2,826 matches
-
un timp, s-a întors, purtând în mână patrafirul, o carte și o cruce... Și-a pus patrafirul și, cu fața spre altar, a îngăimat câteva cuvinte... ― Fiule, vino aici și îngenunchează - m-a poftit el în fața altarului... După ce am îngenuncheat, mi-a așezat patrafirul pe cap și, cu glas scăzut, a citit un timp. La sfârșit am auzit un “Amin” spus limpede... În cele din urmă, am ieșit din biserică. Mergeam tăcuți. Bătrânul se sprijinea ca de atâtea ori de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
un tâlv mare, cu tulpina lungă cât înălțimea unui om (n.n. tâlvul este o plantă asemănătoare cu un dovleac). Umpleți-i interiorul cu apă din râu și după ce soarele a încălzit-o, agățați-l apoi de ramura unui copac și îngenuncheați pe pământ în fața îngerului apei și permiteți capătului tulpinii tâlvului să intre în părțile voastre de dinapoi, pentru ca apa să poată curge prin toate măruntaiele voastre și să le curețe. După aceasta, rămâneți îngenuchiați pe pământ, în fața îngerului apei și
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
regăsesc acel adevăr elementar din mine și să mă întorc la pasiunea mea... Iubeam deci și liniștea plajelor goale și strigătele celor care aleargă pe nisip, cum iubeam și fântânile și setea sau templele vechi, năpădite de iarbă, și preotesele îngenuncheate în imaginația mea pe treptele lor. Și, după cum bănuiți, eram convins că nu există altă înțelepciune decât aceea de a vedea partea însorită a adevărului că trăim. Un prieten care locuia în alt oraș și căruia îi plăcea să mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
înzestrați cu o putere hipnotică. Și ciudat e că totul îmi era foarte clar. Știam unde mă aflam și ce anume se petrecea cu mine. Dar n-aveam putere să mă împotrivesc. Dacă idolul mi-ar fi poruncit, aș fi îngenuncheat în fața lui. Am încercat de câteva ori să mă smulg din această vrajă, dar picioarele nu mă mai ascultau. De fapt, nu picioarele. Centrul voinței era atins. Acum chiar semănam cu o insectă prinsă pe o hârtie de muște. Și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ipoteză care mă frământă acum. Dacă există într-adevăr îmblînzitorii din mlaștină, oare nu sânt ei, cumva, cei care au dirijat altădată trenurile în gară? Au suportat cât au suportat pustiul și zădărnicia până ce n-au mai putut. Atunci au îngenuncheat în fața capului de lup împăiat și s-au convertit la religia urii. S-au afundat în mlaștină, iar pustiul care clocise ura din ei a lucrat mai departe. Până ce din fibra lor omenească n-a mai rămas nimic și s-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
râs și își freacă mâinile mulțumită că "a trăit"? Înțelepții sânt totdeauna gata să pactizeze cu cel mai tare și să-l trădeze pe cel mai slab. Sânt gata să râdă pe stradă la trecerea căruțelor spre eșafod după ce au îngenuncheat mai devreme în fața celor de care râd. Ei nu au idei, ci interese. Nu au idealuri, ci scopuri. În numele cui vreți să-l judecați acum pe Robespierre? Cumva în numele acestor înțelepți? Ar fi grotesc, domnilor judecători, să se întîmple așa
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mă zgârie, dar eu nu-i dădeam drumul, cu toate că acum țipătul devenise un geamăt slab. Tremuram de mânie și de disperare. Îmi strigam mie însumi, acelei părți din mine împotriva căreia mă luptasem de la o vreme mereu și care mă îngenunchease mereu: "Ai vrut să sari în beregata mea, fiară, ei bine, am sărit eu în beregata ta, n-o să-ți mai bați joc de mine". Nu mă vedeam decât pe mine însumi dinaintea mea, până când Eleonora a căzut aproape inertă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
prilejul de a-și goli tolba de săgeți în pieptul meu. Eram silit să recunosc că avea o inteligență destul de vie și ascuțită. Mă apucă o ciudă înverșunată împotriva ei, împotriva mea și până la urmă împotriva tuturor. ― Trebuie s-o îngenunchez cu orice preț pe trufașa asta! Orice s-ar întîmpla! Amorul meu propriu rănit îmi cerea o satisfacție cât mai ne-întîrziată. Într-o împrejurare ca asta, firea mă împingea să pun totul pe o singură carte, să-mi joc chiar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
la rece, a cărui înfăptuire o susțineam din răsputeri. Voiam să-mi verific, pentru întîia oară, armele încă nefolosite din arsenalul meu. Am mai spus-o: până acum nu dădusem nici o luptă serioasă în câmpul iubirii. Voiam, mai ales, să îngenunchez pe această fată mândră, îndărătnică, disprețuitoare (cum n-am întîlnit alta), care-mi opunea munții de împotrivire. Voiam totodată să dau o satisfacție amorului propriu rănit. În sfârșit, tot ceea ce voiam era, după cum se vede, în afara dragostei. Raționamentul mă împăca
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
leg față de Mihaela. Prea îmi intrase libertatea în sânge ca să mă pot împăca vreodată cu jugul căsniciei. Și apoi firea mea capricioasă, nestatornică, n-ar fi fost un izvor nesecat de amărăciuni pentru amîndoi? Mă dezgusta repede femeia după ce o îngenuncheam. Dacă nu-mi păstra trează pasiunea, ea înceta să mai existe pentru mine. Aș fi înșelat-o fără doar și poate, cu alta, apoi cu altele, m-aș fi depărtat tot mai mult de cămin. În privința asta mă cunoșteam bine
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în spate se târau nevolnic rămășițele noastre. Și mergând așa la braț cu marea, amândoi îi sorbeam aerul, măreția, necuprinsul. ― Du-te și-i cere iertare, i-am spus Mihaelei. Ai făgăduit. Ea coborî la mal, își trase ciorapii și îngenunche pe nisipul ud. ― Ce faci? Ce faci? ― Vreau s-o sărut. Spunând acestea se aplecă adânc și puse buzele pe apa neliniștită. ― E sărată? am întrebat-o surâzând. ― O-ho, făcu Mihaela cu un gest plin de gingășie. Să știi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pașaport mă aștepta. Am găsit-o palidă, cu ochii plânși, răsturnată într-un chaiselongue, având pe genunchi o revistă cu filele netăiate. ― Mai ești supărată? Iartă-mă, am fost barbar cu tine. Nu trebuia să plec așa. Spunîndu-i astea, am îngenuncheat lângă ea și i-am sărutat o mână, apoi cealaltă. ― Nu-i nimic, Dor. Îmi pare rău că m-a durut purtarea ta. Am trecut cu ușurință peste răspunsul ei tăios. Eram prea vesel ca să-i fac o imputare. De
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
adevărat. Aici, în ochii ăștia frumoși, locuiește puterea ta. ― Ți se pare. Puterea asta nu-i decât o reflectare: tot din tine izvorăște, să știi. Dinaintea ta, dragul meu Jupiter, chiar munții se pleacă. ― Bine spus! În schimb Jupiter, uite, îngenunchează în fața ta, scumpă Junonă! Și am vrut să-i cad în genunchi, dar Mihaela m-a oprit cu un gest ― Să lăsăm glumele. Nu se potrivesc cu noaptea. Le-am lăsat la o parte și am vorbit numai despre lucruri
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Lasă-mă! am strigat năbușit, dîndu-i la o parte mâna. Și continuam să plâng mai tare, mai înverșunat decât până atunci, de parcă aș fi fost într-adevăr la un pas de moarte. Mihaela se apropie din nou. De astă dată îngenunche lângă mine, îmi luă capul în mâini și-l puse pe pieptul ei. ― Pentru numele lui Dumnezeu, încetează! Liniștește-te... Haide, fii cuminte! N-o mai ascultam. Dezlănțuit, cu zăgazurile rupte, lacrimile îmi curgeau potop pe față. Am respins-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și acasă, nu numai pe scenă. Cedând unor reminiscențe ale educației religioase, o tîrî într-o biserică punînd-o să jure în fața Sfintei Fecioare că nu l-a înșelat. Jurământul era pentru el, în aceste circumstanțe, suprema dovadă de inocență. Soția îngenunche în fața icoanei și jură cu evlavie că-i nevinovată ca o mielușea. După acest act solemn căsnicia zdruncinată își reluă mersul, bărbatul se liniști. Dar nu pentru multă vreme. Îndoiala scoase din nou colții: dacă a jurat strîmb? Și într-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
când e pe cale să aibă confirmarea, intervine ceva neașteptat care-i răstoarnă, din temelie, credința. Soția unui proaspăt cunoscut îi rezistă cu o dârzenie pe care numai virtutea poate s-o dea. Dar pentru Manaru nu există obstacole. El o îngenunchează cu forța și o siluiește. Dacă a doua zi femeia va tăcea (și-i va deveni astfel complice) principiul e confirmat. Însă femeia batjocorită reacționează: bestiala faptă i-a frânt echilibrul sufletesc. Mutilată de remușcări și rușine își curmă zilele
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sensibil, bolnăvicios de sensibil, umilința cumplită a unei infidelități,. când el însuși era mai puternic decât dragostea cea mai puternică? Pornisem, așadar, pe lume având în centrul ființei, ca trăsătură dominantă, un orgoliu nesăbuit, chiar cinic. Voiam să cuceresc, să îngenunchez viața, să fiu pretutindeni în frunte, fie în societate, fie în dragoste, călcând fără scrupule peste învinși, zdrobind obstacolele care-mi stăteau în cale, subordonând universul persoanei mele pentru a-mi asigura fericirea. Cine ar fi putut să câștige luptând
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
strânsă de lacrimi colonelul ne-a spus că URSS ne-a răpit Basarabia și partea de nord a Bucovinei iar Ardealul de Nord a fost furat de unguri, toate acestea în urma înțelegerii dintre Stalin și Hitler. Colonelul și toată lumea am îngenuncheat și am jurat că vom lua Basarabia înapoi. Steluța stătea în gazdă la niște oameni foarte de treabă, el fiind ceferist. Și iat-o într-una din zile pe micuța învățătoare împreună cu gazda trecând peste podul Bistriței. Steluța s-a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
au aceeași rezonanță, constat, ca în copilărie, când aflam, sufocat de mândrie, cum l-am bătut noi măr pe "slăvitul" Soliman la Podul Înalt și cum nici uriașa armată condusă de însuși Mahomed al II-lea nu l-a putut îngenunchea pe Domnul Moldovei. Nu-mi plac chiotele "patriotice". Patriotismul nu se răcnește. Cum nici rugăciunile nu se zbiară. Dar, uitîndu-mă la sabia lui Ștefan, ușor pătată de timp, simt că nu mai am detașarea dinainte și îmi spun, cu O
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
aibă undei aduce daruri Moș Crăciun. Sărmana lui mamă îi spunea că nu are bani nici pentru hrană, lemne și medicamente pentru el, nicidecum să-i cumpere un brad. Și apoi, cu ce o să-l împodobească? Am văzut-o apoi îngenunchind la icoane și rugânduse la Sfânta Fecioară Maria și Pruncul Iisus să facă o minune cu el în această Noapte Sfântă și să-i însănătoșească copilul. De aceea, văzând cu câtă dragoste vrei să-ți jertfești viața ta de prunc
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
nu eu îi căzusem victimă. Când eram amenințat, nu numai că, la rândul meu, deveneam judecător, ci mai mult decât atât, mă preschimbam într-un despot mânios care voia, în afara oricărei legi, să-l doboare pe făptaș, silindu-l să îngenuncheze în fața lui. După o asemenea constatare, scumpul meu compatriot, e greu să mai crezi cu tot dinadinsul că ești chemat să sprijini dreptatea și să fii apărătorul văduvei și al orfanului. Fiindcă văd că ploaia se întețește și mai putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
imagini colorate. După ce bea o cană cu lapte cald, se pregătește de culcare, așa cum făcea în fiecare seară: își spală dinții, picioarele, apoi îmbracă pijamalele primite de la unchiul lui. Îi plac tare mult, că au desene cu îngerași. Rostește rugăciunea îngenuncheat la marginea patului, apoi se ascunde sub plapuma moale. Grozav îi place plăpumioara aceasta albastră, mai ales că are desene cu lună și stele... Stând pitulat sub căldura ei, cu năsucul cufundat în pernă, simți o mireasmă îmbătătoare. Imediat îl
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
se roagă Lui, inima îi devine mai bună și mâinile iubitoare.” Steluța era fermecată de această poveste cam prea tristă pentru ea, dar din care a înțeles că mâinile pot face mult bine, cu ajutorul lui Dumnezeu. Plecă în camera ei, îngenunche acolo, își împreună mâinile și spuse cu cuvinte simple de copil: ,,Doamne, îți mulțumesc pentru mâinile mele! Fă-le să facă numai fapte bune! Să aducă numai bucurie!” Când isprăvi scurta rugăciune, își privi mâinile împreunate. Zâmbi, apoi fugi repede
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
vin să te bată cu dorul lor de viață”. În ,,Să nu ne amăgim... singuri să ne luminăm nopțile, dacă vrem, să trecem prin timp ca niște aleși ai veșniciei”. Câtă fierbinte iubire manifestă autorul afirmând: ,,Lasă-mă, Doamne, să îngenunchez a săruta acest pământ pângărit de ambiții și felurite necuviințe omenești.” În ,,Aproapele meu” se întreabă retoric: ,, Oare cine ne-a înstrăinat așa de tare, frate al meu”, indubitabil...se știe vinovatul... În ,,Au venit peste noi” subliniază accentuat frăția
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
semantică, dar În orice caz de los Heros s-a uitat destul de nedumerit la Lastres. CÎteva săptămîni mai tîrziu, au Început să-i ducă În sala cea mare a școlii. Scoseseră o bancă și ei se apropiau unul cîte unul, Îngenuncheau și părintele Brown Îi bătea ușor cu palma pe obraz pe fiecare și le făcea, semn că puteau pleca și atunci trebuia să vină următorul. Pe urmă mai treceau o dată la rînd și atunci părintele le atingea buzele cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]