4,058 matches
-
de vorbă / în meleagul întunecat”. Cu toate acestea, tot la Dumnezeuse închină, când nu mai știe ce să facă și ajunge în răscrucea cuvintelor: “vai Doamne, / am ajuns la răscruce / încotro să dau drumul vocalelor / sosite primele / să mă ajute / încotro să îndrept consoanele / fierbând în mine întunericul / tăcerea din cernoziomul câmpiei / semnele pașilor mei / sub prima arătură / începutul cocorenilor / acolo tăcerea se ascunde în verdele verii / în ropotul ploii / în fulgerul desfăcând cerul în două / decopăr alt întuneric și mai
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
închipuirea copiilor pot să ne spună. Se știe vorba românească: „i-a tras o barbă” - cu semnul specific la bărbia alungită peste măsură, adică l-a minciunit. Moș Barbălungă ne vrăjește cu bărbile lui până ne amețește. Și n-avem încotro și intrăm în joc. Fie ce-o fi. Poate să ne creadă lumea nebuni, nu ne pasă. Vorbim cu câinii, cu pisicile, cu șoriceii, cu veverițele și căprioarele, cu iepurașii și cu tot neamul necuvântătoarelor, dacă nu cumva și cu
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE. O CARTE FERMECATĂ A UNUI COPIL DE 90 DE ANI [Corola-blog/BlogPost/346470_a_347799]
-
se prăbușească, acoperișul - o adunătură de table - în care vântul își găsește mai mereu de lucru, șuierând a jale și pustiu. În fața acestei umile colibe o sumedenie de lucruri inutile, adunate de la tomberoanele de gunoi ale blocurilor, stau vraiște, care încotro: ligheane sparte, găleți în care odinioară a fost var lavabil, geamuri și uși rezultate în urma modernizării apartamentelor, cutii din carton, dar câte nu sunt! Muștele și țânțarii dansează împreună când în interior, când afară, fără nici o deosebire. Un cățel pricăjit
PUTEREA UNEI LACRIMI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348242_a_349571]
-
să te apuci, pentru că nimic nu-ți mai iese că lumea. Te consideri vinovat, dar nu tu provoci această stare. Lupți, insă armele sunt inegale. E ca un vânt puternic care te umflă pe sus și te duce, te duce, încotro vrea. Nu te poți împotrivi. Trebuie să-i faci hatârul, s-o lași în plată ei. Își face mendrele cu tine. Apoi, se duce de unde a venit. Rămâi buimac o vreme și încă o vreme, apoi te liniștești, câte puțin
DUMNEAEI, DEPRESIA... de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348324_a_349653]
-
îmbrățișezi. Să mă pierd cu tine în neant, Să ne continuăm mersul alert, Să atingem punctul cel înalt, Unde totul devine inert! Peste câmpii înverzite vom dansa, În ritmul aceluiași etern bolero, Dragostea noastră va triumfa, Mergem împreună, n-avem încotro! Frunzele nu vor muri în toamnă, În iarnă fulgii iar vor străluci, Oare ce-mi trebuie, doamnă, Pentru veșnicie a te iubi? Referință Bibliografică: Vreau să fiu vântul Zefir / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 442, Anul II
VREAU SĂ FIU VÂNTUL ZEFIR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348348_a_349677]
-
Acasă > Manuscris > Impresii > BĂTRÂNII NOȘTRI ÎNCOTRO? Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 639 din 30 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului BĂTRÂNII NOȘTRI ÎNCOTRO? 1 octombrie Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice Încă de la naștere ne luptăm să ajungem bătrâni. Viața pentru foarte mulți dintre noi trece
BĂTRÂNII NOŞTRI ÎNCOTRO? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348457_a_349786]
-
Acasă > Manuscris > Impresii > BĂTRÂNII NOȘTRI ÎNCOTRO? Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 639 din 30 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului BĂTRÂNII NOȘTRI ÎNCOTRO? 1 octombrie Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice Încă de la naștere ne luptăm să ajungem bătrâni. Viața pentru foarte mulți dintre noi trece așa de ușor încât pur și simplu te trezesti bătrân. Etapele vieții se succed cu repeziciune; copilăria, adolescență
BĂTRÂNII NOŞTRI ÎNCOTRO? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348457_a_349786]
-
respect pentru bătrânii noștri, faceți o incursiune prin site-urile cu citate despre bătrâni și bătrânețe. http://www.intelepciune.ro/despre/bătrânețe/proverbe http://www.portal-info.ro/citate/citate-despre-batranete.html http://cunosc.ro/proverbe citate/citate-despre-batranete proverbe-despre-batranete.html Referință Bibliografica: BĂTRÂNII NOȘTRI ÎNCOTRO? / Mihai Leonte : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 639, Anul ÎI, 30 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
BĂTRÂNII NOŞTRI ÎNCOTRO? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348457_a_349786]
-
astă-vară, a făcut salturi cu parașuta. Scrisul nu-i altceva decât o încercare , disperată la un moment dat , de a-mi decodifica, nu atât viitorul, cât mai degrabă, trecutul. Deci : destinul. O probă a labirintului personal : DE UNDE VIN ? CINE SUNT ? ÎNCOTRO MERG? Dio, îmi veți răspunde Dvs., cititorii. Ești Dio! Și aveți dreptate , în 99, 999...9 la sută din cazuri. Însă ce mă fac eu cu acel infinit din 0,000...1 la sută ? Ăsta mi-a dat mereu viața
DEŞERTUL DE CATIFEA (3) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345359_a_346688]
-
cu vaiete prelungi și nemaiauzite... Nu se opri din alergat nici când se împiedică de câteva oi ce behăiau dezorientate prin ploaie. Plângea , nu pentru că-și pierduse cizmele pe drum, ci pentru că nu mai știa unde este, nu mai știa încotro s-o apuce. Se avântă neputincios prin nămolul ce-i ajunsese mult peste glezne, trăgându-se cu încăpățânare de rogozul ce-i tăia palmele, se afunda tot mai mult pe un drum ce nu- i era cunoscut, până când...Glasurile pe
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 2115 din 15 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Drumul către nicăieri Eseu ce face parte din volumul PASI PESTE VREMURI Dorm de câteva ceasuri bune. Dorm și visez că am pornit la drum. Încotro? Habar nu am. Nu mi-am propus să ajung undeva anume. Doar să merg fără o țintă precisă, să mă desprind din brațele monotone ale vieții. Să întâlnesc oameni noi, meleaguri noi, orizonturi noi, lucruri pe care nu le-am
DRUMUL CATRE NICAIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377017_a_378346]
-
vedeți ce dreptate!) cad cu totu-n handicap și o iau iar de la cap, iar mă sui și iară cad, n-am cărare și n-am vad, parcă sunt o frunză-n vânt între cer și-ntre pământ. nu știu încotro mă poartă blestemata mea de soartă, sunt și eu un biet proscris, între iad și paradis și sunt creanga Ta firavă între tină și-ntre slavă. câteodată-mi dau târcoale toate gândurile goale și-mbrac zeghea de omăt căutând drumu-ndărăt
CREANGA TA FIRAVĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377075_a_378404]
-
actul său artistic este totdeauna la vedere, pe când întreaga „oaste” copărtașă diversității de izbânzi și neizbânzi artistice rămâne a fi cel mai adesea anonimă! O personalitate, cunoscută de această dată, de la care se știe cu amănunt de unde vin păsările cântecului, încotro zboară, ce aripi le urcă melodiile, ce fâșii de soare le străluminează pasul pe calea undelor, e Titus Andrei. Ca să judecăm cine este Titus Andrei, începem prin a judeca ce e radioul: radioul nu e instituție, e univers. Prin radio
TITUS ANDREI. A SLUJIT MUZICII UŞOARE, LA RADIO, O VIAŢĂ DE OM de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377909_a_379238]
-
târât, pas cu pas, cât a putut de repede. Cineva l-a ajutat și l-a împins cu putere peste alții înspre o zonă mai liberă și de acolo a fugit cu greu, poticnindu-se și sângerând, fără să știe încotro se îndreaptă. Alina a rupt din bluza ei o bucată caldă de pânză și i-a șters cu grijă fața, după ce l-a ajutat să se reazime de o poartă metalică mai ferită de lumină și privirile înspăimântate și pline
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
după care își blocă nările cu clemele de metal. Trase în piept prima gură de aer și se liniști. Deși aerul inspirat era fierbinte, masca funcționa. „Lampă, trebuie să găsesc o lampă ..., musai să găsesc o lampă, altfel nu știu încotro să mă îndrept.” - gândi confuz Istrate. După câteva minute lungi ca și orele (în care continuă să se târască prin întuneric) atinse cu dosul palmei stângi ceva moale și realiză că îl găsise pe cel pe care îl căuta. Trupul
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
despre pensii/despre euri/pute a Bruxelles de la o poștă...”), opunându-i, insidios parcă, cunoașterea, acel determinism colocvial, impregnat în conștiința colectivă, potrivit căruia acțiunea umană este determinată cauzal de un lant succesiv de evenimente anterioare : “...nimeni nu știe exact încotro mergem/noaptea de la capătul vieții-i/geroasă/și sumbră/nimeni nu știe exact/dacă ajungem/undeva/ totuși/sau dacă rămânem/ în umbră...”. Oscilant între trecut și prezent, cu dese incursiuni în viitor, Aurel Conțu ne incită când la reflecții filozofice
CUVÂNT ÎNAINTE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376342_a_377671]
-
dansează un vals, Un dans al cunoașterii. ÎNĂLȚARE ȘI IUBIRE Tăcere, tăcerea se lasă-n șoapte, Atinge-mă și iubește-mă Bate, bateaia ... glasului din noapte, Victorios am ridicat vălul ce ne desparte, Cade ploaia cu picuri de iubire, Doamne, încotro să mă duc de la Tine? Căci nu este loc unde să mă simt atât de bine, Mâinile Tale iradiază; căldură și viață. Dacă-s trist numai Tu, îmi redai vindecare... Căci acum norii grei s-au risipit Doamne, Tu m-
POEME DE SUFLET (1) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376521_a_377850]
-
cade, nucul bătrân nerecunoscând-o îi aruncă în cap o nucă, doar „teiul sfânt” o ninge cu floare. Sfatul lunii: „nu te frământa atâta/ ce-i trecut, trecut rămâne” o face sa exclame: „Tristă stau pe prispa casei/ nu știu încotro s-apuc/ satul nu mă recunoaște,/ la oraș nu mă mai duc!” (Din nou acasă). Volumul „Nostalgia întoarcerii” pare a fi un fel de antologie cuprinzând patru capitole care de fapt erau volume indpendente: „Amurg de întoarcere”, „Scaunul harului”, „Un
TITINA NICA ŢENE – NOSTALGIA ÎNTOARCERII de VIRGINIA BRĂNESCU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376533_a_377862]
-
în viață, așa că atunci când au ajuns pensionari erau deja destul de bătrâni încât nepoții să fie deja mari. Nepoții n-au mai fost legați așa de bunica cea buna care le făcea toate poftele. Copiii lor au început să plece care încotro prin lume să-și caute rostul, n-a mai rămas aproape nici unul lângă ei. Aveau puțini copii, poate unul, doi. Părinții au rămas singuri cu dorul lor pentru copii și speranța că acolo, departe, lor o să le fie bine. Au
GENERAȚII de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376561_a_377890]
-
dintre cele uscate, ca să ajungă pentru la noapte. Înainte de a ieși, îmi permit să-i adresez cabanierului rugămintea de a scoate din magazie niște cearșafuri și pături din cele noi, că, de! aveam oaspeți de la oraș!... Moș Busuioc nu avu încotro. A adus și cearșafuri și pături, dar le-a atras atenția să aibă grijă de ele, să nu sară vreun tăciune aprins și să le ardă, căci lucrurile sunt noi și le are pe inventar! - Nu duce grijă, moșule! Avem
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376538_a_377867]
-
De la frați... o pălărie Și-o gentuță aurie. Se dă huța pe-o crenguță Draga noastră, Mămăruță. Îi stă bine și-i făloasă, Se zbenguie bucuroasă. Țopâind avânt își ia Zboară drept pe mâna mea... -Buburuză- Mămăruță Fată dragă, Măriuță „Încotro tu vei zbura Acolo m-oi mărita”. Bluzița-i flutură-n vânt Se pierdu-n zări, ca un cânt... Pricepui eu, că departe Soarta, pașii o să-mi poarte. Referință Bibliografică: Mămăruța / Cornelia Neaga : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2310
MĂMĂRUȚA de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375808_a_377137]
-
rod bogat să facă Pomii floarea să-și desfăca! Ploaia vine, ploaia pleacă, Picurind vrea să petreacă, Daca ploia nu-i săracă, Haine noi pamantu-mbraca! Un porumbel Un porumbel, un guguștiuc, Cântă ades în vârf de nuc, Eu nu știu încotro s-apuc, Sunt singur, cuc! ,,Guguștiuc, guguștiuc!” Unde dorul să mi-l duc Unde jalea să mi-o plâng, Sunt nătâng! Început de toamnă Melcii poartă casa-n spate, Pomii-s încarcați de roade, Către cer fluturii zboară Când copii
,,ANOTIMPURILE COPILARIEI ' (1993) de TELA MOCANU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375907_a_377236]
-
răul abia acum va începe. Ceața a apărut din nou și mai densă decât fusese dimineață. Nu se mai vedea nici la zece metri distanță și am decis că se apropie momentul retragerii către mal. Cât a fost lumină, știam încotro era malul. Dar pe ceață nu mai deosebeam. Poate s-a schimbat curentul, fără să-mi dau seama între timp și eram poziționat altfel față de tărm. Chiar și când ridicam ancora, poziția bărcii se putea schimba și nu mai știam
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375975_a_377304]
-
era malul. Dar pe ceață nu mai deosebeam. Poate s-a schimbat curentul, fără să-mi dau seama între timp și eram poziționat altfel față de tărm. Chiar și când ridicam ancora, poziția bărcii se putea schimba și nu mai știam încotro trebuia s-o iau. Am mai pescuit cam o oră, după care am pregătit plecarea spre mal. Mi-am recuperat voltele, am montat ramele și am tras ușor parâma în barcă. La capătul ancorei, când am ajuns chiar deasupra ei
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375975_a_377304]
-
simplu și direct să-mi povestească niște fapte care m-au uluit prin neobișnuitul lor. „Într-o zi, începu mama derularea șirului acestora, la Birtul podului, cum i se spunea, au tras doi călugări. Nimeni nu știa de unde vin și încotro se duc. Străbunica Pera le-a oferit găzduire în camerele de oaspeți pentru mai multe zile. În fiecare dimineață călugării treceau râul cu podul umblător, pentru a merge la mănăstirea minoriților de pe malul opus și către prânz se reîntorceau peste
STATUIA SFÂNTULUI NEPOMUK de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376618_a_377947]