9,411 matches
-
ați simțit în ultima vreme? — Am o sănătate de fier! Și sunt sigur că aceasta se datorează faptului că nu mă încearcă nici un gând neplăcut și că am cugetul complet împăcat. Nobuo afișă un râs vesel și strălucitor, iar Hideyoshi încuviință din cap de câteva ori, ca și cum ar fi ținut un copil mic pe genunchi. — Da, da. Îmi închipui că războiul acela fără sens v-a obosit, stăpâne. Dar, știți, încă au mai rămas câteva dificultăți. — Ce vrei să spui, Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
după o asemenea dovadă de apreciere și dragoste din partea călugărului? Am simțit doar că roșesc și am plecat capul cu supușenie...Cugetul însă nu a rămas în amorțire, ci a pornit să scormonească în minte ca să găsească voievodul care a încuviințat ca biserica catolică să fie zidită din piatră...În cele din urmă, am găsit! Îmi venea să chiui de bucurie... Nu m-am lăsat însă pradă momentului și am răspuns ca la carte: Cred că nu greșesc dacă am să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
din urmă, am găsit! Îmi venea să chiui de bucurie... Nu m-am lăsat însă pradă momentului și am răspuns ca la carte: Cred că nu greșesc dacă am să spun că Grigorie Alexandru Ghica voievod este cel care a încuviințat zidirea din piatră a bisericii catolice. Iaca ce spune el la 8 decembrie 1776: „Ca să se facă zidiri de piatră prin orașe, cunoscut iaste nu numai că aduce această podoabă orașilor, ce și obștii folosință și apărare, mai ales la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ridicată din cărămidă la 1785 de Sandu și Luca Grigorie, pe locul alteia din lemn, ctitorie din 1703-1704 a lui Mihai Racoviță voievod și care a fost arsă de turci. Eu aș mai spune că unele mănăstiri aveau chervăsăria lor, încuviințată de voievozi, și care luau vamă doar pe anumite mărfuri. Bănuiesc că întrebarea cu Chervăsăria domnească nu ai pus-o așa de dragul întrebării, ci țintea un anume lucru. -Voiam să spun că „Eremia Moghila voievod” scutește de dări o casă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mai mult de 13 ani(...) În sesia din anul 1839/1840 guvernul propuse Adunării obștești ca antreprenorul venitului poșlinei sau a exportației grânelor din țară să fie dator a rezidi și curtea destinată a se face Palatul ocârmuirii. Această propunere încuviințându-se(...) rămânând pe socoteala d.d.vorn. F. Balș și V. Alecsandri (tatăl poetului), lucrările se și începură în primăvara anului 1841(...) Zidurile de primprejurul curților, în mare parte, precum și turnurile se stricaseră încă în anul 1834, spre a se face
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
este adevărat, prin care din bunăvoia lui face danie mănăstirii Dancul locul acesta, s-au iscălit de cătră noi. Gavriil mitropolit Moldaviei”. Asta parcă îi altă poveste, sfințite. Întâi vătaful Gavril dovedește o cinste deosebită și apoi mitropolitul - același Gavril - încuviințează fapta acestuia. Așa cred și eu, dar, după cum se arată lumina din ceruri, ar cam trebui să încheiem vorba, cu atât mai mult cu cât nu mai avem la îndemână documente privitoare la mănăstirea Dancul. Ceea ce știm însă este că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
E greu să ți se spună că nu ești destul de deșteaptă ca să-ți construiești o carieră. — Mama mă iubește, m-am bâlbâit eu, simțind că-mi îngheață sângele în vene de frică. N-am spus că nu te iubește, a încuviințat Josephine. Dar și părinții sunt oameni, cu temeri și ambiții nerealizate pe care, uneori, le proiectează asupra copiilor. E evident că biata femeie suferă de un enorm handicap din cauza înălțimii ei, handicap pe care ți l-a transmis și ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
gazda ar fi preferat o comunicare implicită, fără atâtea cuvinte, complicitățile unei familiarități caste și domestice. Oboseală, plictis... te întrebi asupra rostului atâtor artificii. Dar Tolea întețea moara de vorbe, doar-doar va obține interjecția-surpriză, un nou impuls. „Da, da, înțeleg“, încuviința, fără convingere, placidă. Plăcinta! gândi isterizat agresorul recepționer, agasat de vocea plăcută, de violoncel, care nu era decât ritmica expirație a plăcintei din fața sa. „Da, da, înțeleg“ rostise iarăși Venera. Beau ceaiul, se serveau tartine modeste, un păhărel de țuică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Chiar îmi place atmosfera de acolo și găsești mereu câțiva bărbați prezentabili. Ne așezăm undeva în spate și mai comandăm două pahare de vin. — Ar trebui să bem și două pahare de apă, ca să limităm daunele, sugerez. — Da, ar trebui, încuviințează Debbie, dar apoi uităm complet de apă și ne ducem la Cocoon să mai bem câteva pahare. În Cocoon pun toată ziua proiecții cu prezentări de modă pe niște ecrane mari. Eu și Debbie stăm cu mâinile încrucișate și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
am primit invitația, dar sunt sigură că e pe drum. Voiam să i-o dau pe a ta lui Tim ca să ți-o paseze, spune ea calmă. —O. O! — Păi, eu mă întorc la colegul meu, spune Elaine iute. Desigur, încuviințez eu. Coleg într-adevăr. —Încântată de cunoștință, Adam, spune ea și are tupeul să-l pupe de parcă l-ar fi cunoscut. Ce tupeu pe capul ei! Cum a îndrăznit să-mi îmbrățișeze partenerul? Cine era? Adam o urmărește ușor amuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mai mult mă afund într-o depresie cumplită. Nici măcar cerul însorit din L.A. nu-mi poate ridica moralul. — O să-mi treacă, îi spun lui Debbie, deși de fapt vorbesc singură. Încerc să mă conving că sunt puternică. Sigur că da, încuviințează Debbie. Niciodată nu e plăcut să te desparți de cineva. Pur și simplu urăsc sfârșitul, tu nu? Începi să te întrebi pentru ce ai irosit atâția ani. Ce ai de arătat în schimbul investiției tale? Oricum, adaugă ea cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ea fără să înțeleg. Păi, el e un megastar, știi doar. Probabil o să ajungă cu altă vedetă. Majoritatea așa fac. Vreau să spun că toată viața lor e ca un mare truc publicitar. Nu sunt ca oamenii obișnuiți. Așa e, încuviințează Tara. El nu o să se așeze la casa lui cu cineva ca Lydia. E o fată frumușică, dar ce-ar putea să-i ofere? — Da, o să fie doar o aventură de-o noapte, adaugă Tania. Până mâine o să fie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mă Întind să-l pup. — Bună, zice, râzând. Ai grijă. Îmi dă cafeaua. Cum te simți ? — Bine. Îmi dau părul de pe față. Un pic amețită. — Nici nu-i de mirare. Ridică din sprâncene. La ce zi ai avut ieri. Absolut, Încuviințez și iau o gură de cafea. Deci. Ne... mutăm Împreună ! — Dacă Încă mai vrei. Sigur că da ! Sigur că da ! Zâmbesc larg. Și e adevărat. Vreau. Mă simt de parcă m-aș fi maturizat brusc, peste noapte. Mă mut cu iubitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Te trec În catastif. În clipa În care bagă banii În buzunar, ochii săi verzi sunt străbătuți de un licăr. Asta Înseamnă să Înveți valoarea banilor. Înseamnă să Înveți să stai pe propriile picioare ! O lecție foarte importantă, spune Nev, Încuviințând. Ia o gură mare de bere și rânjește spre tata. Că veni vorba, Emma... săptămâna asta unde lucrezi ? Când l-am cunoscut pe Nev, tocmai plecasem de la agenția imobiliară ca să mă fac fotograf. Acum doi ani jumate. Și nu uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
finaliza un acord, se bagă Paul repede, aruncându-mi cel mai grețos zâmbet artificial. Unul dintre principiile politicii noastre este cel de a da angajaților noștri Începători responsabilități cât se poate de devreme. Un lucru foarte Înțelept, spune Jack Harper, Încuviințând. Privirea lui zăbovește asupra biroului meu și se luminează brusc În clipa În care se oprește asupra paharului meu de polistiren. Ridică ochii și-mi Întâlnește privirea. Cum e cafeaua ? Întreabă amabil. Bună ? Îmi revine În minte, ca Înregistrat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Dung, sare Artemis imediat. De-a dreptul fascinantă. — Eu mai am cam jumătate dintr-o istorie a secolului al paisprezecelea În Europa, spune Nick. — Eu tocmai citesc Proust, zice Caroline, ridicând cu modestie din umeri. În original, În franceză. — A, Încuviințează Jack Harper, cu o expresie ilizibilă pe chip. Și tu... Emma, dacă am reținut bine... Tu ce citești ? — Îhm, adevărul e că... Înghit În sec, Încercând să câștig timp. Nu pot să spun că citesc Hobbyurile vedetelor - Ce Înseamnă ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Fuck. Mă Împurpurez instantaneu. Întregul corp Îmi e cuprins de furnicături. — Știi, spun pe un ton vesel și artificial, cred că nu pot azi. Katie se holbează la mine, surprinsă. — Dar trebuie să... trebuie neapărat să-ți arăt cifrele alea. Încuviințează din cap pentru a da mai multă greutate cuvintelor. — Sunt foarte prinsă cu treaba, Katie ! Scot un zâmbet chinuit, Încercând să-i transmis telepatic „Taci !“ — Hai, că nu durează mult ! Terminăm imediat. Nu pot. Katie țopăie deja de nerăbdare de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mă simt de parcă am fi prieteni de când lumea sau așa ceva. — Și cum e cu Ziua Angajaților În Familie ? spune. Abia aștepți să vină, nu ? — Mai bine mă duc să-mi scot o măsea, spun sincer. — Așa am crezut și eu. Încuviințează amuzat. Și... ce... Șovăie. Ce se zice despre mine ? Își trece ușor jenat mâna prin păr. Nu trebuie să-mi răspunzi, dacă nu vrei. Toată lumea te place foarte tare ! Rămân câteva clipe pe gânduri. Deși... pe unii, amicul tău Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Sincer să fiu, nu-mi pot imagina nimic mai frumos pe lume decât doi oameni care Împărtășesc aceeași dragoste pentru jazz. Mă ia peste picior. Nu pot să cred că face asta. — Serios ? spune Connor cu Însuflețire. — Absolut, zice Jack Încuviințând. Jazzul și... filmele lui Woody Allen, de pildă. — Ne plac la nebunie filmele lui Woody Allen ! zice Connor absolut siderat de Încântare. Nu-i așa, Emma ? — Da, spun cam fără chef. Da, ne plac. Ia zi, Connor, spune Jack pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
privire mai temeinică asupra filialelor noastre din Europa. Ridică ochii. Tu ? Vrea să spun că i-am dat papucii lui Connor pentru el, nu ? Ei bine, n-am de gând să spun așa ceva. În nici un caz. — Și eu la fel, Încuviințez. Tot cu filialele europene. Fără să vrea, În colțul gurii lui Jack se formează un surâs. — Am Înțeles. Și... ești OK ? — Da. De fapt, sinceră să fiu, mă bucur din plin de libertatea de a fi din nou singură. Deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
privirea. — Trebuie să plec, spun, ridicându-mă. Mi-a venit autobuzul. — Emma, nu te prosti. Vino În mașină. — Nu. Mă duc cu autobuzul ! Ușile automate se deschid și mă urc În autobuz. Îi arăt șoferului abonamentul de călătorie, iar acesta Încuviințează din cap. — Vorbești serios, vrei să pleci cu chestia asta ? spune Jack, urcându-se În urma mea. Se uită plin de Îndoială spre grupul uman pestriț pe care Îl formează Întotdeauna pasagerii care merg cu autobuzul noaptea târziu. E sigur ? Parc-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
scrutează fețele, pe rând. Iar tu trebuie să fii... Nev, am zis bine ? — Ca din carte ! spune Nev râzând. — Foarte frumos ! spune mama râzând și ea. Văd că Emma ți-a spus câte ceva despre noi. — A... da, mi-a spus, Încuviințează Jack, privind În jur spre micul picnic improvizat, cu un fel de fascinație ciudată pe chip. Știți ceva, cred că, până la urmă, putem să mai stăm un pic să bem un păhărel cu voi. Poftim ? Ce-a zis ? — Bravo, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dans ? Preț de câteva clipe, nu sunt În stare să rostesc nici un cuvânt. Acum, că mi-a dispărut șocul, am cumplitul sentiment că e posibil să izbucnesc În râs. — Faci parte dintr-un grup de... avocați care dansează. — Da. Lissy Încuviințează din cap. Am o viziune subită cu mai mulți avocați pledanți, cu peruci pe cap, care dansează și, fără să mă mai pot abține, pufnesc În râs. — Vezi ? țipă Lissy. De-asta nu ți-am spus. Eram sigură c-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
sau să mâzgălesc un mesaj criptic pe o bucată de hârtie. Și oamenii le vor lua și vor Încerca să le descifreze Înțelesurile ascunse... — Asta-i Lissy ? spune Jack, arătând un nume din broșura-program, și tresar. Îi urmăresc privirea și Încuviințez din cap fără vorbe, cu gura Închisă. — Mai cunoști și pe altcineva din spectacol ? mă Întreabă. Ridic din umeri, a „cine poate ști ?“. — Și... de cât timp exersează Lissy pentru asta ? Ezit puțin, apoi ridic trei degete spre el. — Trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
din nou. Jack nu mai Înțelege absolut nimic. — Emma, s-a Întâmplat ceva ? Caut În buzunar după ceva de scris - dar n-am nimic. OK, uit-o p-asta cu muțenia. Cam trei luni, zic cu voce tare. — Aha. Jack Încuviințează, apoi se Întoarce iar la program. E calm și nu bănuiește absolut nimic, și simt că mă trece un nou val de nervozitate. Poate că ar trebui să-i spun. Nu. Nu pot. Nu pot. Cum să-i spun ? „Apropo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]