3,818 matches
-
mult zăcuse acolo nu avea idee; dar se gândi în cele din urmă: "Garou, sau mori!" Cu un efort al voinței la fel de mare ca și cel fizic, rupse din umăr mâneca udă și plină de sânge a cămășii și o înfășură în jurul părții de sus a brațului. Îl răsuci strâns cu o bucățică scurtă ruptă dintr-o creangă, atât de strâns încât îl durură mușchii. Brațul începu să-i zvâcnească, dar nu era un zvâcnet neplăcut. Hemoragia încetă. Se ridică șovăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
capitonajul de piele moale al birjei. L-ai mai văzut pe grec? întrebă muscalul, fără să-și întoarcă fața imberbă. Niciodată, răspunse sec Filip. Gerul se înmuiase și nu mai era frig. Vălătuci mari de ceață secreții nocturne ale lagunei înfășurau molatec birja, decupând statura masivă a scapetelui Nikolai, drapată într-o robă de catifea vișinie. Șoldurile lui prea mari și efeminate, care se legănau în ritmul monoton al trapului, se continuau fără talie cu bustul și umerii prea mici. Urma
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
jitarului și o cruce furată din țintirim au fost aruncate în fântâna din vatra satului. Cu hainele întoarse pe dos, puse pe cap, ca să nu-i recunoască duhurile rele, flăcăii gospodarilor slobozeau de pe dealuri roți mari de căruță în flăcări. înfășurate în paie și cârpe unse cu rășină, roțile se rostogoleau în hopuri mari, aprindeau iarba uscată de pe dealuri, lăsând dâre de foc în urma lor. Luminând violent chipurile trase ale oamenilor, roțile de foc erau supte de hăul văilor și se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de la copiii satului: "Hepu prostu' Câinele nostru Hepu nebunu' Trage cu tunu' Și împușcă rațele Și mănâncă mațele." Avea muci în barbă și aceeași expresie a feții când râdea sau plângea. Haine orășenești ponosite, prea scurte și prea strâmte, îi înfășurau trupul deșirat și slab, cu medalii confecționate din chei vechi, nasturi de tinichea, capace, catarame, blacheuri sau pitaci găuriți. Le culegea din curțile oamenilor sau din colbul drumului, slujindu-se de un magnet legat cu sfoară, ca să nu fugă. Zicea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
uiți,/ Că de nu-i uita și m-oi asculta/ Un copil de la fată mare/ Nebotezat, necreștinat/ L-oi lua și ți l-oi da..." Când se crapase de ziuă și firul de borangic de care era legat cărăbușul se înfășurase în întregime pe țăruș, apăruse la cimitir Zlota, ca un inorog bolnav de dragoste să-și culce cornul în poalele fecioarei Sempronia. O liotă de poterași îi împresură pe el și pe cei doi ortaci care-l însoțeau, punându-le
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
strivi cu bocancul trupul lichid al cărăbușului. Se spune că Zlota ar fi încercat să scape, preschimbându-se într-un fluture, dar un poteraș reușise să-l prindă cu chipiul. Ciracii lui Zlota sfârșiră în chinuri crunte: unul cu intestinul înfășurat pe butucul roții unei fântâni, învârtit cu încetul de doi jandarmi; iar celălalt, sfârtecat pe dinăuntru de șoareci înfometați, introduși în măruntaie printr-un tub fixat în anus. Zlota a fost băgat gol într-un butoi etanș închis, doar cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de 18 septembrie, în dreptul căreia fusese scris cu majuscule: LIBERARE. Încadrat de pereții casetei următoare și prins într-o piuneză, te privea blajin și parcă surprins gornistul. Uniforma era sărăcăcioasă, dar îngrijită și-i venea bine. Purta ghete, moletiere bine înfășurate peste gambe, pantaloni de pufoaică, tunică petrecută cu centură și bandulieră, chipiu. De centură îi atârna o ploscă de metal, îmbrăcată în postav care putea fi umezit pentru a ține apa rece și proaspătă. Stătea drepți într-o poză artificială
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Cu toată dragostea și aștept cu nerăbdare să te văd când mă întorc, Boo Boo La două zile după primirea scrisorii de mai sus, am fost externat din spital sub supravegherea, ca să zic așa, a trei metri de bandă adezivă înfășurată în jurul coastelor. Apoi a urmat o campanie febrilă pentru obținerea unei permisii ca să pot participa la nuntă. În cele din urmă, am reușit s-o obțin, vârându-mă, treptat, sub pielea comandantului companiei, care, după cum mi-a mărturisit, era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
culcare. Dacă lungul Memoriu al fratelui meu a fost obositor pentru cititor, pentru mine, nu mă pot opri să adaug, a fost efectiv epuizant să-l bat la mașină pentru a-l oferi prietenilor mei. În clipa de față îmi înfășor în jurul genunchilor acest frumos firmament pe care mi l-a dăruit Seymour ca pe un îndemn de grăbește-te-și-însănătoșește-te-de-hepatită-și-de-moleșeală. E oare pripit din partea mea să-i spun cititorului ce intenționez să fac începând de mâine seară? Timp de zece ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
așteptai s-o faci. Așa încât e o chestiune de noroc, intervine întâmplarea în mare măsură. A coborât de pe trotuar, continuând să-și țină mâinile în buzunare, și a venit spre noi. Dar un Seymour îngândurat nu traversa repede o stradă înfășurată în amurg, în nici un caz nu părea s-o facă. În lumina aceea vesperală, a venit spre noi ca o corabie plutitoare. Pe de altă parte, mândria este unul dintre impulsurile cele mai rapide din lume, așa încât, înainte de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
răzbuna abia seara, când tatăl ei cădea frânt de oboseală, adormind o dată cu găinile. Atunci, apropiindu-se pe vârfuri de patul lui, Îi ungea barba cu miere de albine. De multe ori, Fevronia se trezea dormind cu furca sau cu coasa, Înfășurate-n pături, În timp ce Nicanor trudea deja În curte sau era plecat pe câmp. Altă dată se trezea cu patulînconjurat de sârmă ghimpată și cu Nicanor stând de strajă alături, Îmbrăcat În haine militare, rămase de pe vreme evacuării, ținând În mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
felului ne politicos care nu-l caracteriza. Aproximativ, după două ore de somn agitat, soneria ceasului deșteptător, Îl anunță să deschidă ochii; pe sub plapumă, privi În Încăpere cu coada ochiului și, cum nu o văzu pe Carla, din nou se Înfășură În așternut. „Desigur, presupuse el, plecase la slujbă și, era Înciudat pe amabila lui gazdă: nu-l gratificase măcar cu un singur cuvânt”. Dar, atunci când se aștepta mai puțin - deja adormise - Carla trase plapuma de pe el articulând abea auzit: „E
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Dorind cu tot dinadinsul să facă pe „Nababul”, Tony Pavone comandă două sticle de șampanie franțuzească iar pentru orchestră două sticle cu vin. Ospătarul, cunoscându-și bine meseria și nu mai puțin clientul, frapă sticlele o perioadă de timp, apoi Înfășură una intr’un șervet de un alb inmaculat, În timp ce, cu o ceremonie bine studiată trosni dopul sticlei jonglând de câteva ori de o așa manieră Încât, biata sticlă scăpă ca prin minune să nu fie făcută țăndări, după care umplu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
trona cu autoritate. La o apreciabilă distanță, munții Macedoniei se profilau acoperiți de zăpadă, iar Întreaga câmpie dela poalele munților reflectau razele solare care nu ajutau la nimic, termometrul arătând cu nepăsare -25 grade Celsius!!, determinînd micul grup să-și Înfășoare mai bine corpul În pardesiile impropii pentru acest anotimp. De fapt barăcile metalice urmau să fie amplasate Între cele două lacuri, fiind nevoiți să facă un mare ocol Întrebuințând o mașină Închiriată la fața locului. În cele din urmă totuși
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Împiedice halatul să se deschidă. Sammler, În ciuda cârpei cu care se spăla, văzuse sfârcurile maro-roșiatice cu vene care săreau În ochi. În colțul gurii, acum că făcuse năzbâtia, stăruia un surâs nevinovat de triumf. Părul negru, creț, turtit era acoperit, Înfășurat În prosop, cu excepția, ca Întotdeauna, a șuvițelor cușer care Îi scăpau pe lângă urechi. Și zâmbea ca și cum mâncase o farfurie Întreagă de supă divină oprită și ce putea să i se facă acum că o Înghițise? La spate, ceafa albă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
aibă probleme cu somnul. Naji îi săruta cearcănele de sub ochi și-i făcea masaj la umeri. I-a cumpărat cel mai urât halat de casă din flanel pe care Irene îl văzuse în viața ei și i-a spus că, înfășurată în el, o să doarmă ca un îngeraș. Ceea ce, în mod surprinzător, s-a și întâmplat. Acum Naji i-a zis: În țara mea, ai putea să fi omorâtă cu pietre. Atunci hai să mergem acolo, i-a replicat IRene. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să le vadă pe femei umezindu-și degetele în gură ca să șteargă crustele de pe fața lui Charlie. Să nu-mi faci mie nici o favoare, a spus Danny. Nu-ți fac, ciudatule. Crede-mă că nu-ți fac. Charlie și-a înfășurat brațele în jurul abdomenului, iar Danny a realizat că băiatul spusese adevărul. Îi era frică să nu se piardă și-odată ce frica intră în tine, până și ciudații îți sunt buni de prieteni. Danny s-a gândit la toate lucrurile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
A ținut sobele duduind, a tăiat o vacă și i-a trimis și lui Pearl, în josul râului, mai multe bucăți de carne pentru friptură. În prima zi a fiecărei luni, Helena se înființa în pragul lui Pearl, cu canadiana rusească înfășurată în jurul trupului, cu un cozonac în brațe și un set de reviste de modă minunat de ridicole. Când ea și Pearl se așezau la masă să-și bea cafeaua, Helena repeta ceea ce spunea ea întotdeauna. Ceea ce spuneau toate. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
I; Premiul special acordat de Revista literară “Visul” la concursul internațional Visulediția 7, Mă simțeam mai bine înainte! Nu trebuia să fac nimic. Eram un gentleman! <biography> lumina lunii nu vreau să fii frumoasă, doar să-mi placi. când te-nfășor pe-un voal de in subțire, ne ține-n cer prea născător de maci sărutul meu ce nu-și mai vine-n fire. nu vreau să fii frumoasă, vreau să-mi ierți iubirea care-nvinge, cu-ndrăzneală, metempsihoze grele sub
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
încercat să-i învețe pe pârnăiași calculul diferențial când i-au dat drumul și-a lăsat acolo umbra să se joace de-a păianjenul de companie se întâmpla ceva, oamenii se apropiau de noi, treceau nefiresc de repede ziua ne înfășura în fire de mătase ca să ne digere mai târziu din biroul lui sensul giratoriu pare cutia de rezonanță a unei mandoline pe un perete o pereche de ukulele păzește un flaut chinezesc de bambus tragi un pic la narghilea? de ce
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
al cărui suspin îmi adun mereu sufletul risipit Desfrunzesc copacii a toamnă și lacrimile ploii curg printre cuvintele mele care vin șerpește târându-se prin iarba azurie a sufletului mă adulmecă îmi sar de gât îmi ling rănile și mă înfășoară în cârpe albe de mătase. Sub o pală de vânt cuvintele mele în cămeșe de tort înmuguresc pe buze și înfloresc în zbor spre cerul inimii tale. În dimineața asta Învârt de zor caimacul gândurilor care-și așteaptă rândul cuminți
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
bine, dar tot s-a trezit o părticică din mine și am reușit să stabilesc o legătură: cutia de chibrituri din mînă mi-a fost dată de clienta mea și este o piesă importantă la dosar, un eventual indiciu. Am Înfășurat-o Într-o batistă și am vîrÎt-o În buzunarul interior. Înainte Însă de a o pune bine, mi s-au Întipărit adînc În minte cele două feluri de bețe de chibrit: capete albe și capete negre Mi s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
iau mașina. Nu merită sau, dacă stau și mă gîndesc mai bine, poate ar merita. Dacă mi s-ar Întîmpla, venind și mîine, să pun mîna pe M și să smulg de la el o mărturie decisivă... Puse tăițeii proaspăt făcuți, Înfășurați cu grijă În jurul bețișoarelor, În vasul cu apă clocotită și-i amestecă cu atenție să nu se Împrăștie. Mirosul caracteristic de făină Îmi gîdilă plăcut nările. — Ia ascultă, dacă ți-e frig, Îți fac rost de un fular. Se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Trebuie să vă dau ceva. Luă de jos o sacoșă mare, albă, pătrată, pe care o pusese lîngă scaunul ei și care nu se potrivea deloc cu Îmbrăcămintea ei de doliu. O ridică În poală. Scoase din ea un pachet Înfășurat În ziar și mi-l Întinse peste masă. Avea o formă cam ciudată și era prost legat. După zgomotul pe care l-a făcut În contact cu masa, părea destul de greu. — Ce-i cu ăsta ? Bărbatul cu care am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
tub metalic negru, fără pic de strălucire. Un pistol! Mi-am dat seama imediat că nu trebuie să las amprente. L-am apucat de țeavă cu un colț de ziar și l-am tras, prudent, spre mine. Împreună cu pistolul fusese Înfășurat și un obiect mic, ca un nasture argintiu. Insigna! — Aaa! Deci așa! Ea rămase imperturbabilă, iar eu mă dădeam de ceasul morții. Pentru numele lui Dumnezeu, ce fel de femeie e asta? Pe ce lume trăiește? — Știai? E un revolver
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]