8,189 matches
-
Monsignor, care avea să devină cardinal, trecuse prin momente de stranie și oribilă nesiguranță, inexplicabile la o religie care explica până și necredința În termenii credinței proprii: dacă te Îndoiai de Satanei, o făceai fiindcă existența Satana voia să te Îndoiești de ea. Amory Îl văzuse pe Monsignor mergând În vizită acasă la filistini nesimțiți, citind cu nesaț romane populare și cufundându-se adânc În rutină ca să scape de acea oroare. Iar acest prelat ceva mai Înțelept, ceva mai pur, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mult mai lent, dar probabil mult mai departe, și nu pe linia directă, pesimistă, a filosofiei speculative, ci stăpâniți de dorința eternă de a conferi vieții o valoare pozitivă... Amory s-a oprit aici. Pentru Întâia oară În viață, se Îndoia serios de valabilitatea generalizărilor și a maximelor. Erau prea simple, prea accesibile pentru mintea publicului. Și totuși de regulă toată gândirea ajungea la public, după treizeci de ani, Într-o formă ca asta: Benson și Chesterton Îi popularizaseră pe Huysmans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
avion. Și dup-aia, înainte să plece, o să-i zică și lu madam Popa ce fel de poamă e bărba-su. Și lu Mariana... lu Mariana o să-i zică și ei că e poponar, poate scapă de ea. Mișu era cam îndoit. Se plictisise de Mariana și era periculoasă cu sinuciderile ei, nu voia probleme-n America. Pe de altă parte, era bine să ai un suflet de român cu tine prin străinătate. Of, nicicum nu-i bine. - Vezi, nea Ovidiu, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
tată! La cincizeci de ani, cu burtică, chelie, o ciupercă ușor sâcâitoare între degetele de la picioare și câteva antecedente homosexuale, iată-mă viitor tată! Nevastă-mea, sigur, e fericită. N-aș fi crezut că o să reușească. Sincer să fiu, mă îndoiam și de mine. Personal, cred că mi-a făcut niște vrăji cu nebuna aia de nevasta domnului doctor, am prins-o cum îmi făcea niște cruci mici pe spate - ea zicea că a găsit un purice. Ca să mă umilească, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mintea Contesei. Așa se face că, exact în clipa în care la MaxiBar se pregătea mult așteptatul spectacol de striptease, Contesa năvăli în iatacul lui Popa și îi adresă primul cuvânt de la rușinosul eveniment: - Dezbracă-te! Domnul Popa nu se îndoise niciodată de farmecul lui, dar avea luciditatea necesară să realizeze că isteria târzie a doamnei Popa nu era reprezentativă pentru toate femeile. Cu atât mai puțin pentru așa o frumusețe. Astfel că rămase mut. Văzând că domnul Popa este timid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
lui, când se arătase și el într-o zi mai oțărât, i-a spus-o sec, așa, ca să nu mai încapă alte vorbe: ― Moni, ia șezi tu pe coaiele tale! A râs grozav Moni, în felul lui special, cu mâinile îndoite din coate, flendurind din palme și cu toată fața plină de riduri de fericire. Așa era Moni când râdea, o adevărată poveste, te puteai uita la el la nesfârșit. Ne-a dus în seara aceea la Teatrul Național să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
fost printre puținele costume pe care le-am purtat cu cochetărie. Stăteam în scenă și făceam un tărăboi teribil când trebuia să aibă loc duelul între Dorel Iacobescu și Răducu Ițcuș. Lucrasem la săbiile lor care erau din tablă, le îndoisem înainte și le băgasem forțat în teacă, așa că atunci când le-au scos, parcă ar fi avut în mână două seceri, așa erau de îndoite, am râs ca nebunii, spectatorii râdeau și ei, căci era clară făcătura. Nu mai vorbesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
undeva. Cât? întreb eu. Ce cât? Nemțoaica are treabă mâine dimineață așa că nu mai pleacă. Plec eu să-mi caut un culcuș, îl găsesc cu chiu cu vai. Johnny lucrează. Nenorocire. Tablele sună, nemțoaica uită că nu e acasă, îi îndoaie Johnny tabla hotelierului fără milă. Dimineața ne întâlnim pe hol, toți cu ochii roșii de nesomn. Horea, mai ales, era fiert, se nimerise să aibă camera lipită de a noastră. Apare Johnny, freș, dușat, pieptănat lins, sprayiat puternic, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
un întreg grup și nu doar pe sine însuși, se și comportă mereu ca atare. Dă un exemplu. Ca să ghideze tineretul. Așa cum alții își reprezintă cu demnitate firma chiar și în timpul liber. Când se uită la propriii copii, se cam îndoiește de rezultatul educației pe care le‑o dă. Oamenii străini sunt binecrescuți, iar copiii lui nu. Pe vremea când i‑a conceput, era încă ofițer și ce‑a ieșit? Copiii ăștia doi, care‑l îngrozesc; pe timpuri nu vedeai asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
răspândește în jur asemenea netezime alunecoasă, pentru ca aceasta să ajungă în mijlocul oamenilor. Netezimea e adâncă la un capăt, iar la celălalt apa e mult mai mică și destinată celor care nu știu să înoate; fluierul supraveghetorului răsună strident, trambulina se îndoaie scârțâind. Strigăte înăbușite se fac auzite, nu se știe exact de unde vin și încotro se duc, nu pot fi localizate în această cavitate imensă, așa că răsună pur și simplu. Deasupra, la mare înălțime, se arcuiește cupola de sticlă. Acolo sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
l ia pe Hans ăsta, pare atât de sigur pe el, însă e evident că l‑au atras alții și‑l pun la treabă în folosul lor. Afară, un vânt tăios mână rafalele reci de ploaie pe străzi, copacii se îndoaie și se apleacă unii peste alții, ca niște cârpe ude. Asta e violența naturii. Multe mâini invizibile se ridică din rândurile mișcării muncitorești și‑i împing pe cei doi băieți cu găleata de clei să‑i ofere noi argumente lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
afișe spun același lucru. Credem că deocamdată nu‑i nimic de făcut cu el, doamnă Sepp. Deci, la revedere. Ne îndepărtăm acum de acest coleg pe care l‑au instigat alții. Poate că până la urmă o să priceapă, deși ne cam îndoim. Acum ne întâlnim tot mai des cu astfel de cazuri. Mama spune, mai poftiți pe aici când aveți timp. Îl convingem noi, o să vedeți. Da, băieți, acum trebuie să plecați. Acestea fiind zise, vântul puternic de afară își deschide brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care se va organiza vreo tâlhărie. Toți îl privesc când face vreo propunere referitoare la desfășurarea acțiunilor, iar Sophie îl privește cel mai des și simpatia care abia încolțește se preschimbă în iubire. Pasul următor e să nu te mai îndoiești de această iubire, care a și sosit. Dar faptul că a cunoscut personal și groaza este punctul forte al lui Rainer. Groaza vine adesea sub forma unui vis în care se face că merge noaptea pe străzi, iar din copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu vrea încă să le întrețină. Gândurile lui Hans sunt la fel de confuze ca valorile și concepțiile de viață ale celorlalți colegi care se îndreaptă și ei spre casele lor, fie înaintea sau în spatele lui, fie alături de el. Trei platani se îndoaie ritmic în bătaia vântului și trosnesc fiindcă sunt bătrâni și protejați de lege ca monumente ale naturii. Hans vrea s‑o protejeze pe Sophie tot restul vieții și, cu ocazia asta, să petreacă mult timp în aer liber. În curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și pastile de ecstasy ni se dizolvaseră În sânge și În celelalte fluide ale corpului... Eram hotărâți să mergem până la limită. Da, până la limită... Keiko Kataoka nu m-a Întrebat dacă știam unde se situa această limită. Până acum se Îndoise de reacțiile mele ori de câte ori pronunțase un cuvânt-cheie pentru povestea ei, Însă de data aceasta nu-mi adresă nici o privire și rămase nemișcată, cu umerii căzuți, cu privirea pironită pe paharul din fața ei. Din profil, chipul ei mi se părea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nici nu lăsa impresia că trasează o barieră Între ea și lumea din afară. Aveam impresia că, dacă Reiko nu s-ar afla chiar lângă mine și nu ar vorbi uitându-se drept În ochii mei, aș ajunge să mă Îndoiesc chiar de propria ei existență. De aceea Reiko mi se părea cu atât mai fascinantă. Nu mă puteam Împiedica să nu mă preocupe persoana ei sau ce anume se afla dincolo de privirea aceea atât de intensă. Privirile celor patru clienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pe sabie, în fața intrării vestice, cu capul întors spre mine, părea pregătit să acorde vreun interes prezenței mele acolo. Dar mi-am amintit că nu fusese niciodată un mare entuziast în privința parlamentului german - nu călcase niciodată în locul ăla -, așa că mă îndoiam că ar fi fost câtuși de puțin tentat să apere instituția căreia, poate în mod simbolic, statuia sa îi întorcea spatele. Nu că mai erau prea multe acum din clădirea asta cândva excesiv ornamentată în stil renascentist care să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
se așeză și își aprinse țigara: — Dar dacă îi purta pică lui Kindermann, ce treabă a avut cu mine? — Merg doar pe supoziții, să știți, dar aș zice că are mare legătură cu averea dumneavoastră. Kindermann e bogat, dar mă îndoiesc că are măcar a zecea parte din cât dețineți dumneavoastră, Frau Lange. Mai mult, probabil că mare parte din averea lui e băgată în clinica aia. Are, de asemenea, destui prieteni în SS, așa că se prea poate ca Hering să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
s-a autodenunțat pur și simplu. Anterior acelui moment, ancheta nu a fost deloc una satisfăcătoare. — Și nu mai e nimeni altcineva? Nebe clătină din cap. — Vezi, Gunther, tot la dumneata am ajuns, zise Heydrich. Ca să fiu foarte sincer, mă îndoiesc că există un detectiv mai bun în toată Germania. Am râs, clătinând din cap: — Sunteți priceput. Foarte priceput. Ce discurs drăguț despre copii și despre familie, domnule general, dar amândoi știm, desigur, că adevăratul motiv pentru care țineți ascunsă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mâinile și încheieturile. Desfăcându-i larg mâna dreaptă am văzut sângele uscat și un mic obiect lucios, care părea să-i stea înfipt în palmă. L-am tras și mi l-am așezat cu atenție în palma întinsă. Acul era îndoit, probabil din cauza presiunii exercitate de pumnul lui Hering, și deși era năclăit de sânge, motivul decorativ al capului de mort era inconfundabil. Era o insignă SS pentru chipiu. M-am oprit puțin, încercând să-mi imaginez ce se întâmplase, sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să însemne asta exact. Evona îmi luă ceafa în palme și începu să frământe carnea de acolo cu degetele la fel de puternice precum cleștii unui fierar. E multă încordare aici, Bernhard, mă informă ea pe un ton seducător. — Nici nu mă îndoiesc. Ar trebui să vezi căruța pe care m-au pus să o trag la Alex. Ca să nu mai zic de numărul de pasageri pe care mi s-a cerut să-l car. Era rândul meu să privesc cu înțeles spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
micșorară: — Cred că mai bine mi-ați spune de ce am fost adus aici, nu credeți, Herr Kommissar? — Ai fost vreodată la un salon de masaj de pe Richard Wagner Strasse? — Nu, nu cred. Ești un bărbat greu de uitat, Gottfried. Mă îndoiesc că ai fi putut să-ți faci înfățișarea mai ușor de ținut minte și dacă ai fi urcat scările călare pe un armăsar alb. Că veni vorba, de ce porți uniformă? — Am servit Germania și sunt mândru de asta. De ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de vreo 16 ani, exista un singur fel de călătorie care mai rămânea să fie făcută, și anume una finală. Parțial înfășurată în ceea ce părea să fie o bucată de țesătură maro pentru draperie, era întinsă pe spate, cu picioarele îndoite spre stânga, cu pieptul dezgolit arcuindu-se în sus ca și cum s-ar fi aflat ceva sub ea. Capul zăcea într-un unghi imposibil, nepotrivit cu restul corpului, gura îi era deschisă și aproape zâmbea, ochii erau pe jumătate închiși, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
țin minte. M-am ridicat și m-am dus spre ușă: — Aș pune rămășag că probabil aveți o părere foarte bună despre primul-ministru, el patronând acest institut. Am dreptate? — A fost bun cu noi, este adevărat. Fără ajutorul său mă îndoiesc că institutul ar mai exista. Normal că avem o părere foarte bună despre el pentru asta. — Vă rog să nu credeți că vă învinovățesc. N-o fac. Dar v-a trecut vreodată prin minte că e la fel de probabil ca binefăcătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cinci fete au fost omorâte. Cu excepția evreului care așteaptă să picure sângele în farfurie, desigur. — Desigur, zise Martin. Dar nu ați eliminat evreii ca posibilitate. Nu, dar... — Dar tocmai această teatralitate a aceluiași mod de omorâre vă face să vă îndoiți că ar fi ei. Am dreptate? — Asta, și faptul că nici una dintre victime nu era evreică. — Poate că doar preferă fete mai atrăgătoare, rânji Martin. Poate că pur și simplu preferă fete blonde cu ochi albaștri în locul depravatelor de corcituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]