, pardon! Ștefan Nicolae, doamnă, onorat că mi-ați acceptat invitația! - Mariana Iordache, a murmurat ea cu vocea ușor gâtuită de emoție, în timp ce întindea cu grație mâna pe care Fănel a strâns-o cu plăcere evidentă, înclinându-se din nou. - Vă rog, luați loc! a invitat-o el precipitat, prinzând cu vioiciune scaunul de spetează pentru a i-l oferi. S-a retras apoi pe al său. Din acea poziție Mariana putea observa întregul separeu și sala
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
acesta răspunzi încrederii ce ți-am acordat? Fănel s-a abținut cu greu să nu riposteze în felul său obișnuit. Era brutal în situații asemănătoare și jignea cu ușurință. Destul de teatral, ignorând câteva priviri ironice ale unor trecători, s-a înclinat adânc și s-a scuzat: - Te rog să ierți gestul nestăpânit al unui bărbat ce simte dragostea aproape, draga mea! „las’ că pun eu laba pe tine, porumbițo! Te îmblânzesc eu, n-avea grijă. Ai noroc că ești gagică trăsnet
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
fel de a se uita la oameni... - A, da? Încep să înțeleg, cred..., a întrerupt-o Fănel cu nedisimulată ironie în glas, dar a revenit imediat la tonul anterior, după ce s-a oprit un moment din mers pentru a se înclina cu respect către fata care zâmbea netulburată de această întrerupere. - Ai printre ei, dacă nu te superi, vreun prieten apropiat? - Nu te gândi la prostii. Dacă aș fi avut, în mod sigur nu răspundeam invitației tale. Unii vin cu soțiile
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
cu revoltă și resemnare... Prieteni, pe vârful muntelui din prejma casei, acolo unde Dumnezeu i s-a arătat lui Moshe prin foc, se află trupul Poetului, așa cum el însuși a dorit. Acolo, acum, se adună vulturii... Și norii trec deasupra, înclinându-se întunecat, în semn de tristețe. Vor plânge, poate, cu lacrimi de ploaie. Și vor da sevă pământului, care va scoate la iveală buruieni și flori. De-acolo culeg eu câteva narcise, să i le pun la căpătâi. Cu durere
SE STRÂNG VULTURII ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348166_a_349495]
-
oglindă, ca vechile vlăstare domnești în castel, uitând timpul și păzind furtună. O, Doamne, câtă exacitate și câtă durere... Ce liniște deplină în illo tempore. FOTOGRAFIA - ARTĂ Acest Apus, Plin de lumină și de muzică! Concerte în vitraliile de rocă, Înclinate după adâncimea imaginii. Este adevărat: Nu am auzit aceste povestiri, ale tale. Înainte de culcare, Să ne rugăm pentru a fi cuminți. Este foarte adevărat: Ce gust au aceste bucățele de ciocolată! Micul meu băiat, arată-mi calea, Să uit istoria
PRIER de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348198_a_349527]
-
Prințesa Lalelelor, mai spuse Maria. Și sărutară copila fericiți, după care trecând printre lalelele, fără să mai aibă aceeași grijă să nu le calce ca prima dată, plecară cu ea la coliba lor. Dar ca prin farmec, frumoasele flori se înclinau într-o parte și le făceau loc să treacă. Ajunseră acasă, bucuroși nevoie mare și nu-și mai încăpeau în piele de fericire. Când ajunseră în fața colibei, Îngerul barză îi aștepta pe iarbă cu o față tristă. Văzându-i pe
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
mai ating pământul... • Fiecare Plop țâșnit ca o strigare spre cer, cu frunzele-n tremur ca inimile celor îndrăgostiți transmite fiorul în mâinile și-n privirile celor ce se sorb însetați și se-ating cu flăcări. • Fiecare Stâncă solitară își înclină fruntea căruntă și semeață spre a-i primi ca într-un sanctuar pe sacerdoții mărturisirii ce-și oficiază taina dragostei lor sub cununa Neamului. • Fiecare Viță de vie vibrează în marama princiară de borangic undele șoaptelor de îngeri pe care
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
sufletul să intre în cuvânt. Tata ară câmpu’-n interior Cu plugul strămoșesc cel tras de boi,p Mama toarce fuior după fuior S-aibă-n iarnă ce țese la război. Fluieră prin oase câte un vânt De crucile ușor li se-nclină, Prin aerul zidit în duhul sfânt Ce satu’-l împinge sub colină. Nici la asfințituri nu se opresc, La ei întunericu-i lumină, N-au zi nici noapte, totul e firesc, Să locuiescă într-o grădină. Părinții mei s-au risipit
PĂRINŢII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347710_a_349039]
-
înfrânt. Românul cade și se ridică, apoi lupta cu mai mult avânt, făcând tot posibilul să capete rădăcini în locul de adopție. La Mulți Ani ROMÂNE, oriunde te-ai află în lumea aceasta! La Mulți Ani și celor rămași acasă!! Mă înclin în fața tuturor celor care au reușit să trăiască visul de libertate pe plaiurile natale ... La Mulți Ani frați români de pretutindeni ! Fie că anul care vine să ne aducă propășire în toate lucrurile bune! Să nu uităm nicicând cine suntem
LA MULŢI ANI 2014! de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347695_a_349024]
-
câmp la muncă; Prin pădure de-mi treceți... Vă opriți lângă-un ghiocel; Dragii mei, să nu-l rupeți! Bis: De-i priviți a lui petale Albe, diamante de lumină, Care-n viață vor să iasă; Eu sunt, mamă! Te înclină Bis: Și sărută-mă pe frunte... Dor nespus îmi e de tine! Tată bun, te rog, nu plânge! Știu ce greu ți-e fără mine. Bis: Și la anul care vine, vă aștept! Tot în crâng voi fi, în flori
TINERILOR CARE ŞI-AU JERTFIT VIAŢA ÎN REVOLUŢIA DIN 1989 PENTRU LIBERTATEA NOASTRĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347700_a_349029]
-
nu ne obligă să alegem. balul bobocilor - pe rochia decoltată ochiul boului La urma urmei, ispita rămîne unul din condimentele vieții: ajun de Crăciun - Moșul ispitit din nou de poale în brâu Sunt în carte și destule poeme care sînt înclinate prea mult să biciuiască moravurile satiric și sarcastic. Sînt și poeme în care se vede numai exersarea în folosirea unor expresii. Voi încheia însă cu un poem care merită toate laudele: concediu altfel - cerul și marea în ochii pruncului Prima
VASILICA GRIGORAŞ de CORNELIU TRAIAN ATANASIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350005_a_351334]
-
unor expresii. Voi încheia însă cu un poem care merită toate laudele: concediu altfel - cerul și marea în ochii pruncului Prima parte e calchiată pe sintagma des folosită în ultimii ani școala altfel. Substituția școlii cu concediul este extrem de subtilă. Înclin să cred că e vorba de un concediu într-un fel ratat sau interzis de ivirea pruncului. Și că cerul și marea din ochii lui (posibil albaștri) sînt mai mult decît o compensație pentru concediul pierdut în acest an. Fără
VASILICA GRIGORAŞ de CORNELIU TRAIAN ATANASIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350005_a_351334]
-
Fereastra o păzesc noapte și zi, Să nu le-atingă cineva, Nu îndrăznesc să le mângâi, Căci le-aș topi cu răsuflarea mea. Vom fi o lacrimă la primăvară Ne-om transforma în ghiocei Iar soarele întâia oară Se va-nclina sublim la ei. Cenușăreasa Eu sunt Cenușăreasa cea trudită. O zână m-a-nțeles, m-a ajutat Și-acum, în rochie de bal, gătită Mă-nființez cuminte la palat! În jur sunt prinți și sunt prințese: Se învârtesc în cercuri
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
sărutări. Noaptea magică ne fie Pentru suflet, armonie! Vis de-o noapte M-a surprins în noapte, luna Lunecând spre poarta ta. Îmi făcea cu-n ochi, nebuna Și spre tine mă-ndemna! Îmi spunea, dintr-o privire Și sunt înclinat s-o cred Că, m-așteaptă-a ta iubire. Timp nu trebuie să pierd! Și, ascuns în pelerină, De priviri mai indiscrete, Spre iubirea ta sublimă Vin, purtând luna în plete! Mă ascund la pieptul tău, Viu popas și dor aprins Să
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
apoi tot rromânii ar avea dreptul să-l dărâme! Toate aceste gânduri îmi sfredeleau creierul în timp ce treceam chiar pe sub celebra măgăoaie, care din când scârțâia pentru că avea o imensă cocoașă, semn al eroicei rezistențe contra unei ghiulele otomane. Vârful turnului înclina amenințător către clădirea Parlamentului. Avusesem o zi bună, căci găsisem o statuie de cupru a zeului Hefaistos. Lui Lepenis, directorul rematului la care vindeam de obicei, îi sticliră ochii văzând-o. Era ce-i drept frumoasă. Zeului îi lipsea un
ȚIGANII AU VÂNDUT TURNUL EIFFEL LA FIER VECHI, SAU CUM M-AM VISAT UN (H)EROSTRATUS MODERN de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350010_a_351339]