3,183 matches
-
jur, care hârtii? Trebuie să mergi să completezi formularele, spune ea și ne privește cu atâta ostilitate, de parcă ne-ar fi prins strecurându-ne în sala de cinema fără să fi plătit biletul, iar eu plec împotriva voinței mele, mă înghesui la una dintre cozile acelea dezorganizate, cap lângă cap și umăr lângă umăr și pe deasupra tuturor plutește uimirea, inocența, nevinovăția omului care se trezește dintr-odată într-o țară străină și urâtă, fără să știe dacă va mai putea pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
din sticlă se vede pentru o clipă imaginea noastră reflectată, iată-ne, Udi și cu mine, perfuzia și cateterul, două perechi ieșite la plimbare pe coridorul spitalului. Unde este secția de radiografie, întreb eu, unde este liftul, cum ne vom înghesui cu toții într-un singur lift, etaj după etaj, ajung la noi direct pline, iar eu nu împing pe nimeni pentru a-mi face loc, dar iată că sunt lăsată să urc, oamenii se dau la o parte, lipindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
gata să preia controlul și acum, lungit pe bancheta din spate, iar eu răspund cu agresivitate, dacă nu ai încredere în mine, du-te și verifică singur, el tace, obrajii lui supți sunt roșii din pricina căldurii, ca doi trandafiri înfloriți, înghesui geanta pe locurile din spate, apoi mă așez cu un gest reflex pe scaunul din dreapta șoferului, abia atunci îmi dau seama că aici nu mai este nici un alt șofer în afară de mine, și tot drumul acela amețitor, atârnând pe marginea prăpastiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă despart de furia pe care o simt față de ea, așa cum ne temem să renunțăm la o haină călduroasă pe o vreme schimbătoare, îi privesc degetele osoase în timp ce își aprinde o țigară, ridurile de deasupra buzei sale de sus se înghesuie unul într-altul, încercuind bețișorul acela arzător, mișcările ei sunt încă studiate, ca și când zeci de bărbați ar pluti în jurul ei în fiecare secundă, în ciuda semnelor lăsate de bătrânețe, în ciuda mușcăturilor ulcerului, în rochia ei brodată și stilată, este încă impresionantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este numărul lui de la serviciu, îl notează în grabă, te rog să încerci, apoi iese imediat din încăpere, lăsându-mi un petic alb de hârtie pe birou, mă uit lung la el, Mikha Bergman, stă scris acolo, și șapte cifre înghesuite lângă el. Nu îl voi suna, este complet nepotrivit, eu trebuie să o ajut pe ea să devină mai puternică, nu să cerșesc mila lui, dar, cu toate acestea, numele acesta nou mă provoacă, Mikha, un nume prea luminos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iar eu mă gândesc la ziua de naștere a lui Noga, poate că ar fi trebuit, totuși, să îi amintesc și lui, dar ce rost ar fi avut, dacă nu vine din proprie inițiativă, mai bine să nu vină, mă înghesui lângă ea pe trepte, blestemate zile de naștere, cine are nevoie de ele, dar chiar și dacă va da copilul spre adopție, ele tot se vor târî în urma ei, ce vei face peste un an de ziua lui, vei lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de păsări. Naoko și Reiko purtau pelerine galbene, cu glugă, iar eu am îmbrăcat un pulover peste care mi-am pus o canadiană subțire. Aerul era umed și rece. Aveam impresia că și păsările încercau să evite ploaia, deoarece se înghesuiseră toate în spatele coliviei. — Se face frig când plouă, nu-i așa? am întrebat-o pe Reiko. — De-acum, cu fiecare ploaie, o să fie tot mai frig, până va veni zăpada. Norii dinspre Marea Japoniei lasă-n urma lor tone de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Înguste. Negrul cu pălĂria de paie turtită ieși din umbra casei și făcu semn primei mașini. Se urcă pe locul din față, așa că acum stăteau doi lîngă șofer, și cele patru mașini intrară pe drumul principal, care ducea spre Havana. Înghesuit pe scaunul din față, negrul Își băgĂ degete sub guler și prinse colierul de mărgele albastre voodoo. Stătea În tăcere, ținînd mărgelele Între degete. Fusese muncitor În docuri Înainte de a primi slujba asta de informator al poliției - pentru seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de la miezul nopții. Se transmiteau scene cu petrecăreții din Trafalgar Square, săraci, amețiți ori străini înghețați care urmau să afle că nu vor găsi nici un club deschis după miezul nopții, așa că trebuia să se transforme cu toții în Cenușărese, să se înghesuie în metrouri sau în autobuze. Acolo urma să aibă parte de onorabila tradiție a hărțuirii sexuale sau a vomitatului spasmodic. Zăpada forma un strat gros. Erau cu toții înfofoliți în jachete groase și făceau cu mâna către camerele TV, etalându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sfârșit, îmi dă drumul. —Excelentă, exclamă Daisy. —Cam aglomerat, nu mă pot abține să nu remarc, cu scopul precis de a-l contrazice. Și, oricum, nu sunt departe de adevăr. —O, eu sunt înnebunit după chestia asta. Pot pipăi și înghesui o grămadă de puicuțe! N-am decât să dau vina pe îngrămădeală! Spre surprinderea mea, Liam mă apucă de șolduri și începe să se miște lasciv în jurul meu. Să fi fost altul în locul lui, i-aș fi aruncat în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de slabe! Drumul nu e deloc tihnit, însă Finn insistă să-l ajute pe Ben să se orienteze, așa că tot timpul se apleacă între scaunele din față, ciorovăindu-se cu Ben și gesticulând, ceea ce înseamnă că ne înghiontește și ne înghesuie pe mine și pe Daisy, care stăm de o parte și de alta a lui. Biata Charlotte îi rabdă la început pe cei doi gâlcevitori, dar după un timp își pierde cumpătul și țipă la ei, ca și cum ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ăsta. Într-un colț, un sistem de amplificare asurzea asistența cu muzică orientală, niște chestii cântate la sitar, dacă-mi amintesc bine, din alea cărora nu le poți recunoaște melodia. Toți treceau cu un aer distrat prin fața tablourilor, ca să se Înghesuie la mesele din fund și să apuce paharele de carton. Ajunseserăm când serata era deja În toi, atmosfera era Înțesată de fum, câte-o fată când și când schița mișcări de dans În centrul sălii, dar toți erau Încă ocupați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
reușeam să le identific. Mi-am turnat o băutură galbenă ce părea a fi vin; nu era rea, mirosea a lichior slab vechi, dar era cu siguranță alcoolică. Probabil conținea ceva: Începu să mi se Învârtă capul. În jurul meu se Înghesuiau facies hermeticae alături de chipuri severe de prefecți la pensie; surprindeam crâmpeie de conversație... „În primul stadiu ar trebui să reușești să comunici cu alte minți, apoi să proiectezi În alte ființe gânduri și imagini, să dăruiești locurilor stări emotive, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mâine avem ananas. În martie, Sabina mă convinge să mergem până la Botoșani. Ca majoritatea femeilor, vrea să-și scoată familia la rampă de câte ori are ocazia. Acceleratul de Iași cu vagoane pentru Botoșani e o conservă bombată de prea multe sardele înghesuite în ea. Oamenii îmbrăcați în verde, portocaliu și albastru-peruzea aleargă la vagoane trăgând după ei mari sacoșe de rafie, desenate cu pătrățele. Unii încarcă saci de cartofi și pâine. Spun că se aprovizionează de la București, că e mai ieftin. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-n tavan, ochii-n tavan! - Hoo, hoo! Nebuno! Că nu bați fasolea! Desfac cutia cu bomboane. - Ei poftim, uite pe ce dă el banii! Păi ce, crezi că noi avem nevoie de dulciuri de la tine? se strâmbă cu dispreț Fund-de-sticlă înghesuind vreo cinci bomboane în gură. - Ascultă la mine, nepoate, se bagă cea cu gura încă liberă, dacă o ții și tu ca tac-tu și ca mătușî-ta, n-o să faci nicio scofală. Uite, eu am muncit la băcănie o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mult. Or, mica niponă nu putea pricepe deloc diferența asta de preț dintre localnici și străini. Așa că a ales să rămână cu noi. Ne-am îndreptat către autogară. Autobuzele circulau, dar era o hărmălaie de nedescris. Am reușit să ne înghesuim în autobuzul de Sibiu. Stăteam în picioare, pe culoar, printre cuști de iepuri și cutii de carton cu puișori de găină. Șoferul a pus o casetă cu Irina Loghin și a pornit hârbul care tremura din toate încheieturile. Praful și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o impresie excelentă Maikăi. Se pare că am reușit - schițează un zâmbet timid. A doua zi, soțul gazdei ne duce cu Dacia personală până la marginea orașului. De aici o să luăm autostopul. Reușim să prindem un Audi vechi, în care ne înghesuim cum putem. Pe drum vorbesc un soi de păsărească italiano-franceză cu Sabina, să vedem cât plătim, să nu înțeleagă șoferul. Nu vrem s-o lăsăm pe Maiko să își cheltuie banii. Mașina ne lasă pe șoseaua de centură a Brașovului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în Cișmigiu, ci în parcul Izvor, evitând privirile indiscrete. Stăteam cu ochii pironiți pe Casa Poporului și mă gândeam că trăiesc în singura capitală cu un cavou imens în centru. Un cavou public și luxos, în care ai fi putut înghesui viii și morții României și ai Coreei la un loc și tot ar mai fi rămas spațiu pentru un depou de autobuze. Adelina însă nu tăcea de loc. Mi-a spus cu o turație de 4000 rotații/secundă că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înregistrări de la locul faptei. Talpa piciorului se făcuse roșie ca un rac, se umfla. Mi-am zis că cel mai bine ar fi fost să-mi iau tălpășița. Am burdușit o valiză cu țoale și cărți - la fundul ei am înghesuit blugii contaminați -, m-am parfumat din belșug cu Prada, am făcut comandă la taxi Cobălcescu și am ieșit în strada mare. Planul era să iau trenul spre Roman - acolo aveam bunicii, pe soră-mea Cristina, mătușă-mea Cucu. Înțelesesem chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dai buletinul și apoi ne descurcăm, că nici eu nu știu cât va fi. Încerc să fim repartizați la aceeași vilă. Din nou Teofana se simțea cu Alexandru ca și cu un protector, la gândul că nu va trebui să se mai înghesuie la rând, la biroul de cazare. Când au ajuns în Constanța, cei din compartiment au coborât urându-le cele bune. — Să v-ajute Dumnezeu! S-aveți parte de un concediu plăcut, că tare bine ne-am mai simțit împreună. — Și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pentru muniția aferentă; în cel de-al doilea fișet, în jumătatea de sus, erau vrăfuite dosarele care se puteau, totuși, soluționa, în nu contează ce mod și în ce interval de timp: cauzele așa-zicând amorțite; în jumătatea inferioară, se înghesuiau, sensibil mai numeroase, celelalte dosare, cauzele defuncte, mai ales acelea cu autori necunoscuți, și pentru care nu mai exista nici măcar o posibilitate vag teoretică, de rezolvare. Cel puțin, nu în viața asta. Fratele revăzu, în derulare, pe ecranul blurat al
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nedumerit. ― Și acum ce facem? Stăm și așteptăm? ― Nu, răspunse Dailas care-și aminti că avea răspunderea unei nave, în afara celei față deKane. Ne așezăm și așteptăm... și voi vă întoarceți la lucru... 7 ― Ce părere ai? Lac de sudoare, înghesuit într-un colț al modulului 12 în compania unui Brett asemenea, Parker se cocoțase peste sudura efectuată de prietenul său pentru a închide defi nitiv delicatele conexiuni. Se străduiau să facă o treabă care necesita serviciile electronice ale unui trasor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ea în față și atunci vă rugați să-i fie frică de foc. Zâmbetul lui Dallas se șterse, ― Ar trebui să meargă, fiindcă-i e frică de foc. Asta-i șansa noastră. Astfel că nu mai e nevoie s-o înghesuim într-o fundătură sperând că flăcările îi vor veni de hac la timp. E de-ajuns să dea înapoi... drept în sas. ― Planul pare perfect. Dar întrebarea e: cine intră acolo? Dallas își privi colegii unu! câte unul, așteptând ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
prietenului meu că, dacă șoferul întreabă de mine, să spună că am plecat în oraș și mă voi întoarce la fermă cu vreo ocazie. După ce s-au făcut toate formalitățile, vaporul a ieșit în larg. În pielea de berbec și înghesuit între berbeci, simțeam că leșin. Cum de am reușit să-i „păcălesc” pe vameși, vă întrebați. Vedeți, nici la vârsta pe care o am acum, nu sunt un bărbat voinic. Acum am vreo 75 de kilograme, dar când mi-am
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
parte, practicile religioase curente par a fi tot mai pătrunse de un soi de misticism pragmatic : oamenii stau la coadă pentru binecuvîntarea și aghezmuirea celor mai diferite bunuri lumești, de la mașinile lor noi-nouțe la magazine noi și noi guverne, se înghesuie la exorcizări și așteaptă tot felul de miracole mai mult sau mai puțin pioase. Nu puțini sînt, astfel, cei care au început să se îndoiască de calitatea acestei „renașteri” a religiei. Așa stînd lucrurile, bilanțul meu subiectiv sună cam așa
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]