2,372 matches
-
seamă. Turist imbecil! Nici măcar n-am fotografiat ca americanii... „-Ai cugetat stîmb?”-mă întreabă Judecătorul. „-Srtîmb, părinte. Am schimbat formele și culorile între ele. Și binele a devenit rău și răul, salvare. Mi-a fost cruzimea o noblețe și-am îndrăgit magia, să pot schimba lumea, așa, pe placul meu.” „-Te-ai lăcomit?” „-La toate! Atît de mult pînă ce dulceața lor ma scîrbit silindu-mă să văd putreziciunea din mine.” Privesc în jur la bătrîni. Și mie mi-au apărut, parcă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nici nu știu prea bine cine ai fost și de ce te-am iubit în toate nopțile melenumai cărțile sfinte mi-ar putea tălmăci destinul; poate așa mă voi schimba să nu mai pier în mizeria mărginită de lume; mi-am îndrăgit atât de mult semenii, dar ei mi-au lăsat numai umbrele lor pentru a-mi crede suferințele și-n îndrăgostitele ispite n-am zărit decât cenușa vântului ce mi-a astupat rămășițele gândului din ocrotitoarea moarte a păcatului. De la o
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Și dragostea din vieți, prin calme sindrofii S-a prefăcut în clipe arse lungite în EPAVE. L-am privit ca pe-o icoană vie Era un prinț frumos venit din zări Avea în ochi privirea unor arse zile L am îndrăgit ca o nebună prin Spuma unei mări. Și m-a iubit frumos, îi prețuiam iubirea Cum simți prin noapte o lumină sfântă Din mine se rupeau liane, în albele strigări Pe un tărâm de vorbe O stea ce mă alintă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ca să nu fiu exclus de tot din rândul curajoșilor și să fiu îndepărtat din rândul băieților mai răsăriți, nu mă dădeam în lături de la prostioare pentru care doamna mă certa dar nu le spunea părinților neapărat. Știam eu că mă îndrăgește, chiar dacă uneori, ”uitam de temele pentru acasă”, dar nu mă prindea vreodată cu lecția neînvățată. Pe asta mă și bazam. Doar că, la ultima ședință cu părinții, pentru că se cam adunaseră poznele, cred că s-a umplut paharul. De unde știu
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
de-a instrui. Marea mea sensibilitate și antidepresivele Îmi refuză umanitatea de orice natură. Combinate cu alcoolul, aceste substanțe halucinogene Îmi interzic s-o iubesc fie și la modul paradoxal. Concomitent, marea mea sensibilitate și antidepresivele mă ajută vizibil să Îndrăgesc oamenii. Acum aș fi Încîntat să salvez nu doar un singur individ, ci Întreaga planetă. O a doua posibilitate de a deveni bogat și faimos, prima fiind cîștigarea concursului „Vrei să fii miliardar”. E totuși straniu că, plecînd eu de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
obraz bucă-n sus, buci În jos, dară giaba Își zguduie dicționaru’ de limbă frumoasă cinste cui te-a scris, că văz că Florica nu știe că „bucă” chiară Înseamnă cuvânt frumos, cari desemnează aceia parte a trupului omenesc mult Îndrăgită de poiatici și de oameni den popor din toată lumea. Și-i porăclește numele la mulți În toate chipurile, fiindu măiastră la meșteșugu condeiului de râde lumea de ea, că arată ca Neacșu dă abia se răcunoaște viața oamenilor ca dumneaei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
smochină, ideea contează. Atunci m-am gîndit la Newton cînd i-a căzut smochina-n cap ca lui Puiu, dar lui Shakespeare nu, că nu iubea natura. Deși emisiunea irumpe la ore tîrzii, n-am mai putut dormi, propunîndu-mi să Îndrăgesc de acum Înainte familia rozaceelor cu fructe globuloase. Ele, chiar și cele turtite, reprezintă realitatea, În fața căreia orice formă de artă este superfluă. În Niki, cei doi scenariști au vrut evident fără a reuși să copieze realitatea, care, așa cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
obicei imună la greață. O studentă la Academia de Poliție sughite dintre epoleți. „Din ordin superior, România Mare nu mai poate fi citită În școala noastră decît clandestin. Poate ca măcar Politica să pătrundă, fiind organul unui partid atît de Îndrăgit.” Nu trebuie să-și facă griji, În mai toate cazurile organele Îndrăgite pătrund peste tot. Cum stă scris și-n Erotica: „Simțea senzațiile frecării organului lui În interiorul păpușii ei”. Adică el, În loc să facă amor cu ea, făcea cu păpușa. Practică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Aluzie profund senzuală. Ultima țară și ultima femeie sînt anonime. În timpul povestirilor, DJ mestecă atent. E foarte abil În bucătărie. Descriere abilități. După o săptămînă, devine inabil. Îl atacă fluturii și gîndăceii care după ziua de luni Începuseră să-l Îndrăgească, acum Își schimbă comportamentul. Don Juan vrea un walkmen. Apare mașina valetului (un vechi model rusesc). Vorbește șoferul. Monolog de o spectaculoasă stupiditate. Drept urmare, Port Royal e asediat. Hanul este Înconjurat de cele 6 sau 7 femei Îmbrăcate-n alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-i plac extratereștrii și e finanțată de băieții de pe Stellaris. Pe șeful delegației tau-cetienilor Îl cheamă Vroazh. Regulianul Anovel are patru brațe, opt degete la o mînă și seamănă cu un cal. E albastru și trăiește 1200 de ani. Îl Îndrăgește pe Roald, dar ăsta e gata să-i tragă o palmă Patriciei. Bin Ishmael Îi face o injecție cu cronodină. Helga Micaleff e biochimistă. Are loc un alt atentat, asupra tau-cetienilor. Indowegiatuk e de negăsit. Atunci, Kay Îi propune lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe an sau la doi ani. Emoțiile ei au fost enorme când a vizitat-o prima oară și revedea Geneva după treizeci și cinci de ani, temându-se că nu va recunoaște locuri prin care umblase și pe care ajunsese să le îndrăgească. Fusese cu bărbatul ei la nu știu care reuniune a Societății Națiunilor, nu cu mult înainte ca guvernul de la București să ofere portofoliul Externelor, pe care de ani buni îl ocupa cu strălucire Nicolae Titulescu, altcuiva. Îl întâlnea deseori pe ministru, seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și-ntr-o zi o să vină o fată fără chiloți și-o să urce În el și-o să rămînă borțoasă cu mine. Își Întinse brațele. Vino și sărută-mă, făptură minunată! Simplitatea lui, se gîndi ea, era uluitoare. Dar ea Îi Îndrăgise Întotdeauna defectele și punctele slabe. Își risipise viața cu slăbiciunile lui, cu scuzele lui, cu promisiunile lui... Reveni În brațele lui. El mai aprinse o țigară și stătură Întinși, fumînd Împreună, uitîndu-se din nou spre copaci. VÎnturelul dispăruse; nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
curătă, frumoasâlor - așa le vorbea, ca unor ființe, care aveau nevoie de-o vorbă bună. La colțul casei își face apariția baba Ileana, o femeie tare hâtră, care ajută la treburile casei, înainte de sărbători și pe care noi copiii, o îndrăgim mult căci este un izvor nesecat de povești. Cu broboada neagră trasă pe frunte, cu mânecile suflecate până dincolo de coate, ea strigă : - Madam Marica, mai dăm' o bucatâ di săpun, câ mai am trii țoali di spalat.câ uiti copchiii
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
ceardacurile fetelor. Mai visa adeseori, la coloritul bogat, dar liniștitor al florilor de câmp, alintate de ochii călătorului obosit de drum lung. Nu, cu siguranță, trandafirii nu erau pe gustul ei, cu o excepție însă: trandafirii galbeni. Pe aceștia îi îndrăgea din tot sufletul, ca pe niște frați. Prinsă în aceste gânduri, s-a oprit totuși în fața trandafirașului roz și i-a admirat preț de o clipă petalele diafane. Era un trandafir unic, deosebit de tot ce întâlnise până acum. Purta petale
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
ai să pleci, să știi că n-am să plâng Și nici de jale, sigur, n-am să mor; Mă urmărește-acum un gând nătâng: Să beau cafeaua cu-nlocuitor. Bătaia cu zăpadă Cu bulgări dânșii s-au ochit, S-au îndrăgit mergând pe stradă; Apoi s-au și căsătorit Și-acum se bat...fără zăpadă. Nemulțumita Pe primul soț ea l-a lăsat, Că nu-i dădea nici o lețcaie; Al doilea soț mereu i-a dat Dar rămânea cu vânătaie. Partaj
Georgeta Paula Dimitriu by Georgeta Paula Dimitriu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83930_a_85255]
-
petrecută în permanentă contemplare, care se împarte între o îndelungată rugăciune și învățătură sau exercitarea unei profesii sau meserii, între nevoile traiului și cîteva clipe de răgaz va fi dintr-o dată împins de puterea milosteniei să iasă din ascunzișul său, îndrăgit de el nu din dorința de nemuncă, ci din dreaptă smerenie, și purtat spre o viață activă, chiar cufundat, dacă va vrea Dumnezeu, într-o mare nețărmurită de griji, osteneli și învredniciri mai mari și mai mici, mai de seamă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
noiembrie 1845) Fii alături de mine, nu în deșertăciunile mele, ci în dorința de a-Ți fi întru totul pe plac și să îndeplinesc toate poruncile Tale! Tată, eu Îți cer acel bine pe care îl cunoaște El, pe care îl îndrăgește inima Ta, îți cer ceea ce El Ți-a și cerut, tot ceea ce Ți-a cerut și El! (16 decembrie 1845) Îți mulțumesc, o, Doamne, pentru că mă asculți întotdeauna în ceea ce îți cer în numele Fiului Tău cel dumnezeiesc! (17 ianuarie 1846
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
minciuni cumplit de dăunătoare. 310 Fapte XX, 35. 311 "Dumnezeu îmi este martor, scrie Sf. Augustin în scrisoarea CXXVI, că preocuparea pentru toate aceste lucruri ecleziastice, despre care se crede că sînt în stăpînirea noastră, este un lucru tolerat, nu îndrăgit de mine, pentru servitutea pe care eu o datorez iubirii fraților și din teamă față de Dumnezeu; dar, dacă aș putea să mă lipsesc de acest serviciu, eu aș face-o". 312 In Luc. C. XVIII. 313 Omenirea a fost în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cărarea prăfuită spre castel. Poate o să dau nas în nas cu Micuțul Conte, mă gândeam. Nu-mi mai păsa. Probabil chelea și purta pantaloni din aceia îngrozitori, reiați, de-un roz țipător, și ciorapi cu buline din aceia atât de îndrăgiți de filfizoni. Peste puțin timp, cărarea a dat într-o alee cu pietriș. Am înaintat cu pietrișul scârțâindu-mi sub tălpi, am pășit pe-un grătar special, care împiedică vitele să intre pe domeniu (très greu cu pantofii de la Jimmy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Costul specific al Înțelegerii mecanismului naturii, după ce l-am detaliat și catalogat cu succes, constă În primul rând În percepția pe care o are despre el omul de rând, În capacitatea lui sau a ei de a-l suporta sau Îndrăgi, nicidecum de a-l socoti o provocare, o sfidare, un potrivnic. Selectarea din realitatea totală este la fel de necesară În știință ca și În artă; Însă În afara acestor domenii (pentru care testul final de selecție este utilitatea, sau beneficiul, pentru propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
umană În Întregul ei, mai cumplită decât cea mai cumplită catastrofă naturală; am fi văduviți de suflet, am pierde orice plăcere și motivație de a trăi. Și nu este singurul domeniu În care, așa cum se Întâmplă și cu insidiosul computer Îndrăgit de suporterii literaturii științifico-fantastice, o anume ofertă consacrată social sau cultural - care poate fi valabilă sau pozitivă În contextul ei social sau cultural - se extinde până la individ; este Însă unul dintre cele mai devitalizante. Majoritatea artiștilor maturi știu că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
de proiecție sunt cele care se schimbă; la fel cum fac și cuvintele pe pagină și scenele evocate de ele, atunci când sunt citite. Răsturnarea aceasta interioară sau mentală a mișcării reale, comună oricărei călătorii, se apropie foarte mult de ceea ce Îndrăgesc nespus În toate artele narative de la roman la cinema: cu alte cuvinte, mișcarea de la un prezent vizibil spre un viitor ascuns. Motivul pentru care pădurile oferă această experiență - În mod firesc și atât de intens - stă, fără Îndoială, În caracterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
când În când teoriile, Cristina și-a luat În serios rolul academic. În privința asta Îi semăna lui Cătălin, care căuta și el măcar o spoială. Și, dacă tot citiserăm amândoi Leviathanul lui Auster și ne plăcuse, dacă tot Începuserăm să Îndrăgim viața În natură, mi-a propus să-l traducem amândoi pe Thoreau. Thoreau e Îndrăgit de personajul din Leviathan (cel care, atât de à la Celebrul animal, străbate America și aruncă În aer copiile Statuii Libertății răspândite prin toate orășelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
semăna lui Cătălin, care căuta și el măcar o spoială. Și, dacă tot citiserăm amândoi Leviathanul lui Auster și ne plăcuse, dacă tot Începuserăm să Îndrăgim viața În natură, mi-a propus să-l traducem amândoi pe Thoreau. Thoreau e Îndrăgit de personajul din Leviathan (cel care, atât de à la Celebrul animal, străbate America și aruncă În aer copiile Statuii Libertății răspândite prin toate orășelele). Să-l traducem spre uzul intern al C.a.? - Dacă vreți să citiți așa ceva, de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
albă a omătului. Înjură vremea nesuferită care face să tremure din toate încheieturile, cu toți mușchii corpului încordați, pătruns de frig până în măduva oaselor. Dar nu are ce să facă. Nemișcarea este indispensabilă, altfel poate fi descoperit. Și nimeni nu îndrăgește prea mult lunetiștii, indiferent de tabăra căreia aparțin, ca să-și mai facă iluzii despre cum ar putea fi tratat în cazul că va cădea prizonier. Respiră cu greutate, aerul înghețat îi lipește dureros nările și are impresia că odată cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]