2,964 matches
-
parțial în umbră. —Hawkins, acesta este Hugo Fielding. Joacă în spectacolul pentru care fac mobilele, zisei eu, fără menajamente. Hugo, el este detectivul inspector Hawkins, un prieten de-al meu. Un prieten de-al tău? Hugo ridică din sprâncene. Câtă îndrăzneală, inspectore Hawkins, să te înhăitezi cu asemenea tineri degenerați. Nu mă îndoiesc că vrei s-o aduci pe calea cea bună. Cât despre gusturile tale, Sam, n-am nimic de zis. La urma urmelor, încă le studiez. Traversă camera și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
E în programul lor, Helen. Pronunță cuvântul „program“ la fel cum ar fi pronunțat cuvântul „Biblie“ un nou convertit la Creștinism. — E imposibil să-l schimbe acum. Helen părea abătută. — Păi, am auzit că nu e sigur, zise ea cu îndrăzneală, deși refuza să spună de unde auzise așa ceva. Și, dacă mă întrebi pe mine, așa-i trebuie. Dar nimeni nu te-a întrebat, nu? zise Hugo, cu un calm înșelător. Cel puțin, eu nu-mi aduc aminte. Se uită în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mea de contact nu e sigură unde. Vrei să Încerc să mai aflu ceva? Lui Brunetti signor Viscardi Începu să i se pară că seamănă cu oricare dintre afaceriștii generației În curs de afirmare, cei care Înlocuiseră munca grea cu Îndrăzneala și onestitatea cu legăturile de influență. — Nu, nu cred, Riccardo. Voiam doar să-mi formez o idee dacă ar Încerca așa ceva. — Și? — Păi, pare că s-ar afla Într-o poziție să-și dorească să facă o Încercare, nu? Fosco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
bluză și niște buze mult mai moi decât ale lui Îmi sărută sânii. Apoi mâinile lui Jean-Claude iau locul buzelor, În timp ce mâinile Îndemânatice coboară spre nasturii de la blugi, urmate la scurt timp de buzele diafane care Îmi alintă pline de Îndrăzneală sexul. Nu sunt sigură dacă ceea ce se Întâmplă e real sau am adormit și am cel mai erotic vis din toată viața mea. Dimineață mă trezesc singură Într-un pat imens, cu privirea unui copil ațintită asupra mea. Cum Îmi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
bluză și niște buze mult mai moi decât ale lui îmi sărută sânii. Apoi mâinile lui Jean-Claude iau locul buzelor, în timp ce mâinile îndemânatice coboară spre nasturii de la blugi, urmate la scurt timp de buzele diafane care îmi alintă pline de îndrăzneală sexul. Nu sunt sigură dacă ceea ce se întâmplă e real sau am adormit și am cel mai erotic vis din toată viața mea. Dimineață mă trezesc singură într-un pat imens, cu privirea unui copil ațintită asupra mea. Cum îmi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
seriozitate. Este sigur că acest fizician, fiziolog și psiholog care a fost Teodor Fechner a cărui lege îi poartă numele a scris cu pseudonimul Doctor Mist, un tratat de anatomie a îngerilor și altul despre substanțialitatea umbrelor, dar erau triste îndrăzneli ale unui suflet bolnav, torturat de obsesii antiștiințifice. Săracul Fechner! A ajuns să cadă în umorism! Ceea ce săracul, dus de superba dorință de a pătrunde misterele ultimului Dincolo, nu se confundă cu un scrupulos înțepător galvanizator de știință pozitivă. Don
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
și cine mai are dreptul să ne arate cu degetul, Jesper, sîntem ca adultera din evanghelii, cine să ne judece pe noi? Mai există cineva fără vină? Nu ne va atinge nici o piatră, Castor, sîntem Dioscurii, Încă mai avem ceva Îndrăzneală, avem motocicletele, tu ai și o mitralieră, ești soldat, Încearcă să scapi de ea, sîntem Încă tineri, sîngele Încă se ridică În mădular, Încă se mai fabrică votcă, o noapte alergăm pe motoare, o noapte ne Însoțim cu femei și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
spargere, Însă Thomas a ocolit cuvîntul. O infracțiune. Și unul, și celălalt puteau să ajun gă la Închisoare, doi hoțomani, nu era bine, dar tentațiile erau cele care de multe ori schimbau viața omului. Nu doar În rău; fiecare cu Îndrăzneala și norocul său. Lars a zis că se va mai gîndi, dar știa că nu va refuza, avea nevoie de bani. A rămas să se reîntîlnească amîndoi peste două zile. Thomas și-a petrecut ziua hotărîtă mai mult gîndindu-se la
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
se simțea un mare vinovat. Un pieton care trecea pe roșu. Avea o problemă și Încerca să o rezolve. Lipseau din enunț date, nu era sigur că le va afla. Chiar știindu-le, nu ar fi fost lesne. Și ce Îndrăzneală: le-ar fi zis acelor urmași, de i-ar fi Întîlnit, că el este, de fapt, părintele? Cel pe care Îl socotise fiecare dintre ei, pînă atunci, drept tată nefiind decît un fel de baby brother, cam așa. Un tip
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
era departe. Spre seară, se elibera o cameră la NH Breton, acolo Încercase mai Întîi, chiar pe strada pe care locuia familia căutată; un semn, dar nu a fost chiar așa, pentru că, dintr-odată, Thomas și-a pierdut aproape toată Îndrăzneala. Ce să spună, cînd va suna la ușă și i se va deschide? Nu știa decît puține cuvinte În limba spaniolă, trucul cu statistica s-ar fi putut să nu mai aibă efect, olandezele luaseră de bună povestea, aici era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
tot al lui; Îl trecuse, și-a amintit Thomas, În seama unui văr sau unchi. Cine stă tot Între cărți, zeci de mii, nu are cum să nu se apuce să scrie și el măcar una. „Dumnezeu va pedepsi, cîndva, Îndrăzneala omenească“, spusese odată Berg, cînd Thomas nici nu intrase bine În biblioteca-depozit. „M-am tot gîndit la urmașii donatorilor, am mai vorbit...“ „S-au născut În familii Înstărite“, zisese Thomas. „Iubitoare.“ „Odraslele vor fi nefericite“, adăugase anticarul. „Nu știu de ce
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fel de erou În retragere, care se putea reactiva oricînd. Făcuse, probabil, furori printre camarazi, erau de toate neamurile În Legiune; aceștia Îi admiraseră, negreșit, pe lîngă Înfățișarea ce atrăgea imediat privirile, și curajul; un impulsiv, de aici și o Îndrăzneală nemăsurată, pînă la anularea propriului instinct de conservare, În nenumărate Încăierări de stradă, cu grupările de motocicliști rivale din oraș, Thomas putuse să-și dea seama. Jesper, apoi, luptase cu arma În mînă, omorîse, poate, zeci de dușmani. Nu erau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să creadă cîndva. Să salveze un alpinist căzut Într o prăpastie! Thomas nu urca pe munți, nu existau În țara lui. Dintr-un incendiu, un copil; nimic eroic, o treabă de pompier. Pompierii, socotea, nu erau eroi, pentru că erau plătiți, Îndrăzneala lor deosebită era profesională, aveau și polițe de asigurare. Unii se jertfeau, probabil că dogoarea și lipsa de oxigen - găsise Thomas o explicație - le Întunecau mințile; dacă ar fi ars el Încercînd să salveze din flăcări copilul, sacrificiul său nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
liniștită, domnișoară! Sunt vești bune, o întrerupse Eugen de îndată cu vocea sa cea mai calmă posibil, prietenoasă și dominantă în același timp... - Of, Doamne! Mulțumesc mult, domnule doctor! Iertați-mă!... Eram așa de...Înțeleg, desigur! Să-mi fie iertată îndrăzneala, domnișoară! Am primit numărul de la Ofelia și miam permis să vă sun, pentru că... - Vai de mine! Dar nu este nicio problemă, domnule doctor! Am ce ierta? Nu ați greșit cu nimic. Veneam și eu acum acolo. Am terminat orele și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
-și iubește meseria mai mult decât mă iubește pe mine... Asta-i! Dar eu?... Eu cu ce drept îl judec? Am fost eu mai sociabilă? I-am dat lui cale liberă în manifestare?... Este posibil să califice cu totul altfel îndrăzneala mea... Dar ce? Fetele de azi nu au inițiativă la fel ca băieții?... Cred că greșesc totuși... Iustin are nevoie de el și el, făcându-se și iubit al meu în același timp... se simte mai obligat decât îi impune
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
alături pe farfurioară, torționarul meu se instala la celălalt capăt al barului și plonja în lectură sau în discuția cu vreun client cotidian. această atitudine era deja pentru mine un semn că urma să fiu pedepsit pentru impertinența mea, pentru îndrăzneala de a fi trecut pragul acelei cafenele și de a fi introdus în ritualul atît de rodat al locului un element perturbator, poate energia negativă a timidității mele. Cît vă datorez, vă rog ? niciodată, dar absolut niciodată, barmanul nu reacționa
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ne simțim atinși - precum au făcut părinții noștri, odinioară - de strigările istoriei, căutând un dificil echilibru între ceea ce am experimentat deja și ceea ce urmează să experimentăm, acceptând să ne mișcăm, cu un discernământ acut, între provizoriu, experimentare și autenticitate, cu îndrăzneală și curaj. PROVIZORATUL: CARISMĂ REGENERABILĂ A trăi în provizorat nu înseamnă să «trăiești de pe o zi la alta», ci înseamnă să-ți contextualizezi propria trăire și fidelitate la un nivel din ce în ce mai amplu. Trebuie să ciulești urechile, ca și cum ar fi două
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
ce s-a distins printr-un fel inovator de a fi creștin și de a fi consacrat. Sămânța căzută pe pământul Algeriei cu un secol în urmă, pe 1 decembrie 1916, s-a maturizat mai întâi în mod profetic, grație îndrăznelii cu care micii frați și surori ale lui Isus au ieșit din schemele unei vieți consacrate experimentată de secole, iar acum este asimilată și considerată ca fiind modul cel mai firesc de a se simți Biserică și de a se
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
invidia. - Vă plimbați mereu, zise la un moment dat Aurica, cuglas moale, pe noi nu ne onorați niciodată... - Vai! se disculpă patetic Pascalopol, dar fără să încurajeze vreo interpretare precisă. - Ei, ce vrei tu, Aurelio? interveni acră Aglae, dumnealuicaută temperament, îndrăzneală, cum au fetele de azi. Acum nu mai merge modestia fetelor crescute cumsecade. Știi tu să pui picior peste picior și să te spânzuri de gâtul bărbaților? Pascalopol făcu un gest de reproș cu ochii către Aglae, Costache răsuci o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
încasă. Mă-mpușc. N-ai dumneata măcar cinci lei? Însă victima de predilecție a lui Stănică era Aurica (în onoarea ei își numise copilul Aurel), admiratoare în general a G. Călinescu oricărui bărbat și îndeosebi a acestuia, pentru vigoarea și îndrăzneala lui. Stănică, în numele unei rudenii pe care n-o legalizase, lua pe Aurica în brațe și o săruta viguros pe amândoi obrajii. Apoi intra în materie: - Cumnată, viața mea e un lung martiriu! - Vai, domnule Stănică, un bărbat ca dumneata
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Îi "smulse" câteva tablouri, pe care apoi le aruncă în pod, cerând însă cele trebuitoare mobilării unei săli vrednice de aceste comori. Aglae le dădu tot ce putu. Soții Rațiu, nepăsători acum de posibilele reacțiuni ale lui Simion, veneau cu îndrăzneală, aproape în fiecare zi, și se invitau la masă. În astfel de împrejurări, copilul, numai de două luni, fu cu totul părăsit. Uitat în odaie cu ușa închisă, dar cu un geam de sus deschis, copilul se zbuciumase, poate cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
s-a-ntîmplat? întrebă Aglae, atrasă de zgomot.Stănică repetă știrea. - Proastă ești tu, Aurico, vorbi Aglae suspinătoarei prinușa deschisă, să-ți faci sânge rău pentru o dezmățată! G. Călinescu - N-am avut noroc, se căină Aurica printre sughițuri. - N-ai avut îndrăzneală, fiindcă te-am crescut bine. Darnici de una ca ea nu s-alege ceva. S-o găsi cineva să deschidă capul lui Pascalopol. - E de datoria unor oameni de onoare să informeze pePascalopol asupra consecințelor. Trebuie împiedicat și moș Costache
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
an se află, cine este rege. Moș Costache, așa de supus prin firea lui, se cam supără: - Crezi c-am ajuns în dddoaga copilăriei? - De câtă vreme aveți această dificultate la vorbire? întrebădoctorul, privind cu înțeles spre Stănică. Iritat de îndrăzneala lui Vasiliad, moș Costache se bâlbâi și mai rău: G. Călinescu - Uuunde vvvezi dum... dumneata că am dificultăți? - Așa vorbește dumnealui totdeauna! asigură Stănică. Felix, deși la începutul studiilor, din scurta lui experiență prin contactul cu colegii, prin lectura din
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cât vrei tu, voi tăcea, voi face tot ce-mi spui tu, te voi apăra, dar lasă-mă să te iubesc. G. Călinescu Felix se ridicase și încercase să îmbrățișeze pe Otilia. Aceasta, sprintenă de obicei și ironică, pierduse orice îndrăzneală. Ochii i se catifelase, buzele îi tremurau și primea timidele sărutări ale lui Felix, pe tâmplă, cu un aer supus, pierdut, răspunzând automat cu câte o delicată sărutare, abia schițată, pe obraz. - Vom tăcea, delira Felix, dar ne vom socoti
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
avea vizita lui, cum s-o G. Călinescu îndreptățească? Își dădea bine seama că fata era un fel de curtezană, însă, judecând după luxul casei și după cartier, nu era dintre acelea la care să poți bate în ușă cu îndrăzneală. Ar fi voit să fugă pe scară înapoi, când ușa se întredeschise și Georgeta însăși scoase capul prudent: - A! dumneata erai? Cum m-am speriat! Intră! Felix observăcă fata era îmbrăcată foarte sumar, cu un peignoir aruncat la repezeală. Picioarele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]