12,707 matches
-
este de unul pe an, de la o vârstă. Am pierdut cinci. Cât despre oră, dacă vreau s-o aflu, o citesc în ochii iepurilor. Nici o dată nu este aidoma celei bătute de orologiul de la Primărie. Sunt favorizat de soartă: îmi îngrijesc livada și scriu un Tratat! Sunt mai presus decât oricare dintre concetățenii mei. Când îi văd năvălind bezmetici, din reverență în reverență, asupra vilegiaturiștilor proaspăt sosiți, mă cuprinde greața. Cred că li s-a ascuțit incredibil auzul. Sau simțul mirosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
răcanii și cu ofițerii, care privesc lucrurile prin cătarea puștii? Cu precupețele? Cu bețivanul de Erou? Despre Doctor am auzit lucruri care m-au pus pe gânduri. Vrea să descopere nervul optic atribuit celui de-al treilea ochi! În loc să se îngrijească de sănătatea pacienților, își consumă energiile aiurea, pentru că nu doar asta îl frământă. Unul din oamenii mei a auzit, de la un felcer, că Doctorul face disecții pe ascuns, încercând să dea de urma centrilor de memorie neconvenționali: unul fiind situat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
printre altele, și legist, singurul autopsier din Stațiune. Își depășește atribuțiile sfârtecând cadavrele mai mult decât este necesar... Doctorul nu este nebun. E ascuns. Și el mă urăște. Îi va trece: nimeni nu-l va ajuta mai mult, mă voi îngriji. Instrumentar, cărți, aparatură, seruri rare. Cadavre. Vor muri oameni mai mulți dacă va fi nevoie; nici un sacrificiu nu e prea mare când e vorba de știință. De mâine, Doctore, ne vom juca de-a Faust și Mefisto! § L-ai dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
au mai pierit, din cauze asemănătoare, încă doi inși, în putere până mai ieri; vreo cincisprezece sunt și ei bolnavi. Au fost internați. Ultimii turiști vor să plece, dar nu mai pot, pentru că Magistratul a impus starea de carantină: se îngrijește ca molima să nu pătrundă în Regat; Republica poate să țină sub control orice situație. Sechestrații vor aștepta vreme de o lună - sau trei - până când lucrurile vor reveni la normal. Fără rabie, fără fantoma Astrologului și, dacă se va putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
persoane, vizitele, ieșitul, noaptea, din casă. Luna, zice Doctorul, favorizează instalarea bolilor; necurățenia femeiască tot de la lună se trage. Pe străzi patrulează necontenit gărzi; la răspântii, stau pregătite ambulanțe trase de cai. ...În Stațiune revine liniștea și fiecare locuitor se îngrijește, ca niciodată, de sănătatea sa. Veghează asupra celor apropiați; mulți colaborează cu autoritățile, semnalând suspecții, chiar și cazurile de gripă, dureri de dinți, diareile. Doctorul consideră că molima abătută asupra Stațiunii este un fel de turbare; tratamentul se dovedește complicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
arată, un haos! Îmi stau pe cap dărâmăturile alea! În loc să dorm, încerc că găsesc explicații... Sunt amenințat din toate părțile. E miezul nopții, îngerii mei păzitori veghează. Câte doi la fiecare intrare, și casa are multe: o mică armată se îngrijește să nu fiu ucis în așternut. În vis. Puterea/spaima. Îngerii-gardieni sunt la post, îi aud cum pășesc. Cine mă va apăra de ei? Simt pericolul, îl respir, a luat forma plămânilor mei. Mi-a pătruns în sânge. Îmi obturează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pentru membrii familiei, pentru cunoscuții și necunoscuții cu care va intra în contact. Este vorba de un virus vechi cu rezistență nouă; Stațiunea este încă în pericol. Locuitorii au nevoie de protecție; Consiliul, personalul medical și Gărzile Reunite se vor îngriji în continuare de sănătatea fizică și morală a locuitorilor. Ne puteți ajuta. Vă puteți ajuta! Răul pornește din creier și nu poate să fie văzut cu nici un microscop; avem aparate puternice. E vorba de o formă specială de rabie. Nemulțumirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
perfectă nu supraviețuiește nimeni. Să-ți urmărești, neîndurător, eroii până-n clipa lor de pe urmă. Dincolo. O poveste se încheie doar în ziua Judecății de Apoi. Nici atunci, poate. MAGISTRATUL. În loc să se preocupe de sălbăticirea iepurilor, Filozoful mai bine s-ar îngriji de domesticirea oamenilor. Tot prin înfometare, dar pentru că ne aflăm într-un loc prosper, foamea trebuie să fie de altă natură. Foamea de informație: poți să-i vâri pe gât celui interesat orice. Ceea ce trebuie. Îndemnul la moderație. La supunere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Stăpânesc arta cuvântului, dar nu-și pot stăpâni pasiunile. Îi macină teribilismul. Aș fi putut de mult să-i reduc la tăcere. Definitiv. Un exemplu pentru toată Stațiunea. Dar eu nu am fost un tiran; ca Părinte, trebuia să mă îngrijesc de întreaga suflare. De respirația urbei. Profundă; care liniștește; care adoarme. Însă pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești! Le-am lăsat viața - darul lui Dumnezeu, nu al meu. În Lazaret, vor avea vreme, până la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
timpul e suspendat: ai pătruns în Axis Mundi. Are loc explozia. Big-Bang-ul din care se va naște un nou Univers; nu va fi așa, femeia te vizitează doar în perioadele ei nefertile. ...Obosită, a adormit. Îi privești picioarele epilate. Se îngrijește. Arată bine. O acoperi. Sforăie ușor. Ceva de pisică blândă care pândește și-n somn. Mâna ei îți caută, bâjbâind, sexul. Te retragi ușor, te întinzi pe podea: ai o silă. Te gândești la Romancier: în mintea ta, el scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
din grinzi, scheme de decorațiuni mozaicate și proiecte pentru pardoseli aruncate laolaltă fără nici o socoteală. Nici un meșter din Artă nu și-ar fi ținut vreodată atât de rău instrumentele meseriei. Cineva trebuie că scotocise pe acolo, fără să se mai Îngrijească să le repună În ordine. Ce anume putea fi atât de interesant prin lucrurile mortului? Poate că ceea ce căutase el Însuși În biserică: planurile complete ale mozaicului. Se așeză pe pătuț, punându-se pe examinat desenele cu minuțiozitate. Spera să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prin intermediul câtorva călugări vânduți, au răspândit printre acești nenorociți lăsați În voia sorții zvonul că la Roma Își vor găsi vindecarea suferinței. Vor să se folosească de masa asta imundă Împotriva cetăților inamice. — Și mai trebuie să Îi mai și Îngrijim pe blestemații aceia. La Ospedale Maggiore a fost deja pregătită o subterană pentru dânșii, dar ar putea să nu fie de ajuns. Leproșii Își ispășesc păcatele prin răul care Îi devorează. Dante se gândea la altceva. Povestea cu leproșii părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ce are de a face cu Calimala... — Nici eu. Cel puțin nu până acum. Tocmai de aceea explorez diferitele căi ale adevărului. — Iar aceste căi te-au purtat aici? — Calimala este Arta În care toate științele converg, se spune. Fă, Îngrijește-te, rânduiește: nu asta e deviza voastră? Rectorul Încuviință din cap, cu prea puțină convingere. — Oricum, mă aflu aici ca să stau de vorbă cu unul dintre colaboratorii domnieie tale, adăugă Dante. Flavio Petri, genovezul. — Meșterul colorist? Și despre ce... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe hartă. Era pe cale să Întrebe ceva când celălalt i-o luă Înainte. — A fost studiat de un artist de seamă, ca să poată găzdui cum se cuvine recoltele cetățenilor. Proiectul a fost reluat după al romanilor. Împărații lor s-au Îngrijit mereu să nu se piardă nimic. Iar noi, florentinii, acum vom face același lucru. Poetul rămăsese cu ochii asupra planului. Desigur, galeria de acces era perfect recognoscibilă. Și trebuie să fi fost impunătoare, judecând după numărul sălilor care se deschideau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
exclamă roșind. — Desigur, asta e ideea. Ar fi o sursă grasă de venituri, un impozit pe uree... — Vreți să adunați urina și să faceți negoțul ăsta scârbos taman În fața Palatului priorilor? Dar urina e bună pentru argăsit... Și Împărații se Îngrijeau de strângerea ureei... — Du-te la dracu’, messer Duccio, cu tot cu ureea dumitale! Treci cu bereta, dacă vrei să strângi ceva! strigă Dante exasperat, Împingându-l Într-o parte și Îndreptându-se spre ieșire. După câțiva pași, se opri brusc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Leonardo Gori, Daniele Cambiaso, Renée Vink, autori și pasionați cititori de romane istorice polițiste, cu care de atâtea ori am schimbat idei și impresii. Alții, care, În schimb, au contribuit nemijlocit la text, Începând cu redacția editurii Mondadori, care a Îngrijit cu inteligență corectura și tipărirea manuscrisului revăzându-l În mai multe rânduri și răbdându-mi, până la exasperare, toate indeciziile. Sau ca Giampaolo Dossena, din ale cărui cărți despre Dante am extras mult din culoarea poveștii. Și, În sfârșit, Piergiorgio Nicolazzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
împlinit n-o stabilești tu - îi taie vorba pan Bijinski. Nu tot ce-i anormal e imoral, și invers. Dar problema e alta. — Ce problemă?! - făcu hangiul. — Fetei îi lipsesc doi dinți - răspunse pan Bijinski. în calitate de tată trebuie să te îngrijești să aibă de toate. Din 1317, de când e atestată familia Potoțki, toți membrii ei au avut dantura completă. De altfel, măseaua de minte e pe stema familiei. — Și eu ce pot să fac?! - zise uimit hangiul. — Vei plăti despăgubiri: fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pentru că piciorul îi sărea tot mai greu, puteam da și cu barosul. Episodul 157 CONTINUĂ POVESTEA CĂPITANULUI TRESORO După ce străbunicul, nemaiputând îndura la vârsta lui tot felul de ocheade deșuchiate pe care i le făcea Giacometa, tânăra slujnicuță ce-l îngrijea cu speranța că el, așa paralizat cum era, o va lua de nevastă și-i va lăsa ei averea, după ce deci dânsul s-a dus în lumea drepților cu gândul ca măcar acolo să scape de toate nepoftitele frumoase care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în floarea vârstei, pe care le-a ținut de mici pe genunchi și care când au crescut au început a-i zice melodioase vorbe în doi-trei peri, copile ale acestora ce nu puteau îndura eșecul mamelor, slujnicuțe care l-au îngrijit când era încă în puterea de neostoit a bătrâneții, două chelărese care au picat moarte după el când au observat cum se târguie pentru niște morcovi, o contesă poloneză care aflându-se în trecere prin Veneția și văzându-l cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de lemn dintre mese, cântau și dansau până erau scoase pe brațe de doi chelneri gemeni despre care se spunea că prinseseră suta de ani fără o gripă în toată viața lor. Cu toții aveau de toate, deoarece cei care se îngrijeau să le trimită turiști, le trimiteau și hrană și îmbrăcăminte și zaruri și table, ba chiar, anual, și motani și câini, bineînțeles și ei foarte bătrâni și lenți. O dată la trei ani sosea o nouă promoție de moșnegi de 70
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ani și era cum nu se poate mai bună, ca un boboc de trandafir pe cale de a se deschide, fiind copil din flori. Crescuse printre slugi și cum era o bucurie a nervului optic, de la 15 ani fusese luată să îngrijească de odăile boierului, să-i pună acestuia cărămizi calde la picioare, să-i aducă dimineața șerbet cu apă de izvor și eventualele proțapuri cu jalbe. Asupra mecanismelor socio-economice datorită cărora Măriuca se îndrăgostise de urâtul și calmul boier ne este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Radu Stoenescu a rugat-o să-l pună lipitori, căci citise mult; aplecată deasupra spatelui alb, vânjos al bărbatului, vedea înfiorată cum lipitorile sug sângele boierului. Altădată se rugase, ca boierul să cadă o zi-două la pat, să-i poată îngriji, să-i stea la cap și să-i răcorească cu batiste de olandă fierbințelile frunții. însă spre bucuria și nemulțumirea ei amestecate, stăpânul era sănătos ca un taur. Gândind cuvântul „taur”, roșise toată. Astfel se perpelea tânăra slujnicuță Măriuca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-l respecta, dar într-o zi, sunt mai mult de douăzeci de ani de atunci, doi călători aproape muribunzi care se rătăciră în deșert apărură dintr-odată în tabăra noastră. Cum era firesc, le-a oferit găzduire și i-a îngrijit cât a putut mai bine, dar după câteva zile și-a făcut apariția o patrulă a armatei, pe unul din ei l-au omorât chiar acolo, în jaima noastră, iar pe celălalt l-au luat cu ei. — De ce? — Cel pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
chiar și în cazul în care lumea ar fi uitat de familia Sayah și de tot ce făcuse tatăl lor cu atâția ani în urmă? Oriunde s-ar fi dus, ar fi continuat să fie niște paria, buni doar să îngrijească vitele sau să care cărămizi, fiindcă nu aveau o pregătire pentru a-și deschide drum într-o lume unde oamenii știau să piloteze avioane, să conducă mașini ce păreau că zboară prin deșert sau să manevreze aparate sofisticate. Neamul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
avea probleme. Pe la jumătatea după-amiezii, când termometrul se apropiase de cincizeci de grade și aerul devenise aproape de nerespirat, șapte ostatici asudați, dintre care unul venise cu motocicleta, se înghesuiau în fundul cortului mare din păr de cămilă. Cele două femei se îngrijiră să ia apa care mai rămăsese în mașini, precum și toate proviziile disponibile, iar când începu să se însereze, toate animalele erau încărcate și gata de drum. Gacel se așeză pe vine în fața motociclistului, un austriac taciturn care vorbea prost franceza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]