12,158 matches
-
faptelor, se poate admite extrădarea temporară, sub condiția expresă că persoana a cărei extrădare se cere va fi înapoiata îndată după efectuarea actelor procesuale pentru care s-a admis extrădarea. Articolul 7 Persoană extrădata nu poate fi obligată să se înfățișeze la urmărire sau judecată pentru o altă infracțiune decît aceea pentru care s-a obținut extrădarea. De asemenea, persoana extrădata nu poate fi supusă la executarea altei pedepse decît aceea pentru care extrădarea a fost obținută. Dispozițiile alineatelor precedente nu
LEGE nr. 4 din 18 martie 1971 privind extrădarea. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106312_a_107641]
-
și 2 ani de domiciliu forțat, ceea ce reprezintă un dramatic record. poartă așadar girul unei experiențe ieșite din comun. Dar ele nu constituie, în senzaționalul lor neguros, în aparența de neverosimil pe care-l capătă, mărturia unui caz izolat, ci înfățișează în genere suferința deținuților politici din țara noastră, în contextul suferințelor întregii țări comunizate. Ne oferă un eșantion, e drept, unul dintre cele mai expresive, al unei situații echivalate, fără exagerare, cu o bolgie infernală. Referindu-se la anii 1962-1964
Amintirile lui Grigore Caraza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5274_a_6599]
-
au învățat câțiva ani la pension, după care s-au măritat în București, Giurgiu și Constanța. Sultana, iubită de toți, era blândă și înțelegătoare. Intrase în familia Băcanilor cu zestre frumoasă și cu multă tinerețe. Singura fotografie care se păstrează înfățișează o femeie cu ovalul feței neted conturat, cu ochii negri sub o frunte stâncoasă. Părul negru, despărțit prin cărare. Nasul proeminent și buzele strânse, privirea fermă nu caracterizează un temperament visător, ci mai curând statornic și neobosit. Era mică de
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]
-
o flagrantă inadecvare față de ea, Roger Scruton e un vizionar sumbru și încăpățînat, din a cărui ținută nobilă a ieșit o carte izbutită: Cultura modernă pe înțelesul oamenilor inteligenți, o descriere a patogeniei care a dus la distrugerea etosului occidental. Înfățișat în cîteva trăsături repezi, Scruton e un englez de modă veche pentru care condiția de om cere o prealabilă cizelare: o educare dureroasă în vederea dobîndirii unui ștaif cultural, „ștaif“ însemnînd aici: simț critic, cultivarea emoțiilor și rafinarea imaginației. Fără cizelare
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
De afară, Villa Rich arată ca o imitație neglijentă a unui club de noapte din Miami Beach în anii optzeci. Dinăuntru, restaurantul se dovedește a fi, după cum îi sugerează și numele, un fel de lounge. Deasupra barului atârnă un poster înfățișând silueta unei femei cu picioarele larg desfăcute. Găsim sushi în meniu. Un simbol de lux pe aceste meleaguri. Scaunele sunt dintr-un fel de puf. După ce comandăm, se apleacă spre noi un tânăr cam corpolent în vârstă de vreo douăzeci
Arnon Grunberg - Transnistria () [Corola-journal/Journalistic/5323_a_6648]
-
pînă la detaliu biografia viitorului său mare admirator și involuntar urmaș. În partea cea mai originală a operei sale, adică în poezie, muzicalitatea versului reprezintă marea inovație; prin Bolintineanu, prozodia românească evoluează brusc, cîștigînd cîteva decenii. Vocabularul poetului nu se înfățișează prea variat; cu excepția unor noutăți limitate, lexicul poeziilor ne apare mai degrabă restrîns, fără strălucire, repetitiv și previzibil; dar poetul compune o melodie nouă cu materialul deja familiar cititorilor. Singurele pete de culoare - cîteva turcisme pentru crearea atmosferei de basm
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
bănuitei fecioare în țață de bordel”. Cei mai blamabili n-ar fi cei ce au îndrăgit-o inițial, „ci curtezanii de mai tîrziu, conștienți de curvăsăria dînsei, ca și de profitul meseriei” din care se împărtășeau. Spectacolul comunismului i se înfățișează novicelui aderent drept al unei piese de teatru al cărei regizor e necunoscut și al cărei final e imprevizibil. „Ideologia” comunistă, în fond o grosieră adaptare a unei doctrine pe care nici măcar înalții dregători, de-o instrucție precară, „șefi de
O miniJudecată de Apoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5435_a_6760]
-
Într-un soi de panteism liric, abstractul și concretul fuzionează: „Lucrurile abstracte sunt lucruri firești, așezate pe ochelarii lui Dumnezeu”. Vîrsta arhetipală a acestui bard ingenuu n-ar putea fi decît cea edenică. Întrebîndu-se, atunci cînd Masa Tăcerii i se înfățișează acoperită de o zăpadă zaharoasă, „cine taie tortul pentru îngeri?”, d-sa numește copiii precum un substitut al celestelor înaripate. E o copilărire a poetului însuși, transpus în „gîndul de copil”, care „aleargă pe cîmp după un iepure” sau săvîrșește
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
era și arhitect -, Toate pânzele sus! (1954) al lui Radu Tudoran, Cronica de familie a lui Petru Dumitriu și Groapa lui Eugen Barbu, romane care apar în același an cu filmul lui Ciulei. Poate nu întâmplător secvența introductivă din Erupția înfățișează un teren petrolier abandonat, cu sonde profilate scheletic într-un decor de zgură, deșertic, cu mecanismele de foraj funcționând în gol, cu melasa țițeiului prelinsă anemic dintr-o țeavă, un peisaj angoasant în care oamenii se ivesc asemeni unor spectre
Liviu Ciulei – regizorul, actorul și sălbaticii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5155_a_6480]
-
ca o aventură inițiatică, religioasă și mitică. Oricât de modeste i-ar fi fost resursele, crime fiction participa la construirea Marelui Arhetip American. Din acest trunchi s-a desprins o variantă narativă în care, amestecând romantismul și realismul, scriitorii se înfățișau drept emisarii forțelor „progresiste”, autodesemnate să stârpească Răul din societate. Exemplele lui George Lippard, care publică în 1844 The Quaker City, Harrison Gray Buchanan, cu Asmodeus: or Legends of New York (1848), ori George Thomson, cu transparenta sa pledoarie morală din
Viciul și sperietoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5163_a_6488]
-
Aurel Rău e unul dintre puținii noștri poeți actuali care are un limbaj personal, caracterizat prin suavități rigide, prin contorsionate melancolii, reflectînd poate crispările interioare ale celui ce a trecut de la conduita unui mediu social la alta. Citadinismul d-sale înfățișează totodată savoarea artificiului și organicitatea proprie unui nou crez, precum în cazul unui credincios care-și schimbă confesiunea cu o alta.
Un limbaj personal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5187_a_6512]
-
un rol practic important amintirile nostalgice ale zilelor fericite petrecute în satele europene pline de farmec. M-au fascinat întotdeauna mnemotehnicile gânditorilor moderni timpurii și-ale călătorilor capabili să înmagazineze și să-și amintească amănunte și descrieri: ele sunt minunat înfățișate în studiile despre renaștere ale lui Frances Yates - iar mai recent în narațiunea călătoriei unui italian în China medievală, de către Jonathan Spence, The Memory Palace of Matteo Ricci.” Deși inspirată, la nivel de titlu, de lucrări bazate pe o formidabilă
Memorii de dincolo de mormânt (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5379_a_6704]
-
că, preocupați fiind de alte chestiuni, cei doi nu găsesc puncte comune de discuție, îngrijitorul ediției, Pierpaolo Antonello, spre a salva edificiul precar al volumului, le-a cerut fiecăruia cîte un eseu despre opera celuilalt, în intenția de a-i înfățișa, pe rînd, într-un exercițiu reciproc de admirație colegială. Urmarea este că volumul are două părți: una în care dialogul nu se leagă fiindcă cei doi au alte premise și a doua în care, sub convenția prevenitoare a comentării operei
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
Raluca Dună Diana Adamek, Dulcea poveste a tristului elefant, București, Editura Cartea Românească, 2011 Autoarea acestui roman își mărturisește (pe coperta a treia a volumului, într-un paratext care ghideză lectura) pasiunea pentru elefanți și pentru bibelourile înfățișând elefanți, moștenită de la mama sa, nutrită inconștient, mulți ani, până când acest roman a țâșnit la suprafață, probabil cu forța unei iluminări personale. Chiar dacă pasiunea pentru elefanți a cititorului de azi este chestionabilă, iar atribuirea unor valențe erotice uriașului pachiderm - una
Călătoriile pe hârtie ale elefanților by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5395_a_6720]
-
Prezent, ca și acelea din cărțile anterioare, se circumscriu câtorva idei esențiale: radicalitate estetică, atitudine, specificitate și, nu în ultimul rând, dimensiune morală. Cel care descoperă și cel care inventează, criticul și cronicarul literar - acestea sunt ipostazele sub care se înfățișează, în toate cărțile sale, Mircea Iorgulescu. Prefața „epică” a volumului Spre alt Istrati (1986), scrisă pe un ton confesiv, atrage atenția asupra unei operații care se impune pentru multe „secțiuni” ale istoriei literaturii noastre; „cazul” Istrati (ca și „cazul” Caragiale
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
ar fi derulată rapid, am avea un cal care aleargă. Ceea ce sprijină această ipoteză este și dublarea membrelor animalului pentru a sugera același lucru, fuga. Cu alte cuvinte, în acest desenator avem un artist care caută o soluție pentru a înfățișa ceva ce nu se oferă numaidecât, ce nu se poate reda decât printr-un truc, printr-o manipulare a imaginii, prin sugestie. În plus, animalele au fost desenate în lumina mișcătoare a torțelor aruncând umbre pe pereți, creând poate mai
Cai negri pe pereți by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5420_a_6745]
-
rezistența la totalitarism nu numai prin cultură, dar la început și prin luptă armată, atâta câtă a fost cu putință. Realități cunoscute puțin sau deloc, în special în Vest. Este zestrea noastră specifică oferită Europei, este „dota” cu care ne înfățișăm la unirea cu ea , spunea Ana Blandiana într-o împrejurare publică recentă. Mă întorc la cartea coordonată de Rusan, tipărită în 2011 de Fundația Academia Civică. O înșiruire de nume urmând ordinea dispusă de alfabet, 1700 de morți fără morminte
Tragismul unei statistici by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5101_a_6426]
-
nu este, așa cum ne-am aștepta, despre Țină Bausch în persoana, ci despre ceea ce a lăsat în urmă, o școală și un mod de a gândi și simți mișcarea. Sunt destul de puține cadre din spectacole mai vechi care ne-o înfățișează. Îmi este clar că nu acolo a vrut să ajungă regizorul sau mai precis nu a vrut să pună cap la cap un puzzle de imagini disparate despre Țină, ci să-i lase să vorbească despre ea pe elevii școlii
Magia Pina Bausch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5122_a_6447]
-
seama de ele, Mircea Iorgulescu socotește, în cartea despre Istrati, că „metoda sa critică” va trebui să fie una adaptată, mai bine zis una care să-l țină la „o distanță sceptică de orice metodă”. Declarațiile lui Istrati, felul cum înfățișează el cutare eveniment, documentele înseși care confirmă cutare fapt sau altele care-l infirmă, toate acestea criticul le examinează cu prudență, cu tact, cu atât mai mult tact cu cât alții le folosiseră imprudent sau tendențios, doritori să impună cu
Ultimul Mircea Iorgulescu (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5135_a_6460]
-
pagini, fără să omiți capiteluri, frontoane, ancadramente și contraforturi, cînd umărești apoi tablourile reginei Elizabeth I a Angliei pe cinci pagini, cu indicarea precisă a simbolului din spatele fiecărui articol de vestimentație, cînd în fine mergi cu minuția pînă la a înfățișa ramurile familiilor regale cu an de naștere, cununie și moarte (regele Alexandru al Greciei a murit din cauza unei septicemii provocate de o mușcătură de maimuță), nu se poate să nu dai volumului un aer de cazuistică stufoasă. De aceea acumularea
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
Ștefan a avut totuși puterea că, înainte de a muri, să ceară iertare pentru ucigașii lui: "Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta". O veche tradiție spune că de ziua Sfanțului Ștefan este bine să aducem în casa icoana care-l înfățișează pe acest martir, sfanțul ajutându-i pe creștinii care au probleme de sănătate, dar și pe cei care se judecă de multă vreme cu alte persoane. În această zi, în biserici se pomenesc creștinii care au murit în împrejurări dramatice
Sfântul Ștefan. Tradiții, obiceiuri și superstiții by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/53421_a_54746]
-
a apărut și forma feminină Stefanela (ce pare să fi prins mai bine decât vechea Stefanida - numele unei mucenițe trecute în calendar). Tradiții pentru spor și sănătate O veche tradiție, împlinită în ziua praznicului, se referă la icoana care-l înfățișază pe mucenicul martir: creștinii care se confruntă cu probleme de sănătate sau se judecă de multă vreme cu persoane foarte orgolioase, este bine să aducă încasa lor o icoană cu Sfanțul Ștefan, sfințită în această zi. Se fac pomeniri pentru
Sfântul Ștefan. Tradiții, obiceiuri și superstiții by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/53421_a_54746]
-
curajul estetic de a se prezenta publicului din 2011 cu versurile sale din 1979, așa cum au apărut ele atunci, fără cosmetizări și fără a pune defectele pe seama cenzurii. O a doua provocare vine în consecuția primeia. Dacă Eugen Suciu se înfățișează publicului din 2011 cu poemele din 1979, este pentru că ne adresează o invitație la relectură. Relectură care să renunțe la clișeele generaționiste - „autoreflexivitate”, „textualism” -, în favoarea descoperirii, cu întârziere de trei decenii, a vocii poetice personale a autorului. Prin urmare, o
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
E vorba de Aldous Huxley. Cel puțin două lucruri se cad reamintite. Cel dintâi este renunțarea la stricta cronologie a evenimentelor caracteristică romanului realist al secolului XIX. Se știe că acesta urma un model, așa-zicând, biografist, în sensul că înfățișa viața unui personaj de la naștere la moarte, fie și prin focalizare pe o anumită perioadă, dar care era o verigă dintr-un lanț de evenimente biografice. De la Roșu și Negru la Anna Karenina, acesta era procedeul narativ aproape exclusiv. Ruptura
Amintirea uitată a lui Aldous Huxley by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5360_a_6685]
-
supt prezidiul seu, ca bunăoară la Blaj (1863), la Hațeg (1864) și la Abrud (1865), și până la discursuri, cu toate că nu avea o capitală însușire oratorică, timbrul vorbirei dulci, în cuprins rămase totdeauna un măestru neîntrecut” -, și apoi, poetic, Ioan Alexandru, înfățișându-l în cadrul istoric al Câmpiei Libertății, în ziua de 15 Mai 1848, zi de lumină, de mărire și de libertate română - „Cipariu Timotei e la cuvânt / Colinele și holdele-l ascultă/ Târnava s-a oprit în cursul ei / Să poată
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]