2,013 matches
-
se ștergea, limbajul cu tresăriri caustice și adesea memorabile. În acele zile fusese găsit de către soția lui, spânzurat de plafonieră, un flautist al Filarmonicii din orașul nostru. Petrică îmi povesti cu lux de amănunte această dramă, dar fără să se înfioare de ea, ba chiar râse de detaliul care o declanșase. Cică acest flautist era un om pasionat de meseria lui și avea și el un vis: ca orchestra simfonică a Filarmonicii să facă un turneu în străinătate și să vadă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de berbec care îți apare în vis și behăie la tine apropiat, insistent, în față, cu amenințări de iad, ale cărui porți se deschiseseră și dracul era acum lângă tine, dracul în care nu crezi, vârât într-un berbec. Mă înfiorai: Ce era cu Petrică? Nu cumva înnebunise? Mă uitai la Matilda. Ea era liniștită. Începuse să vâre în rucsac tacâmurile și farfuriile și sticla de vin de care nu ne atinsesem... Coborârăm în oraș în tăcere. Soarele cobora și el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
absent, vi se vor restitui după ce vi se va da drumul." "Dar care e acuzația care mi se aduce?' "O să aflați... îmi răspunse el. Gata, mergem..." Ungurul îmi șopti: "Luați-vă palton și căciulă, și bani, o să aveți nevoie..." Mă înfiorai. Eram în septembrie, deci voi petrece iarna în închisoare. Mă uitai la Matilda, auzise și ea. "Vorbește cu un avocat, îi spusei, caută unul la barou." " Da, da, zise căpitanul, să vorbească, o să facă mare brânză domnul avocat.'" Se potolise
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pară rău că te omor!" Și el îmi spuse gâfâind, gata să mă dezarmeze, cu un glas de o halucinantă omenie: Dom' șef, iartă-mă, n-am vrut să-ți fac nimic..." "Ei da, te cred, îi șoptii și eu înfiorat, o să am remușcări", și îl aruncai cu o violență și un instinct sigur în dreapta mea, unde știam că se rostogolesc bolovanii de plumb împinși de brațele noastre. Sigur, el nu vrusese să-mi facă nimic, totul fusese un joc al
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
munca în sine, oamenii cu care aveam să lucrez! Erau totuși oameni. Aveam să-i cunosc, simțeam o vie curiozitate. Oricum era mai puțin rău decât ceea ce i se întîmplase celebrului doctor Athanasie Proca, de a cărui soartă nu mă înfiorasem când mi se relatase cu ani în urmă. Antonescian, după 23 August fusese arestat și închis. I se dăduse drumul prin 48. Pasionat de meserie (fusese șef al unui spital construit cu banii lui), ceruse cu umilință să fie reprimit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și încercai s-o îmbrățișez, că se supunea totdeauna cu silă îmbrățișărilor mele... că simțise de fiecare dată că o violez și că înfățișarea mea în acele clipe i se părea bestială, dar nu în sensul cel bun, care poate înfiora, ci în acel rău, de animal, ca și când s-ar fi iubit cu un măgar, sau cu un... (aici își puse frâu, ezită). Și că chiar și miroseam urât, a paie și sudoare de cal. Da, exclamă scârbită, a armăsar, dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe pat un comunist, implicat în grupul Pătrășcanu, evreu pasionat de folclorul românesc, un om de cultură rafinat, care se străduia aproape zilnic să ne convingă de marile valori ale cântecelor noastre populare. Știa bocete de o frumusețe care te înfiora, cântece tragice de despărțire, de dor, de nuntă, unele sublime, altele brutale și grotești, cum nu auzise nimeni niciodată. Visul lui era să fie eliberat și să fie numit șef la un institut pe care el l-ar crea și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
observasem, pesemne o toaletă. "Bună seara, domnule! zise cu un glas imitând o mică domnișoară care a fost trimisă să facă o reverență ceremonioasă celor mari. Apoi se vîrî sub pătura albă, care, încărcată de electricitate, o făcu să se înfioare. Vrei să vezi ceva?" zise și stinse lumina. Ca să-mi arate în întuneric scânteile minuscule, ca niște păreri, pe care le făcea corpul ei gol în contact cu cearceaful. Reaprinse. "Știi cât e ceasul?", zise prevenindu-mă astfel că o să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
succint scopul încă din numărul inaugural, cu o declarație inclusă la rubrica „Ecouri”: „Plini de avânt, ne îndreptăm către aceia care, ca și noi, cu toate necazurile, mai au încă naivitatea să admire o rază de soare și să se înfioare la auzul unei melodii”. Afirmația netă că „va cuprinde numai producțiuni în versuri” (2/1911) nu ar fi asigurat un public plătitor suficient pentru a putea rezista economic, încât redacția precizează că odată cu numărul 7 „a hotărât să consacre un
VERSURI SI PROZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290501_a_291830]
-
între temperamentul lui Michelangelo și această statuie pe care o consideră o imagine a însușirilor sufletești ale artistului. La Michelangelo orice schiță, orice desen poartă accentul unei prezențe formidabile; în fața lui, admirația este amestecată cu o uimire care parcă te înfiorează și te determină să simți geniul, euforia geniului. Trebuie menționat faptul că Michelangelo îl înfățișează pe Moise, ilus‑ trând textul Vulgatei, care spune că acesta avea coarne, după întâlnirea cu Dumnezeu; iar în textul ebraic se spune că fața lui
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
luminile din fața casei. M-am furișat în camera mea, m-am întins pe pat și mi-am pus plapuma în cap, cu inima bătându- mi să-mi iasă din piept. Într-un târziu am adormit cu gândul la cele întâmplate înfiorându-mă și încercând să găsesc măcar o vagă explicație. Ziua următoare 31 octombrie. Noaptea de Halloween și ironic și ziua mea de naștere. Eram speriată! Eu nu am vrut o petrecere mare, dar părinții mei au insistat să invităm pe
Sfera by Roşca Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93588]
-
se gândește cu părere de rău la apropiata zi a despărțirii, de aceste locuri supuse poruncilor ei. În curând își va face bagajele pentru plecare. Dar nu uită însă, la despărțire, să mai trimită un pospai de zăpadă ca să o înfioare pe mândra Primăvară ce aleargă într-o caleașcă de iarbă și ghiocei. Iarna a îmbrăcat pe înserat Un cojoc alb și curat Și pământul la-nvelit Cu o plapumă albă și pufoasă Ca grâul sub ea să crească Iar eu chiuind
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
cel al lui Paolo Borsellino 32. Doar ideea că Palermo e Palermo și amintirea altui temerar, comisarul Corado Cattani, care smulsese nenumărate oftaturi războindu-se cu la piovra 33 și, câteodată, cu câte o inimă sensibilă, te fac să te înfiori un pic. Și poate poliția de pe străzi sau faptul că le zărești armele lăsate intenționat cât mai la vedere. În rest, Palermo e pașnic, așa cum e Etna în majoritatea zilelor lui, deși știi că, și pentru unul și pentru celălalt
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
ni le făceau prietenii și, culmea, una dintre cele mai reușite fotografii ale noastre e de atunci, rămânând pentru totdeauna prinsă într-o imagine, femeia năucă, îndrăgostită prostește, zâmbind dragostei sale sau ideii de dragoste. În timpul zilei, Taormina ori te înfiora, când străzile coteau în ultima clipă peste pantele muntelui Tauro, nu tocmai prietenoase, și era clar de ce toate mașinile în zonă erau șifonate binișor, sau te amețea, când funicularul care te ducea către mare trecea prea repede și prea aproape de
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
și ajunseră la o casă sărăcăcioasă. Acolo era numai sărăcie și suferință. Tatăl zăcea bolnav, mama era fără o mână și se văitau că nu aveau o bucată de pâine nici măcar pentru copiii lor care plângeau de foame. Tânărul se înfioră de cele ce văzu. Ion îi zise: Iată aici un altar pentru jertfa dumitale! Iată pe frații Domnului Iisus și pe locțiitorii Lui. Tânărul le dădu bani pentru mâncare și îmbrăcăminte și îngriji de cei bolnavi, care mulțumiră. Morala: Îndreaptă
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
sau șurubelnițe, coduri de acces descoperite pe bucățele de hârtie aruncate neglijent la coș sau cartele ascunse în ghiveciul ficusului. Eziți, cu teamă, să apeși un întrerupător, cu toate că știi că asta trebuie să faci pentru a trece mai departe. Te înfioară sunetele, pașii, șoaptele. Îți vine să arunci priviri peste umăr, deși perspectiva e strict bidimensională. Aștepți. Păuni fluorescenți, animale fantastice, creiere, chipuri. 99 de încăperi în care te poartă visul. Auzi flașnetarul și ți se face poftă de vată de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
morman amestecat de lemn și piatră, amalgam bizar de capricii arhitecturale. Liniile lui sclipesc nesigur în lumina tot mai slabă a după-amiezei de vineri. Partea umbrită pare strâns ghemuită, în ciuda celor trei etaje așezate unul peste altul, aruncate în spațiul înfiorat dintre pământ și cer, ca o grămadă incertă. Să fi fost mâna arhitectului măcinată ca o bucată de carne, înainte de a prinde creionul? Întrebări pălind în lucirea deșertului, în timp ce vila se înalță, inertă și grea, crescută din sine însăși. Razele
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și nici pe al tău. În vara aceasta am avut fetele trei săptămâni și casa era plină și ce bine era. Acum tot în doi. Tot îi bine. Noi deseori ne gândim la tine că singurătatea este foarte grea. Mă înfioară. Eu nu mă pot descurca, Victoria mi a dat dovadă că se descurcă mai bine. Toată conducerea gospodăriei îi aparține. Eu ajut cu ce pot, adică un fel de „ține cal”, cum se spunea în armată - la unitățile cu cai
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
acolo, pe la conac. Dar este blestemată. A preluat-o Satana și de asta cred că mi-a omorît fata, ca să nu mai știe nimeni unde este. Părul mi s-a zburlit pe mîini și chiar pe cap și m-am înfiorat. Și oare cei care ar căuta-o.... I-ar lua dracul și pe ei, sigur. Doar o păzește, nu? Cee? Cinee? Comoara dracului, nu? Nu mi-a luat el fata mea ca să-i rămînă doar lui? Nu banul este ochiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nou surîs mă asigură că a receptat recunoștința mea. Tramvaiul ne-a adus în port, unde un vapor din cretă ne așteaptă să ne ducă pe una dintre sutele de insule. Toate sînt din rocă dură, sterpe și veșnice. Ne înfioară veșnicia lor și admirăm cîțiva copăcei efemeri care îndrăznesc să-și unduiască existența în bătaia veșnicelor vînturi. Și rezistă, în ciuda rădăcinilor precare intrate în simbioză cu piatra. Alte insule, mai mari, au fost cucerite de o vegetație luxuriantă, care ocrotește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
când spuza stelelor înnobilează înaltul bolții a venit și somnul binefăcător...Un vis a pornit a mă purta pe aripile lui vrăjite...Iată-mă-s sub arc de clopotniță. În jur e o liniște dumnezeească. Numai glas de pasăre singuratecă înfioară firea. După câțiva pași, mă aflu sub boltă amplă de biserică...Fiecare icoană, fiecare detaliu al zidirii îmi atrage atenția. Pe măsură însă ce timpul se destramă, simt tot mai intens o prezență străină lângă mine...Privesc înfiorat în jur
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
pasăre singuratecă înfioară firea. După câțiva pași, mă aflu sub boltă amplă de biserică...Fiecare icoană, fiecare detaliu al zidirii îmi atrage atenția. Pe măsură însă ce timpul se destramă, simt tot mai intens o prezență străină lângă mine...Privesc înfiorat în jur, dar în semiobscuritatea bisericii nu deslușesc nimic. Senzația că cineva îmi suflă în ceafă devine din ce în ce mai puternică. Am scormonit din nou cu privirea tot ce mă înconjoară. Încet-încet, ca prin ceață, am început să întrezăresc un chip...Doar
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
oferind-o Domnului Iisus Hristos. Nu-mi puteam lua ochii de la acest tablou. În acest timp, mă frământa gândul: „Oare Spiritul domnesc îmi va răspunde la chemarea mea de ajutor?” Nu mi-am terminat gândul și vocea Spiritului m-a înfiorat din nou. - Stiu ce vrei să afli, dragul meu. Dorești să știi mai multe despre această biserică. - Intocmai, mărite Spirit - am îngăimat eu. - N-are să fie ușor de lămurit acest lucru. Eu zic s-o iei cătinel pe firul documentelor
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
geroasă, la casa unor țărani. Acolo avea s-o cunoască pe Voica. S-a îndrăgostit nebunește și nu s-a dat dus până nu a cumpărat-o, de la tatăl ei, pentru a o lua de nevastă. Povestea de care se înfioară și acum brăilenii mai în vârstă, spune că negustorul, bolnav de gelozie și-a ucis soția care se pare că-l înșelase. Vreme îndelungată a vuit orașul la dispariția fetei, iar boierul și-a vândut casa și a plecat în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
177 La maturitatea artistică, Eminescu așază sentimentul [...] morții sub o vastă cupolă simfonică. Somnul poetului, redat lui însuși, se înconjoară de străji muzicale, ca de un zid nestrăbătut în calea patimilor stinse 178. Totul culminează cu armonia cântecului celest care înfioară inima lui Dumnezeu, îmbătrânit până și el de timp, dar care rezonează Prin nopțile-nstelate o musică de vis/ Ce-nundă fața-i veche cu-n dureros surâs/ Și inima-i bătrână din nou o mai inspiră/ De cugetă lumi nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]