KorAP: Find »[drukola/base=îngrozitor & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...70 71 72 ...135 >

3,364 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

pentru, mama una pentru Cintita, Încă una pentru fratele tău Bobicito și așa mai departe, dar niciodată pentru tăticu, fiindcă tăticu murise de cancer. Uneori maică-sa trecea pe acolo, În timp ce-l dădeau În leagăn Îndopîndu-l cu supă și auzea Îngrozitoarele diminutive cu care servitorii deformau numele copiilor ei: „Am impresia că degeaba le-am pus nume atît de frumoase, spunea. Dacă i-ai auzi cum zic Cintita În loc de Cinthia, Julito În loc de Julius, ce oroare!“ Vorbea cu cineva la telefon, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
o văd mai bine?“ Atunci mătușa, surprinsă, Îi spuse: desigur, la urma urmei copiii lui Susan fuseseră Întotdeauna cam ciudați. Cinthia Îl luă de mînă pe Julius, „vino“, zise și, pentru a o supăra și mai tare pe mătușa cea Îngrozitoare, Îi spuse că o să stea În bibliotecă să citească. Julius, parcă Înțelegînd intențiile Cinthiei, o urmă. Vilma se ridică și ea ca să-i urmeze, dar mătușa o opri. — Dumneata poți să treci În bucătărie, Vilma, Îi spuse; o să vă servim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
se afla Înăuntru. Julius și Cinthia stăteau acum cuminți la masă, fiecare cu un mic sendviș În mînă, Vilma era din nou frumoasă și liniștită, mătușa Susana era din nou gata să Împartă porunci În dreapta și În stînga și la fel de Îngrozitoare, Pipo și Rafaelito Îi spuneau lui Martin „ăștia sînt“, arătînd spre Cinthia și Julius. Toți mîncau, chiar și grăsanul, bineînțeles, uită-te la el cum se Îndoapă, e băiatul lui Augusto și al Liciei; toți mîncau prăjiturile făcute de maicile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
că trebuia să se Întoarcă acasă, că frații lui picau de somn. În sfîrșit păru că avea de gînd să cedeze, chelnerul le spuse că băutura era plătită, că tatăl tînărului achitase Întreaga consumație. Abia atunci se stîrni un scandal Îngrozitor, Santiaguito strigă În gura mare că peștele ăla nu era tatăl lui, c-o să-i arate el lui, c-o să-l omoare, că mama lui era o sfîntă și o mulțime de lucruri de genul ăsta pînă cînd izbucni În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
În dormitorul În care stăteau Sălbatica și copilul ei. Aproape că nu aveau nevoie să iasă, mai ales duminicile și În zilele de sărbătoare, cînd jumătate din Lima venea să facă plajă și tot orașul se umplea de mașini galbene Îngrozitoare și de femei ușoare cu părul despletit care plecau seara lăsînd Chosica plină de hîrtii și coji de fructe. Trebuiau să iasă totuși din casă, pentru a face o vizită călugărițelor franceze de la mănăstirea Belén din Chosica; n-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
mai cîte, disperată, sărmana de ea și cu deliciosul ei accent franțuzesc. Cerșetorii n-aveau altă grijă decît să-și umple bine străchinile, nici nu băgară de seamă cînd măicuța Bendicion plecă ținîndu-l de mînă. Acasă se stîrnise o tevatură Îngrozitoare. Totul Începuse cînd Vilma termină de pozat pentru Palomino și-și puse din nou uniforma. Înapoindu-se din grădină se Întîlni cu Nilda și din ochii lor scăpărară scîntei de ură. Sălbatica o Întrebă unde e Julius și ea Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
asemenea ocazii, poezii pe care le reciți cînd Îi oferi mamei un buchet de flori și te trezești că trebuie să-i dai florile tocmai cînd ea e la baie, bunăoară; e luată prin surprindere și are lor o scenă Îngrozitoare; Îți vine să intri În pămînt de rușine. Dacă n-ar fi fost Dora, fata Armindei, spălătoreasa, s-ar fi putut spune că totul mergea strună la Chosica. N-avea nici un rost să mai vină medicii, Julius se simțea cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
se odihnească puțin, abia se aduceau aperitivele. Tocmai venise unul din asociații nord-americani ai lui Juan Lucas și era o adevărată plăcere să stai de vorbă cu el. Un om fin și un excelent jucător de golf. N-avea accentul Îngrozitor al nord-americanilor și picase foarte bine la clubul de golf. Și la Lima. Soția lui părea o femeiușcă oarecare, cum sînt cu miile În America de Nord, dar după cîteva clipe de conversație Îți dădeai seama că era inteligentă și că avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Întins la Juan Lucas și grupul său de campioni, zîmbi larg cînd ajunse În dreptul lor, ridică și Își ciocni paharul cu ceilalți pentru a fi băgat În seamă, vă rog și se jură că va deveni membru al clubului. Clipele Îngrozitoare erau cînd apărea Susana căutîndu-l ca să-i spună, de exemplu, să nu bea prea mult vin alb și să aibă grijă cum mănîncă peștele, să nu se Înece cu un os. El o ura fiindcă la palate nu se servește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
căutîndu-l ca să-i spună, de exemplu, să nu bea prea mult vin alb și să aibă grijă cum mănîncă peștele, să nu se Înece cu un os. El o ura fiindcă la palate nu se servește pește cu oase, ce Îngrozitoare e, Doamne! Orice alt drum ar fi fost mai bun ca să ajungă aici fără ea, dar nu exista alt drum. La asta se gîndea Lastarria și erau momente cînd Își aducea aminte de casa lor veche din centrul Liniei gata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
vadă În camera mea și mi-a făgăduit c-o să te trimită cu Carlos să-mi faci cîte o vizită“. Apoi automobilul se puse În mișcare și ea izbucni În hohote de plîns. Scoase o batistă mototolită dintr-o poșetă Îngrozitoare și o duse la ochi ca și cum ar fi vrut să-și ascundă fața În ea. Mașina ajunse În dreptul grilajului de la poarta palatului, străbătu aleea și o luă În jos pe bulevardul Salaverry. Vilma plîngea În hohote și era covîrșită de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
de scuze pentru că uitase să-i trimită banii, Îl trimise imediat pe Carlos, dar Julius era la școală și n-a putut merge cu el. Șase luni mai tîrziu a primit o scrisoare de la ea, scrisă cu o cerneală verde Îngrozitoare pe o foaie de caiet. Spunea puțin În cuvinte multe: să fie cuminte, să-i asculte pe cei mari, să le transmită salutări tuturor, cum mergea cu școala?, din nou să fie cuminte, ca o să intre În slujbă la o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
despre necesitatea de a termina lucrările de construcție la noul colegiu, profitînd apoi de aplauzele călduroase pentru a-i tapa pe toți de ceva bani. Acum era rîndul părintelui Brown să vorbească. Susan fu gata să leșine cînd auzi accentul Îngrozitor al părintelui, „un văcar cu sutană“, comentă În sinea ei. Fără să-și poată da seama de ce, Julius Îi găsise Întotdeauna defecte părintelui Brown, rîdea prea mult, tocmai se uita la el cu luare-aminte cînd auzi limpede glasul maică-sii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
să-i fotografieze: numai Susan arăta bine; Julius stătea Încremenit, nătăfleț, ținînd lumînarea, ar fi timpul să-și schimbe vocea, cum naiba l-o fi chemînd pe grădinarul ăsta, picioarele Nildei ca niște buturugi, vrăjitoarea de spălătoreasă, majordomii, nimic mai Îngrozitor decît un țărănoi țanțoș. Își Închipui că era un revolver și apăsă pe trăgaci. „Gata!“, strigă, uitîndu-se la Susan și chemînd-o, hai repede. N-a fost chip să plece, sărmanul de el, fiindcă Sălbatica pregătise un tort În cinstea lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Susan spuse că o să guste un pic, domnul era foarte grăbit și se apropie de el ca să-l roage În englezește să mai aibă puțină răbdare. I-au adus o felie de tort și a trebuit să guste, În timp ce Nilda, Îngrozitoare și nedezlipită de el, se așezase la taifas, nici mai mult nici mai puțin; ce-i drept, nu chiar cu el, ci cu Susan. Ce ușor găsea pentru fiecare cuvîntul potrivit, fiind la curent cu problemele tuturor și ce bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Atunci călugărițele s-au speriat și s-a făcut careul În curte; Roșcova Îi Înghiontea pe toți și țipa la ei să se alinieze și să stea smirnă cînd o să fie muștruluiți. Ridicînd glasul, maica stareță le spuse că erau Îngrozitori; Îi făcu să-și dea seama cît de Înglodați În datorii erau din pricina noului colegiu, mai rămăseseră atîtea de făcut și ei s-au și apucat să murdărească și să strice tot. De acum Înainte Îi vor pedepsi aspru pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
curții și Înaintau Împroșcîndu-i cu insulte pe adversari. Cei de la Universitatea erau fătălăii, căcăcioșii și altele asemenea, iar cei de la Alianța erau nătăfleții, tuciuriii, bă, gulie, linge-o farfurie și căcăcioșii, bineînțeles. Se Încăierau În mijlocul curții și stîrneau un vacarm Îngrozitor. Desigur că nici unul din suporterii clubului Alianța nu era tuciuriu și totul era o chestiune de simpatii fotbalistice. Celor de la Universitatea era firesc să li se spună fătălăii, fiind o echipă În care jucau uneori niște copilandri. Iar Municipal era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
făcea greață cînd se apropia de ușa cu lemnul pe jumătate putrezit și slinos, dar ținea să dea și ea o mînă de ajutor, numai puțin, lasă-mă s-o țin și eu de aici... Tocmai atunci simți o Înțepătură Îngrozitoare În braț și apucă să vadă scorpionul Înainte de a leșina. Bobby și Carlos au pornit nebunește cu camioneta ca să-l aducă pe medic. Julius, care nu se dezlipise de Susan, o văzu revenindu-și curînd, dar o durea foarte tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
muște și nu mai contenea cu vaietele, Nilda socoti că ar fi putut s-o aline aducîndu-și copilul; cine știe, poate că văzîndu-l doamna se Înveselea și mai uita puțin de durerea ei. Așa că Își făcu apariția cu odrasla ei Îngrozitoare, odorul mamei, spune sărut-mîna doamnei. Sărmana Susan, cu toată servitorimea În jurul ei și pe deasupra copilașul Nildei care era gata să scîncească, se simți complet părăsită, brațul i se umfla din ce În ce mai tare și arăta Îngrozitor; și, culmea nenorocirilor, Își aminti că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Eu povestesc ce s-a Întîmplat, nu tu... — Te ascult, dragă, sînt tot numai urechi. Așteaptă puțin, să umplu paharele... Acum poți să continui. I-am mai vizitat o dată cînd erau culegători... cuvîntul e delicios... culegători. Trăiau În niște maghernițe Îngrozitoare În comparație cu grajdurile. — Iartă-mă, Susan, dar eu cred că exagerezi... — Juan Lucas, iubitule, tu nu știi nimic din toate astea, pentru tine singurii oameni săraci de pe lume sînt bieții caddies de la golf; și de fapt ăștia sînt niște șmecheri, darling

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
intonînd cu glas scăzut și plimbîndu-se printre rînduri, Înainte și Înapoi, trecînd pe lîngă toate băncile și Îndemnîndu-i pe toți să cînte, mai tare, mai tare, vă rog; și Juan Lucas simte că aude lîngă el ceva ca un scîrțîit Îngrozitor, glasul strident al Armindei care urlă În loc să cînte, fără să se teamă de ridicol și mai aude un glas minunat de partea cealaltă: glasul lui Susan, care cîntă Încetișor și are un timbru foarte plăcut, de parcă ar crede că Dumnezeu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
cealaltă; la fel a pățit cînd a trecut din nou prin dreptul băncilor din spate: au mai fost trei cu banii ținuți În legături și părintele cîntăreț spuse: să cîntăm de la pagina treizeci și trei și tocmai femeile astea scoteau niște zbierete Îngrozitoare cîntînd iubiți-vă unii pe alții și alte asemenea cîntece cu care-ți umplu casa pe urmă bucătăresele cîntînd cît le ține gura, cînd te duci să iei cîteva cuburi de gheață pentru un pahar și ți-e dat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-vă unii pe alții și alte asemenea cîntece cu care-ți umplu casa pe urmă bucătăresele cîntînd cît le ține gura, cînd te duci să iei cîteva cuburi de gheață pentru un pahar și ți-e dat să auzi ceva Îngrozitor venind dinspre bucătărie, să știi că sînt bucătăresele, deși Nilda nu cîntă, ea e evanghelistă, așa spune Julius... „În sfîrșit, am ieșit la lumină“, Își zise În sinea lui Juan Lucas, apropiindu-se de primele bănci și coșulețul era acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
așa rotofei și urît cum era tot nu-și pierdea speranța de a fi iubit de ea. Susan, frumoasă, Îl sărută și ea, se sprijini de brațul lui și-i spuse că, dacă ar renunța la țigările astea de foi Îngrozitoare care-i atîrnau mereu În colțul gurii, ea ar da fuga să-l caute și nu s-ar mai dezlipi de el. „La toate aș fi dispus să renunț, dar la havane niciodată!“, strigă rotofeiul și se stîrni un hohot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
pe obrazul proaspăt ras și dat cu cremă Yardley, cu pielea moale, Îmbujorată de entuziasm și cu un parfum viril care Îmbia la dragoste. „Gargajo Lopez del Perú!“, strigă rotofeiul Romero Îndreptîndu-se spre un bărbat mărunțel, un omuleț, o pocitanie Îngrozitoare care intrase În clipa aceea Îmbrăcat cu un costum vechi și cu gulerul murdar la cămașă. Își trînteau adevărul În față așa, fără menajamente, ca Între prieteni, era stilul lui și Gargajo, extrem de nervos, Începu să salute În dreapta și În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]