5,200 matches
-
avut o strâgere de inimă, observând că barca părea a fi ocupată de doi copii. Nu se vedea o a treia persoană, un adult. Agentul a devenit atât de preocupat de imaginea celor doi copii care vâsleau, încât cuvintele îi înghețaseră pe buze, ceva îi spunea să nu întoarcă, nicio secundă, privirea către colegul său, parcă intuind pericolul. În scurt timp, barca a ajuns în apropierea debarcaderului, din ea țâșnind, zglobie, o fetiță de aproximativ unsprezece ani, care plecă în fugă
ÎNTRE DOUĂ PRAGURI, SECUNDA. DINCOLO… RESPECT! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341327_a_342656]
-
se adresă birjarul lui Bâzdoagă, după cum te văd... nu-mi dai încrederea că poți să-mi plătești drumul. - Cum să n-aud, prăpăditule!... Tu știi ce am în paporniță? - De unde să știu!... - Bani ghiață, iar dacă nu vrei să-ți înghețe mâinile când o să primești un teanc de hârtii, o să regreți amarnic, că ai vrea să mă duci și până la Horezu, dar cum te văd tare bleg, și spui că nu-ți inspir încredere, o să-l iau pe căruțașul din spatele tău
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
mă voi trezi pește sau piatră într-un izvor de munte ne agățăm de ultimul dans când păsările ciugulesc din palme atunci învățăm să fim darnici arbitri necunoscuți ne măsoară pașii figuri strecurate în născociri de-o clipă în ramă îngheață minutul să renască fotografia din propria umbră țăruș înțepenit, ulițe în respirație nu vor crește păstăi, zambile nici lacrimi agățate de vreji de fasole care întârzie să dea roade fără să trimiți acasă păsările călătoare Suzana Deac Referință Bibliografică: Timpul
TIMPUL ASCULTĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341471_a_342800]
-
timpuri ceva mai noi. Deși atunci avea deja bine peste patruzeci de ani, Alexandra Milea știuse să se păstreze impecabil. Avea o suplețe de invidiat printre femeile de vârsta ei. Patina încă admirabil în lung și în lat pe apă înghețată din mal în mal a Mureșului în miezul iernii. Execută cu această ocazie salturi de pe un picior pe celălalt și făcea piruete spre deliciul admiratorilor. Vară obișnuia să alerge pe aleile Lighetului, așa se numea parcul orașului, ori să pedaleze
VIZITĂ INOPORTUNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341476_a_342805]
-
privindu-mă fix, însă fără nicio reacție de împotrivire la plecarea mea iminentă. - Zi-i cum vrei, nu mai contează, îi spun în timp ce trag ușa după mine. Aș fi vrut să mă oprească sau măcar să mă întrebe unde plec. E înghețat afară, bate un vânt rece. Ochii mă ustură, abia îi pot deschide. Cuvântul „rutină” mi se pare cea mai cumplită jignire, cel mai josnic atentat la dragostea mea. Mi-a pleznit timpanul ca o sentință la moarte... Nu-mi vine
RUTINA de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342014_a_343343]
-
a prăbușit în aceeași zonă, Am reținut, că la accidentul din 1970, autoritățile n-au întreprins nici o acțiune de căutare timp de 3 zile. Din cei 21 de oameni, 13 au murit la impactul cu muntele, alți 7 au murit înghețând de frig. Atitudinea, tot securistă, însă normală pentru acele timpuri. Pe mine m-a interesat, din start, reacția și cum au intervenit autoritățile statului pentru salvarea victimelor scăpate ca prin minune, în urma căderii navei. Câțiva responsabili-iresponsabili și-au dat demisia
TABLETA DE WEEKEND (55): ZBOR BN2-YR-BNP de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341990_a_343319]
-
dor ți-i? Ce te-ai face dacă Vineri Când se va deschide cerul, De frustrări și de abțineri Mă vei pierde în eterul Visului ce încă ceru-l? Ce te-ai face dacă Vineri Va fi Vineri totdeauna Și-ngheța-va în rețineri Lumea, soarele și luna Și-mi lipsi-vei tu, nebuna...? Ce te-ai face dacă Vineri Dinaintea-nsâmbătării, În strâmtoarea-ți dulcei țineri Dintre pulpe,-n mierea sării, Aș da gură desfătării...? Referință Bibliografică: Dacă Vineri... Romeo Tarhon
DACĂ VINERI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342060_a_343389]
-
ca să treacă cu a lor prelungi căruțe / strașnicele ierbi verduțe / și mirosul de la busuioc / Haidem noi ce ne născurăm condamnați la moarte / [...] / să lăsăm mioarele să se adape / din același lapte / Soro viață / de ești viață / vino soro de mă-ngheață / haide și mă pietruiește / lacrima-mi cărămizește / să fac turlă răsucită / și fără de greș / cea de la Argeș. Să îngrop sub mine domnii / voievozii și potopul / și doar verbul să-mi răsară / răsădind pe câmpuri snopul / și să mă preling la
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
lucrul acesta. Subiectele în fața aparatului foto, precum și ceea ce văd cu ochiul liber sunt pentru mine tot atât de vii și importante după mulți ani, ca și în ziua când am declanșat pentru prima oara un aparat foto. Faptul că fofograful de fapt, îngheață momentul și-l păstrează într-o amintire, pentru mine are o semnificație deosebită,realizând aprecierile aievea ale celor ce se regăsesc tineri și pește veacuri. Foto: Mircea Lubanovici și cei 5 copii (Sept. 2008) Am dori să ne spuneți câteva
INTERVIU CU MIRCEA LUBANOVICI REALIZAT DE OCTAVIAN D. CURPAS, CORESPONDENT PENTRU GANDACUL DE COLORADO de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341704_a_343033]
-
mai degrabă ghici numele căutat în agendă și apăsă pe tasta de apelare. - Alo? Ce părere ai, mai vrei să ne mai vedem la ora 14 cum era stabilit? Că eu am ieșit ceva mai devreme prin oraș și am înghețat bocnă. Mi s-a cam dus pe apa sâmbetei și energia și entuziasmul... - Nu...Vocea de la celălalt capăt, răsuna înfundat, de parcă Angela ar fi fost răcită cobză sau ar fi plâns. Deveni mai atentă când aceasta, cu un ton abătut
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
lumină ce se aprindea în adâncul ochilor, cum devenea tot mai intensă, ca o flacără ce se înălța și ilumina fața și sufletul celor de lângă ea. Însă acum se simțea atât de derutată și obosită... De data aceasta, cuvintele parcă înghețaseră și după un zbor scurt de efemeridă, recădeau unele după altele și treptat, înălțau o uriașă grămadă cenușie și amorfă în ea. Vorbele păreau să cadă în gol, incapabile de a aprinde motorul înghețat al speranței. Fără ea nimic nu
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
nu te-am văzut până acum? - Eu te știu din vedere, dar nu era cazul să te abordez. Știam cine ești, că ești căsătorită și ai doi copii... Când mergi pe stradă ai o atitudine... și o privire care te îngheață... Îți impune o barieră! Să-ți dau un exemplu. Te-am salutat acum câteva zile pe stradă, erai cu o colegă, cred. Mi-ai aruncat o privire... - Nu-mi vine să cred că așa par eu altora. Mie mi se
SĂGEATA LUI CUPIDON III (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342331_a_343660]
-
copii, toți vecini, prieteni, colegi... Nu mai am însă aceeași rezistență ca în copilărie și apa e cam rece. Plus că pielea degetelor s-a încrețit, așa se întâmplă când stai prea mult în apă. - Hai să ieșim, am cam înghețat! Plini de voioșie, încântați de baia făcută, ne îndreptăm spre prietenii noștri. - Vă dăm liber, intrați și voi să vă răcoriți! Stăm întinși pe șezlonguri, cu fața în bătaia soarelui. Razele acestuia mă mângâie plăcut. Încet, încet pielea mi se
SĂGEATA LUI CUPIDON IV (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342333_a_343662]
-
dăinuirii marilor tradiții)! Adică, muiere tăticu’, nu glumă, cuscra unei surori de-a doamnei Supreme. Nu era de ignorat! - Marinică, muică, iartă-mă dă vorbă proastă, că-s doar o biată muiere, da’ de ce nu faci tu ceva să le înghețe ălora căcatu-n cur și de spaimă să cumpere tehnologii dă la noi, muică, și cu asta să-i nenorocim definitiv, să le scoatem dăn cap concurența!? - Pă’, asta vreau și io dadă, da’ nu-mi veni dreacu’ nici o idee-n
RĂCIREA GLOBLĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342351_a_343680]
-
aburii toxici care se ridicau când copiii pileau pietrele din care se făceau nasturi și cum mureau aceștia în chinuri tușind și vărsând sânge pe nas. Era însă doar începutul... Norii toxici se adunau în atmosferă și acopereau soarele... Pământul îngheța... Nu mai creșteau plante... mai ales în Texas, mureau vitele... mai ales în Arizona... Marile lacuri din Nevada secau... Poporul american cerea intervenția imediată a armatei... Președintele american, cu multă distincție și tristețe, ordonă bombardarea zonelor unde se produceau acei
RĂCIREA GLOBLĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342351_a_343680]
-
decenii de la dispariție! Următorul weekend am participat la un miting în Central Park, alături de peste o jumătate de milion de oameni. Era un miting dedicat memoriei celui dispărut, un miting pentru pace, pentru armonie și înțelegere. Având în ochi lacrimi înghețate din cauza frigului de-afara cântam cu toții: „Imagine there's no countries/ It isn't hard to do/ Nothing to kill or die for/ And no religon too/ Imagine all the people/ Living life în peace.../”. Mică-i lumea Doamne, chiar
ŢARA CONTROVERSELOR de GEORGE ROCA în ediţia nr. 40 din 09 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342527_a_343856]
-
stătuseră în aceeași bancă. Opt ani de zile... împărțiseră și bune și rele. Deja ajunsese în capul derdelușului și o auzi strigând - Pârtie!!! Ca în următorul minut să treacă șuierând pe derdeluș la vale. Luciana se speriase și asta îi înghețase pentru o clipa sufletul dândui o stare de frig sufletesc care parcă se întinsese în tot trupul. Urca încet. Nicu lângă ea trăgea sania. - Ce e cu tine? - întrebă el - Nimic . - Ba da! Este... ai devenit atât de tăcută și
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]
-
ceară, și cântecul tristeții pârlit pe chip, de vară, cobor muguri din soare în cuib beteag de soartă, să vezi cum plânge-o mare, în dorul meu de fată! Azi nu mai trece vântul, mi-a risipit chemarea, ți-a înghețat obrazul și ți-a-ngropat suflarea, ți-am încrustat sărutul pe fruntea-ți ca de piatră, rămâi și-n nemurire, în dorul meu de fată! Referință Bibliografică: În dorul meu de fată / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ÎN DORUL MEU DE FATĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342664_a_343993]
-
bărcile sunt goale; Arțarii dimprejur își scutură podoaba În cercuri de aramă sub care plânge iarba, Unde, și luna și-a scuturat, de ceva vreme, salba. Toți arborii visează la iarna care vine, Că straie n-au și gerul îi îngheață, Iar norii răvășiți de-acum asupra lor Îi spală până-n poale la ceas de dimineață. Din pâcla care țese atâtea ramuri nude Nasc curcubeie calde pe-nsinguratul lac; Doar tinerii postați sub câte un castan Și încleștați puternic își pierd timpul
ÎN PARC de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342666_a_343995]
-
sterilă; albu-i mă-nfioară. Privirea-mi este goală, inima îmi plânge. C-o ultimă-ncercare îmi întorc din... Zare Sufletul bolnav ce durerea-l frânge. Întoarce-te la mine, nu ma părăsi! Trupu-mi fără ține, este gol și rece. Lacrima-mi îngheață. Din iris împietrit Moare și albastrul când viața mi se trece. Dar ce e cu iubirea? te-ai întrebat vreodată? Spre cer dacă plutești, ce va fi cu ea? Suflete, indura! întoarce-te în trupu-mi, O clipă de iubire...! Doar
CE MICĂ E DUREREA, CÂND VIAȚA ÎMI ZÂMBEȘTE! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342678_a_344007]
-
2007, Corel 12, Microsoft PowerPoint, Microsoft Excel, operare pe un Web Site, Adobe Photoshop. FLORI SUB GHEAȚĂ M-am dus în priveghi la un mort; și mortul nu era altcineva, decât eu. Am murit într-o iarnă când totul a înghețat în mine ... A început să-mi înghețe voința și-ncet, încet, toate simțurile au cedat, Gheața mi-a atrofiat orice mușchi și nu mai puteam mișca; Acum îmi îngheață ochii ... Doar ei au mai rămas vii, Însă acum se sting
ANA CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342649_a_343978]
-
operare pe un Web Site, Adobe Photoshop. FLORI SUB GHEAȚĂ M-am dus în priveghi la un mort; și mortul nu era altcineva, decât eu. Am murit într-o iarnă când totul a înghețat în mine ... A început să-mi înghețe voința și-ncet, încet, toate simțurile au cedat, Gheața mi-a atrofiat orice mușchi și nu mai puteam mișca; Acum îmi îngheață ochii ... Doar ei au mai rămas vii, Însă acum se sting în negura gheții, pentru a nu mai
ANA CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342649_a_343978]
-
altcineva, decât eu. Am murit într-o iarnă când totul a înghețat în mine ... A început să-mi înghețe voința și-ncet, încet, toate simțurile au cedat, Gheața mi-a atrofiat orice mușchi și nu mai puteam mișca; Acum îmi îngheață ochii ... Doar ei au mai rămas vii, Însă acum se sting în negura gheții, pentru a nu mai vedea mortul pe care am început să-l priveghez cum se descompune într-o iarnă ... Se ofilea de nepăsare și durere. Am
ANA CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342649_a_343978]
-
rămas vii, Însă acum se sting în negura gheții, pentru a nu mai vedea mortul pe care am început să-l priveghez cum se descompune într-o iarnă ... Se ofilea de nepăsare și durere. Am chemat bocitoarele, ca să nu-mi înghețe ochii; Ele au luat banul, au bocit, au cârcotit în fața nebuniei și au plecat. A venit o babă să-mi dezlege mâinile și picioarele dar baba a vrut să-mi acopere ochii cu niște monede vechi ... Babele sunt rele; Acoperă
ANA CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342649_a_343978]
-
nicăieri când tăcerile mă învelesc în frunze și frunzele în nervuri și nervurile adună celulele devin celulă din celula timpului anotimpului pe rând îmi sărută gândul anotimpurile cea mai blândă este toamna primăvara îmi lasă umbra să tresară iarna o îngheață tandru vara o aprinde iar și iar și iar mi-s dragi nu tăcerile ecourile lor e o problemă de geometrie complicată aici și o respirație sacadată noapte de noapte o ascult iar eu am părăsit demult pașii ei pentru
PÂNZA DE IN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341562_a_342891]