2,464 matches
-
te plăceau. Te bucurai de aprobarea lor, deși aveai dificultăți să Înjghebi relații cu ceilalți copii. Prieteniile cu cei de aceeași vârstă Îți trezeau suspiciunile Abia așteptai să te faci mare Voiai să fii mai solid, mai puternic Noaptea te Îngrozea. Dormeai cu lumina aprinsă. Întotdeauna. Odată te-ai dus la biserică cu bunica ta care n-avea nici un chef să meargă acolo ai născocit păcate În fața unui preot recunoscător. Ea te iubea, Într-un fel ciudat și dezechilibrat, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
casei mele. În liniștea care mă împrejură, am ațipit și m-am lăsat purtat de aripile unui vis ciudat. Se pare că mă aflam într-un uriaș labirint și lângă mine țopăia obositor o creatură nemaiîntâlnită. La început m-am îngrozit și, în ochii mei, se citea uimirea. Încercam să-i vorbesc, deși nu știam dacă mă pricep. Mi-am dat seama că este un spiriduș, ființa fantastică despre care citisem prin cărți. Nu dorea să-mi facă nici un rău, ci
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Apostol cu o ușoară ezitare. Dacă n-a vrut să vie... ― Cine? întrebă Klapka. A, da... Ia mai dă-i dracului de reflector, Bologa! adăugă apoi nepăsător. Locotenentul tăcu zăpăcit, uitîndu-se în ochii căpitanului, în care acuma câteva zile îl îngrozise pădurea spânzuraților. Klapka însă urmă netulburat: ― Omul cu buba se sperie de toate umbrele. Așa și eu cu colonelul nostru! Că-i mâncător de oameni, călău... Când colo, e om foarte de treabă... A, nu ți-am spus?... A venit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de mult vorbele locotenentului. Dar dacă nu izbutești, știi ce te așteaptă!... Numai deunăzi ți-am povestit despre cei trei... Și ei au vorbit ca tine, ba și mai năzdrăvan... Iar azi poate că sunt tot în pădurea spânzuraților, ca să îngrozească pe alții! ― În privința asta n-am nici o grijă, zise Bologa, cu încredere. Când ar fi să mă prindă, m-aș împușca și aș isprăvi repede!... În orice caz, eu n-am să mor spânzurat, asta ți-o garantez! ― Așa mi-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dintr-o toropeală prelungă, l-au chinuit și i-au sfâșiat sufletul. Își zicea că toate sforțările lui de a ocoli soarta s-au zdrobit și că de azi încolo numai moartea l-ar mai putea mântui... Moartea însă îl îngrozea acuma mai mult chiar decât perspectiva de a trebui să meargă pe frontul românesc. Degeaba încerca să-și biciuiască ambiția, învinovățindu-se de lașitate; dragostea de viață, din ce în ce mai impetuoasă, îi tăia orice avânt, murmurîndu-i neîncetat în inimă: "Întîi eu, și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
astfel, să-l pedepsească. Dar polițismul îi repugna. Și apoi prea au fost prieteni odinioară ca să se despartă pentru niște lucruri care, în realitate, îl priveau numai pe Bologa. Dacă ar putea citi cineva în sufletele tuturor ofițerilor, s-ar îngrozi de ceea ce ar descoperi. Cei mulți își ascund gândurile, pe când el barem e sincer. ― Astea-s prostii, prietene! zise Varga, după o pauză, cu glas schimbat și cu o veselie poruncită pe față. Mai bine haidem la generalul Karg, să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
spun, nici sufletul meu n-a fost pregătit îndeajuns! răspunse Bologa fără patetism, dar cu vădită mulțumire că poate vorbi cu cineva despre aceasta pe față. Atunci eram convins până în măduva oaselor că credința mea e desăvârșită și totuși mă îngrozeam doar la gândul morții. Suferințele miau înfrînt mândria, încît azi știu bine că numai credința căreia îi jertfești fără șovăire însăși viața ta, numai aceea te poate mîntui!... Și acuma dragostea de viață e mai puternică în inima mea decât
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Glasul căpitanului Klapka îi curmă chinul cu o întrebare îngroșată de curiozitate: ― Ce spune, ce spune? ― Nimic... nu vrea să vorbească... murmură Apostol ușurat, ca și cum s-ar fi trezit dintr-un coșmar; după două momente, mai adăugă, cu o privire îngrozită spre prizonierul care se uita, mormăind revoltat, în altă parte: În sfârșit... eu... eu mi-am făcut datoria și... am încercat să... Prizonierii fură escortați mai departe, la alt comandament, iar grupul de curioși se risipi în câteva minute. Klapka
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
toate! În inima lui Bologa disperarea rodea ca pecinginea. Prețul vieții e viitorul și viitorul lui i se părea zăvorât ca o poartă de fier în care și-a zdrobit pumnii bătând zadarnic. Neputința în fața vieții acuma mai mult îl îngrozea decât îl revolta. Conștiința că toate năzuințele și strădaniile lui sunt tot așa de neputincioase și fără rost ca și zvârcolirile unei râme îi năpădea din ce în ce sufletul, împreună cu constatarea amară că viața omului e insuportabilă dacă n-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
când a plecat încoace, acasă, parcă axa vieții lui ar fi rămas acolo, în Lunca... Și chiar viitorul nu-l mai interesează decât întîmplător... Deși peste o lună va trebui să se întoarcă tot pe frontul românesc, nu mai e îngrozit defel, ca și cum i-ar fi indiferent sau... Atunci poate că iubirea e pricina tuturor zbuciumărilor omului și a tuturor fericirilor? Și totuși iubirea femeii nu poate mulțumi sufletul decât uneori și câteva clipe. Odinioară a crezut că într-o privire
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
miez de noapte... Apostol își dăduse seama, în chiar clipa când rostise gluma, că va jigni inima mamei și îi păru rău, dar nu se mai putuse opri. Răspunsul ei îi răsună ca un glas înăbușit din însuși sufletul lui, îngrozindu-l. Îi apucă repede mâna, peste masă, și i-o mângâie și i-o sărută, murmurând rușinat: "Iartă-mă"... Doamna Bologa, surprinsă de pocăința lui, fu cuprinsă și ea de rușine, îngînă câteva vorbe neînțelese, până ce-și veni în fire
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
alții ca mine!... Căci, să știți, băieți, nu există victorie fără Curte Marțială! Pretorul era căpitan activ și, ca să scape de front, se convinsese că serviciul lui va hotărî soarta războiului. Se temea cumplit de moarte și bubuitul tunurilor îl îngrozea, încît își astupa urechile. Veșnic i se părea că e prea aproape de front reședința cartierului și își dibuia beciuri speciale unde să se ascundă de aeroplanele vrăjmașe. Se credea totuși erou și avea un dispreț aproape curajos față de barbarii din
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe scaunul care se afla lângă genunchii lui și nu-l observase până acum. Îi era teamă că iar nu va putea mișca picioarele... Trebuie... trebuie să încerc", îi fulgeră prin creieri. Apoi deodată se simți cuprins în brațe. Se îngrozi. Groparul îl sărută pe obraji, apăsat, cu buzele și mustățile ude. ― La o parte! răcni pretorul, spăimântat, ridicând brațele. Apostol se urcă pe scaun și se lovi cu capul de ștreangul ce atârna de sus. Pălăria i se înfundase pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dar primarul nu era în fond decât un caracter mărunt, fără inimă și fără măruntaie. Mai puțin decât nimic. În schimb, tânăra învățătoare era o doamnă: ea care ieșise din locuință fără să judece pe nimeni și fără să se îngrozească. Privise cerul care ducea cu el aburii și norii rotunzi, făcuse câțiva pași, ridicase două castane și le mângâiase ca și cum ar fi fost tâmplele înfierbântate ale nebunului, fruntea lui palidă, lividă din cauza tuturor morților și a supliciilor adunate de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în timpul războiului stătea ascunsă în podul grajdului pentru că să nu o violeze rușii sau nemții. Când era vorba de fetele ei, putea demonstra oricând că acestea sunt fete cuminți. Avea o părere extraordinară despre perfecțiunea sufletului omenesc, de aceea mă îngrozesc când mă gândesc cum ar fi reacționat dacă ar fi știut de „capcană”în care căzusem. În ce mă privea , așa cum un soldat nu discută ordinele primite, ierarhia gradelor și toate celelate , tot așa eu nu comentasem nimic. Încercasem să
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Acolo, algerianul a fost cât se poate de exact și i-a prezentat trei posibile scenarii: a. -riscă să fie făcută”poștă”de către conaționalii săi care, neștiind limba română nu se puteau descurcă cu femeile, idee care pe Lăură o îngrozi pur și simplu; b. -accepta să-i fie partenera, fie și numai de complezenta, fără nicio obligație sentimentală, iar ei vor înțelege că Lăură este iubita maestrului și-o vor lasă în pace; c. -se retrage din joc, fără alte
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
deja, m-au dus la spital după ce ai plecat, iar eu strig, felicitări, cum a fost nașterea? Dar ea ignoră întrebarea ca și când acesta ar fi un lucru marginal, puloverul este distrus, plânge ea, Ilana l-a deșirat. Ești sigură? mă îngrozesc eu, de unde știi? Iar ea spune, l-am scos acum din geantă pentru a îmbrăca fetița, dar era deșirat, numai ațe, atât a mai rămas din el, o omor pe Ilana, e un monstru, iar eu îi spun, Hani, liniștește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se întâmplă în Marea Uniune decât la București de unde recepționam cele 2 ore, cu tot felul de știri despre cuplul prezidențial... în alb și negru ! Primele televizoare color sau portabile, de acolo s au adus, trecute ilegal granița. M-a îngrozit rusofilia populației de neam cu noi, temătoare să se exprime în limba română, totdeauna pe la colțuri și cu fereală. Cu foarte mare greutate am pătruns la Biblioteca Națională din Chișinău pentru a studia câte ceva despre Tudor Pamfile, revista Ion Creangă
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
de cine-i purtat de fapt, sub ochii mei, l-am filmat cu camera TV.V. Ce sentimente, ce rememorări, ce interpretări mai puteam avea când auzeam răpăitul mitralierei și pocnetul ZB-urilor ?! Și totuși, n-am fugit, nu m-am îngrozit. ,,Camarazii cu brasardă” ne-au legitimat de zeci de ori, ne-au făcut semne să fugim ,,skoree”. Probabil atunci ne-ar fi secerat cu rafale de mitralieră. Curajul de a sta față în față cu ei, cred, ne-a salvat
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
dar tot cheltuieli mari), alte alegeri (care urmează) și mai ales SECETA în plină ,,desfășurare”! Sunt îngrijorat că multă lume nu gândește la ce ne așteaptă. Sunt îngrijorat că politicienii absentează de la frământările și căutările pentru ziua de mâine. Sunt îngrozit că seceta a prins toată România și o bună parte din Europa! În esență, nici eu nu pot da soluții decât să îndemn la cumpătare și calm. Să strângem de pe câmp orice se poate, inclusiv știrul pe care să-l
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
Medicina nu mi-a plăcut deloc în primii trei ani, dar tot speram ca în anii următori, când voi trece la partea practică, să găsesc o materie care să-mi placă. Oricum, aveam ceva de câștigat: eram student. Și mă îngrozea ideea că aș putea să-i supăr din nou pe ai mei. Am rămas la medicină, însă ideea cu scrisul nu-mi dădea pace. Așa că mi-am propus să termin cu obsesia asta. Mi-am spus că cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
și să trăiască apoi cu conștiința încărcată. Fețele și urletele lor o vor bântui de câte ori își va așeza capul pe o pernă. Dacă fugea, coșmarul de acum va fi înlocuit de alte, sute, ce vor veni. Proastă socoteală. Chiar dacă o îngrozea ceea ce-și propunea să facă, furia determinată de ineficacitatea lui Gorman și stupiditatea responsabilului Companiei care o trimisese pe această lume cu un ofițer neexperimentat și cu o mână de soldați (pentru economie, fără nici o îndoială) îi dădea energia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
oră, timp în care toți patru am hohotit de râs până la explozie. A fost una dintre cele mai comice transmisiuni radio pe care le-am auzit vreodată. Eu nu știu cum mai putea Robert să conducă mașina. Ar fi trebuit să ne îngrozim. Omul acela a stat patru ani în fruntea României. A fost singurul președinte pe care l-am simțit ca fiind al nostru. Între un fost activist PCR și un căpitan de navă s-a intercalat el, profesorul universitar, reprezentantul intelectualității
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
din borcan... Peste alte câteva ore, pentru mine, lucrurile erau clarificate. Am reușit să înving temerile celui de-al doilea anchetat, despre care am intuit de la început că minte, dar pe care l-am înțeles pentru că aflase deja și era îngrozit de catastrofalele dimensiuni pe care le luase evenimentul. Iată, așadar, filmul „atentatului”: Cu câteva zile înainte de 23 august, cel de-al doilea anchetat a spart din greșeală un borcan cu icre de Manciuria și, dată fiind valoarea foarte mare a
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
cu el că nu o să ți-o tragă. Și, deci, care-i verdictul? L-a câștigat deja? Mi-a atras atenția o mișcare bruscă în spatele lui James. M-am uitat și l-am văzut pe Sebastian înmărmurit, cu o expresie îngrozită pe față. — Bineînțeles că am aflat, am spus pe un ton calm. Ne-am înțeles să împărțim câștigul. Dar spune-mi, James, m-am aplecat înspre el, ai specificat că trebuie să fie în pat sau se pune și capota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]