10,200 matches
-
Neamul Românesc, Bucureștii ce se duc - lipsurile și meritele unui model urban care se schimba. De pildă, la Universitate, pe locul fostei școli de la Sfântu Sava, e loc viran, la fel, unde era odinioară Mănăstirea Sărindar, ale cărei urme sunt înghițite de un maidan, am zice astăzi, tipic. Sunt, de bună seamă, și lucruri care se construiesc. De pildă, dacă la sfârșitul secolului XVIII orașului îi lipsește un plan, fiecare fiind liber să se așeze unde voia, o sută de ani
Bucureștiul începutului de veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5150_a_6475]
-
spre anii 1910 apare, pe locul fostei prăvălioare de pe Calea Victoriei, un palat. Îl va reconstrui, apoi, I. Schwartz, proprietar de cai de curse și al clubului Socec-Lafayette, între războaie. Tipografia a continuat să existe, în spate, iar librăria a fost înghițită de magazinul universal, pe care-l mai vedem, încă, și astăzi. Așadar, dacă locul casei Socec în cultura noastră, căreia i-a străbătut și începuturile tulburi și, cu prelungire, perioada de așezare dintre războaie, e de netăgăduit, locurile ei în
Librării de altădată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5185_a_6510]
-
fiecare să vândă ce știe mai bine, într-o piață improvizată în întregul spațiu al sălii. Dar cum în spațiul respectiv au fost invitați și negustori adevărați, de fructe, miere, flori și alte produse, consumul spiritual s-a diluat treptat, înghițit de cel material, fapt semnificativ. Tot semnificativ este și faptul că doi buni artiști dansatori, precum Maria Baroncea și Eduard Gabia, nu mai știu deloc să cânte pe propria lor vioară, pe corpul lor, dotat natural cu multe virtuți. Acrobația
eXplore dance festival 2011 (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5188_a_6513]
-
ori: într-un orășel dobrogean avea loc o alegere de primar. După anunțarea alesului: banchet. Ca să nu-și strice cheful, cei trei sau patru corespondenți județeni au căzut de acord să anunțe știrea în ziua următoare. Dar unchiul Alecu a înghițit cu noduri aperitivul. Și, în vreme ce atmosfera din restaurant se încălzea, în sufletul lui creștea simțul datoriei. Așa că, pretextând anume nevoie, s-a ridicat și a ieșit în mare grabă, ducându- se glonț la gară, să prindă acceleratul. O oră mai
Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/5385_a_6710]
-
înspre centrul civilizat (Viena), și apoi din nou dinspre centrul vienez (de astă dată pustiit de ciumă) înspre extremitatea portugheză, prin călătoria copilului elefant spre turnul de la malul mării. Se pot spune multe despre referințele (José scriind călătoria elefantului este înghițit în „dulcea” poveste, nu lipsesc fascinația buzzatiană a deșertului, personajele feminine erotizate à la Márquez etc.) și despre sensurile culturale și simbolice ale acestui roman. El mustește de asemenea sensuri, aș spune chiar că este prea încărcat de ele. Povestea
Călătoriile pe hârtie ale elefanților by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5395_a_6720]
-
Frazele sunt, de cele mai multe ori, rupte la mijloc, ca niște oase cărora li se vede măduva. Legiferat astfel, aleatoriul capătă semnificații independente. Pe de altă parte, ligamentele proliferează. Cratimele sunt pretutindeni. Chiar și la începuturile de vers: „Am văzut gușterele/ -nghițit de rugi și-n urmă apa” (p. 9); „Sălbăticia reprodusă-n mii de exemplare” (p. 10); „Chipul maur,/ pe ecrane,/ surâde-abisal” (p. 26); „și-n sânii imponderabili/ și-n lumina căzută/ prin fante mistice, -alcoolizate/ -n somnul funcționarului/ colonial” (p.
Deducții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5130_a_6455]
-
iscat, presupun, din inimile și din creierele tuturor inocenților ultragiați, potopul care îneacă orașul nesfârșit și mortal, cu palatul iluzoriu al atâtor deșarte ficțiuni, palatul căruia un fel de paznic îi sunt. Tot ce mă făcea să sufăr piere. Însă, înghițit de ape, pier și eu, căci din aceeași lume nevrednică sunt parte. Deodată aud o voce șoptind Descătușează-l pe cel întemnițat în mintea ta, asta-i salvarea, pune-l în libertate. Așa fac, deschid porțile și în timp ce mă înec
Însemnări din ținutul misterios by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/5132_a_6457]
-
producerea ei. Acea copilărie sub bradul de Crăciun era cu adevărat înduioșătoare și plină de poezie, revelându-se apoi cu atât mai oribilă. Călătoria de întoarcere la eternitatea copilăriei are un ton împăcat și destins, fiind însă un vârtej care înghite eul narator în furia sa; este un dialog cu moartea, „cu moartea din mine: aici Radio Moartea”. Oroarea este eternizată, interiorizată; crăpăturile din pământul bombardat la Stalingrad și cele din gropile comune unde erau aruncați cei care au fost gazați
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
folosirea, și altfel decât ca o banală încercare de discreditare, și până la șantaj nu e decât un pas. Vorba lui Talleyrand: le Pas de Calais. Cât despre ascultări, microfoane și camere, să auzim numai de bine! Chiar dacă Murdoch va fi înghițit de furtuna mediatică, în care a fost adevăratul expert, și politică, nu sunt convins că libertatea presei, în lume, ca și la noi, nu va continua să fie exploatată în interese politice proprii de moguli. Stenogramele faimoase publicate recent arată
Pornografie și politică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5344_a_6669]
-
Mamaia și-a propus să "înghită" toți turiștii de pe litoralul românesc. În stațiunea de lângă Constanța se inaugurează plaje noi. Una dintre cele mai moderne plaje de pe litoratul românesc, "C", se va deschide sâmbătă în porțiunea de plajă aflată în fața clubului "Summer Crush Mamaia". Hotelierii din stațiunile
Polarizare tot mai puternică. Plaje de superlux pe un litoral de doi bani () [Corola-journal/Journalistic/53631_a_54956]
-
viața; tezaur care de l-am fi pierdut, de l-am pierde, de vom suferi vreodată, ca cineva cu puterea au cu înșelăciunea au cu numele să ni-l răpească din mâinile noastre - atunce mai bine, mai bine să ne înghită pământul de vii, să ne adunăm la părinții noștri cu acea mângâiere, că nu am trădat cea mai scumpă ereditate, fără de care nu am fi demni de a ne mai numi fiii lor: limba românească”. Convingerea în trăinicia națiunii române
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]
-
are ceva aparte care-i fascinează pe Tengo și Komatsu. Până la un punct, ambele narațiuni curg destul de firesc; deși sunt ciudate, nu încalcă în vreun fel legile unei lumi normale. Cu timpul însă, pe măsură ce protagoniștii se pomenesc tot mai mult înghițiți de poveștile lor, în ceea ce îndeobște numim realitate apar mici breșe. Aomame ajunge să se îndoiască de faptul că ar mai fi contemporană cu lumea din jur și denumește noua realitate, foarte similară cu cea adevărată, dar totuși având unele
Întâlnire cu Oamenii cei Mici by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5233_a_6558]
-
să vorbească într-o păsărească de genul celei pe care o folosesc copiii. Titlurile textelor sale sunt o dovadă în acest sens: Bostanul și-a izbit mintea de ochii fetiței, Bursucul se chinuiește să zboare cu aripile ursului, Vulpoiul a înghițit cu înaltă înduioșare un corb necrescut, Corbul mângâie nesățios clipa cea statornică, Tânărul hârciog și-a aprins aripi în suflet. Etc. Cu sonorul dat la maximum Augustin Popescu, autorul volumului de versuri Strigăt de lumină, are un stil triumfalist, ca
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
Abăluță se arată a fi un important poet al singurătății: Aprind lumina în odăi/ ca să nu fiu singur/ dau tabloul la o parte/ ca să văd întreg peretele/ prietenii nu-mi mai dau telefon/ cuvintele îmi mor încet în piept// Doamne, înghit iute un bob de piper/ și-ți mulțumesc că exist/ eu și bobul de piper" (Iov în ascensor, p. 36). Chiar mai dramatice din punct de vedere existențial sunt poemele în proză care deschid ciclul Iov în funicular. Respirația este
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
formă fără fond", ci un fond mistificat, mort în găoacea unei forme propagandistice care încă nu și-a istovit acțiunea. Impostura ideologiei n-a avut limite, deoarece, de bună seamă dintr-un complex de inferioritate, ea și-a propus a înghiți toată materia culturii, inclusiv știința, spre a nu mai vorbi de filosofie, fiind lansată teza că, după Heidegger, acesteia i s-ar fi substituit discursul ideologic. Ni se oferă un conspect sugestiv al acestui flagel cu pretenții de "soluție universală
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
în casa scărilor. Pun pariu că ar fi trebuit să număr până la o mie înainte de a-l auzi atingând fundul, în miezul pământului. În schimb, fără să mă gândesc, mi l-am vârât din nou în gură și l-am înghițit. Vrei să știi ce-am simțit? Pentru mine a însemnat același lucru, ca și cum aș fi aruncat micul meu dinte mort în golul scărilor: ceva care cade, dispare și se pierde într-un adânc întunecat. O bucățică din mine cădea înlăuntrul
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
născut, acum șaisprezece ani și câteva luni. Te apleci peste farfurie, strângi în mână lingura de parcă ai vrea să o frângi. Privirea ți se lasă în poală, ți se pune un nod în gât, nu ești în stare să mai înghiți și lingura aia de ciorbă, trebuie să te prefaci că totul e-n regulă, ai vrea să ai dinainte o oglindă ca să-ți controlezi gesturile, ți-e teamă să nu te dai de gol și tatăl tău și mama ta
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
asupra altora. Prin umare, imperiul (civilizația) nu este folosit aici în sens peiorativ, ca desemnînd un stadiu revolut de organizare politică, în timpul căruia ticăloșia unor popoare a căpătat tendințe nefirești de expansiune supranațioanlă, în vreme ce țările mici și ospitaliere au fost înghițite ca niște victime inocente, ci imperiul este considerat o formă firească de organizare politică la care însă nu acced decît acele puteri care, depășind un prag de forță, devin automat expansioniste. În cazul Europei, Franța, Anglia, Spania, Germania și Rusia
Presimțirea viitorului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6686_a_8011]
-
Era odată o oglindă care înghițea mincinoși. Într-o zi, a trecut prin fața ei un doctor și zice: - Dacă stau și mă gândesc bine, eu niciodată n-am uitat o ustensilă într-un pacient. HAP!, oglinda îl înghite. A doua zi, trece prin fața oglinzii un avocat
BANCUL ZILEI: Băsescu şi oglinda mincinoşilor () [Corola-journal/Journalistic/67123_a_68448]
-
Era odată o oglindă care înghițea mincinoși. Într-o zi, a trecut prin fața ei un doctor și zice: - Dacă stau și mă gândesc bine, eu niciodată n-am uitat o ustensilă într-un pacient. HAP!, oglinda îl înghite. A doua zi, trece prin fața oglinzii un avocat: - Dacă stau bine și ma gîndesc, eu niciodată nu mi-am mințit clientul. HAP!, oglinda îl înghite și p-ăsta. Zvonul despre oglindă ajunge și la Cotroceni iar Băsescu se hotărăște să
BANCUL ZILEI: Băsescu şi oglinda mincinoşilor () [Corola-journal/Journalistic/67123_a_68448]
-
gândesc bine, eu niciodată n-am uitat o ustensilă într-un pacient. HAP!, oglinda îl înghite. A doua zi, trece prin fața oglinzii un avocat: - Dacă stau bine și ma gîndesc, eu niciodată nu mi-am mințit clientul. HAP!, oglinda îl înghite și p-ăsta. Zvonul despre oglindă ajunge și la Cotroceni iar Băsescu se hotărăște să facă un act de mare curaj. Cheamă televiziunile și vrea să facă testul în fața lor. Se aduce oglinda și Băsescu spune: -Eu niciodată nu mi-
BANCUL ZILEI: Băsescu şi oglinda mincinoşilor () [Corola-journal/Journalistic/67123_a_68448]
-
de muncă, e biroul meu!” Becali: “Știu unde am intrat. Am intrat în biroul meu, nu al tău! Să fie clar pentru tine! E plătit de mine și de ceilalți cetățeni ai României!” Siderați, martorii prezenți au tăcut și au înghițit în sec, urmărind reacția lui Doru Țuluș, căruia nu îi venea să creadă că Ioan Becali putea avea o astfel de atitudine într-o situație deloc favorabilă pentru el, mai scrie sursa citată. După câteva secunde de pauză, momente în
Procuror DNA, pus la punct de Becali by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/67466_a_68791]
-
trebui s-o pregătească de zbor. Toată mișcarea e un vertij, o senzație amețitoare de goană pe loc, o luciditate paralelă, de vapori de opiu care așază lumea în altă ordine. De pildă, stîrnind, ca sub anestezie, valurile unui trecut înghițit în semnele, puține, ale prezentului. Din el răzbat, figuri date spre o chinuitoare vizionare, nicidecum spre atingere, ori aducere înapoi, iubite reci cu voce cunoscută, făpturi bine știute purtînd, ca pe un cîștig de dincolo de viață, marca discretă a diferitului
Semnul lunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6747_a_8072]
-
Iorgulescu mă anunță cu voce gravă: "Ești citit!" "De cine?" îl întreb. "De mine." îmi răspunde, ca și cum ar fi fost propria sa instanță. La Europa Liberă era considerat un jurnalist excelent, chiar și de cei care nu puteau să-l înghită. Știa să descopere su-bi--ecte și era respectat pentru viziunea lui asupra evenimentelor din țară. Dar n-o nimerea totdeauna. Într-o zi, la Praga, apare în biroul redactorilor. "Nu mai scrie nimeni!", zice, semn că avea ceva important de comunicat
Reîntîlnirea cu Mircea Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6748_a_8073]
-
vine taxiul să mă ia, la 19 am lectura la Casa di Cultura, unde a locuit Gombrowicz și Stravinski, în splendida vilă a Victoriei Ocampo, marea lor prietenă. Plouă. Primul ropot deschide fereastra culoarului, pîrîiașe sonore se preling pe parchet înghițite de covoarele holului mare. Cineva coboară la etajul opt din lift, spune că apa a atins nivelul de 58 de centimetri. Mă duc la baie, încep să mă îmbrac. îmi fac buzele. E ora 19. în sala înaltă cu arcade
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]