2,073 matches
-
care păziseră camera lui Katsuie ieșiră în fugă, pe culoar. — Ce s-a întâmplat? Ținuta luptătorului care dăduse zor ca purtător de cuvânt nu era obișnuită. Vorbea atât de repede, încât i se încălecau cuvintele: — Cerul de peste Kinomoto s-a înroșit de o bucată de vreme. Iscoadele noastre tocmai s-au întors de la Muntele Higashino... — N-o mai lungi atâta! Zi-ne doar esențialul! îl întrerupse brutal Menju. — Hideyoshi a venit din Ogaki. Armata lui face mare zarvă lângă Kinomoto, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în timp ce munții din Echizen se deschideau la miazănoapte, părând să se afle drept sub copitele cailor. Soarele începea deja să asfințească, iar cerul și pământul ardeau într-o văpaie a amurgului care avea culorile curcubeului. Chipul lui Hideyoshi era intens înroșit. Totuși, nu arăta ca un om nedormit de mai multe zile. Uitase că oamenii aveau nevoie de somn. Înaintând permanent, încă nu ordonase un popas. În acea perioadă a anului, erau cele mai scurte nopți. Înainte de a se lăsa întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-și zborul. Trei zile mai târziu, Sanzo se întoarse dintr-un loc secret. Intră, cu pas grăbit, pe poarta dosnică a castelului și, la fel ca data trecută, se înclină înaintea lui Shonyu, în grădina interioară. Apoi, Shonyu primi sabia înroșită de sânge proaspăt pe care Sanzo o scoase dintr-o învelitoare de hârtie uleiată și o inspectă cu atenție. — Asta este, cu siguranță, spuse Shonyu, dând din cap, după care adăugă pe un ton de laudă: ai făcut o treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oameni. Cât ai clipi din ochi, singurul om rămas pe țărm fu Sanzo. În sfârșit, strigătele războinicilor începură să zguduie cerul umed al nopții, de pe malul opus, până în zona de sub zidurile castelului. În acel moment, un colț al cerului se înroși, iar deasupra Cetatea începură să danseze scântei sclipitoare. Iscusitul plan al lui Shonyu izbutise perfect. Castelul Inuyama căzu în doar o oră, cu apărătorii pradă unei surprize pe care o desăvârșea trădarea din interiorul castelului și al orașului. Desigur, trădarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Sakichi a aflat) și, fără îndoială, l-ar fi făcut să se simtă prost mai târziu. Dovada era aceea că, în clipa când întrebase, stânjenit, despre Chacha, expresia impunătoare a lui Hideyoshi se risipise și chipul, aparent autoritar, i se înroșise. Arăta peste măsură de jenat. Sakichi îi observă imediat stinghereala și nu-și putu stăpâni un zâmbet în colțul gurii. După căderea Castelului Kitanosho, Hideyoshi le îngrijise pe cele trei fete ale lui Oichi ca și cum ar fi fost propriile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
am plecat din Osaka. Azi vreau să mă spăl și eu odată. Lui Hideyoshi i se pregăti imediat o baie în aer liber. După ce săpară o groapă în pământ, pajii săi o căptușiră cu hârtii uleiate. Umplând groapa cu apă, înroșiră apoi în foc o bucată de fier vechi și o aruncară în apă pentru a o încălzi. În sfârșit, așternură în jurul gropii scânduri și înconjurară locul cu perdele. — Ah, apa e minunată. În acea baie simplă în aer liber, stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
torente de sânge. Apoi, însă, un glonț din ploaia torențială de focuri ale muschetelor, tras dintr-o armă care îl țintea pe războinicul cu mantie albă de brocart, îl nimeri drept între ochi. Gluga albă din jurul capului lui Nagayoshi se înroși cât ai clipi. Căzând înapoi pe cal, mai zări, o ultimă oară, cerul Lunii a Patra și, în valea aceea, bravul tânăr de douăzeci și șase de ani căzu la pământ, încă ținând căpăstrul. Hyakudan, calul preferat al lui Nagayoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ryusenji, fie și doar pentru câteva momente. — Oare să-l atacăm? — Nu, inamicul are douăzeci de mii de oameni, iar forțele noastre nu numără decât cinci sute, așa că, dacă îi atacăm, nu le-ar trebui decât o clipă pentru a înroși râul cu sângele nostru. Sunt hotărât să mor, dar nu fără rost. Aha, deci vrei să-i lăsăm armatei stăpânului nostru din Nagakute destul timp pentru a se pregăti complet să-l aștepte pe Hideyoshi. — Întocmai, dădu din cap Honda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
panglică albă. Doamna Chivu îl trase spre ea apucându-l cu o mână pe după ceafă și cu o mișcare fermă îi trecu peste buze bețigașul de ruj. "Fulg-de-Nea" făcu o grimasă de silă și de panică, iar ochii i se înroșiră brusc de lacrimi. Lucian zări la încheieturile lui două mici manșoane pufoase agitându-se în zadar. Și tu, Lucian. Doamna Chivu îl eliberă pe Călin și întinse mâna spre el. Mama zâmbea amuzată și împăciuitoare, c-o umbră de îngrijorare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mut, ca și cum i-ar fi văzut pentru prima oară. Urlau ca apucații. Ia uite, lui Lucian Anghel i se umflaseră vinele de la gât. Cătălin nici că mai văzuse vreodată așa ceva gâtul pur și simplu i se îngroșase și i se înroșise. Îl căuta cu ochii pe Damian, dar Damian parcă intrase în pământ. Sus, pe pervazul ferestrei, Dogaru mai lipise vreo câteva petice de hârtie, toate la fel, și toate strâmbe. Ușa se deschise brusc, dată de perete, și în clasă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în care ne-am cunoscut, a serii în care am..., știi tu. Carol se strădui să roșească, dar nu reuși decât să dea o nuanță ceva mai aprinsă fondului de ten. — A, acea aniversare... Dan se pricepea mai bine - se înroșise ca o sfeclă. Desigur, după cum știm, bravada lui de macho, „urcatul la bord“ și furiile lui de bețiv nu erau decât de fațadă. De fapt, toate acestea îl speriau de moarte. Se temea că e incapabil să satisfacă o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lui Bull, aflat în retragere. Câțiva indivizi din public evaluau deja potențialul de participare al acestuia. — Cum se cheamă un bărbat care are o pizdă în dosul genunchiului? Un murmur intrigat se ridică din public. Bull simți cum i se înroșesc de rușine vârfurile urechilor. Între el și noaptea suburbană nu erau decât doi tipi cheli, purtând cămăși identice, cu mâneci scurte și buzunare în carouri. — Să mă ia naiba dacă știu, prietene, dar tre’ să te faci frate cu dracul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de dură în bunătatea și adevărul pe care le conținea, încât Mircea își dori să fi murit în clipa când își băgase din greșeală cuțitul în braț. Vroia să fie mort, nicicând născut, deja îngropat, iar remarcile celorlalți copiii îi înroșiră obrazul de rușine instantaneu, așa rănit cum era. - Ai dreptate, Elefterie... șopti el din rărunchi, țintuind cerul. - Eu mă joc, domnule Cârpenișteanu! strigă copilul deznădăjduit, crezând că marele scriitor va muri, lucru pe care nu-l dorea, căci îi părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
vostru, sângele vostru va deveni la fel de pur ca sângele Mamei voastre divine Natura, ca spuma curată a râului în lumina soarelui, suflarea vostră va deveni la fel de pură ca mireasma florilor parfumate, carnea vostră va fi la fel de pură precum carnea fructelor înroșindu-se la vremea pârguitului printre frunzele copacilor, lumina ochilor voștri va deveni la fel de limpede și strălucitoare ca strălucirea soarelui pe cerul albastru. Și atunci, îngerii Mamei Naturi vă vor sluji din nou, plini de dragoste. Și suflarea voastră, sângele vostru
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
zis că am dreptate și că o să-nceapă el și s-a ciucit în fața țevii, a luat țeava în gură, iar eu am început să număr cu voce tare ca să audă și el, între timp fața lui Szabi s-a înroșit ușor, ca atunci când se făcea mișto de el, devenind apoi tot mai stacojie, nu ajunsesem la cincizeci, că avea deja culoarea sfeclei, apoi s-a făcut vânăt, și-a închis ochii, am văzut că strângea țeava cu ambele mâini, fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
hulubii ori se urca în pod, unde aceștia își aveau cuiburile. Cam țicnit și fudul; credea că dacă a făcut ditai ceasul, o să-i dea gata; o vreme nu-l mai băgase nimeni în seamă. Or, caricatura - i se mai înroșise și nasul, „bea pe ascuns”, ziceau unii - le făcea, de-acum, zile fripte! Se jucaseră niște copii cu chibriturile. Cu greu a fost potolit prăpădul, spre seară; au ars și câteva case. Ceasornicarul, în acest răstimp, ieșise, de vreo două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
parțial greșelile făcute. Am îmbătrânit eu, poate, dar nu sunt o pradă ușor de digerat... - Oferta ta este... este inacceptabilă, îi răspunse bâlbâit Kaan. Începu să respire într-un ritm greoi și sacadat ca un animal hăituit. Fața i se înroșise din cauza nervilor, iar transpirația îi curgea în pârâiașe pe fața buhăită, de parcă tocmai terminase niște exerciții de gimnastică imposibil de realizat pentru cineva de gabaritul său. - Cred că am intrat pe un făgaș fără întoarcere, căpitane, continuă el. Prezența ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
Și lovind pe Preda pavăza îi strică! Mai mult mă enerva acea pată roșie care se lățea de la o zi la alta fără ca eu s-o pot opri, fără să pot face ceva. Parcă mi-o făcuse cineva cu fierul înroșit pe frunte, așa mă simțeam. Îmi pusesem eu niște comprese, o linsesem câte un sfert de oră, doar-doar o scădea - degeaba! Eram ofticos și mă păștea pre ven toriul, cum șoptise asistenta prea tare către Tovarășa, iar copiii auziseră și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
hohotul lui sinistru accentua și mai tare momentul de groază. A râs și Ionela, din alt motiv Însă, fără să-i pese de stridența gestului: — Cum adică, Vasile, Îmi zici mie doamnă? Ce, eu sunt doamnă, frumosule? Vasile s-a Înroșit și atunci cu toții au izbucnit Într-un râs sălbatic, până când Puiu Nistea, prefăcându-se că Își șterge lacrimile, a Încheiat ședința. — Data viitoare citește Vasile! Hai, la culcare toată lumea! Să nu vă duceți la cârciumă! — Ce cârciumă, dom’ Puiu, că
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Sărut mâna, i-a spus vânzătoarei, femeie Între două vârste, coafată „permanent“, cu ochii vii și cu dinți mari, de veveriță, după ce și-a băgat restul În buzunar. — Am și picioare, i-a zâmbit galeș femeia, iar Vasile s-a Înroșit și a ieșit grăbit din cofetărie. — Asta Îmi trebuia acum, să mă invite la amor gospodinele. Dacă aș fi fost Într-adevăr bărbat... Dar nu sunt. Râsul pe note Înalte al vânzătoarei se auzea din stradă, același râs pe care
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
mausoleului încă nu se zăreau. Ajunseră la el când se făcuse noapte de-a binelea, pe un vânt înghețat. Și dintr-odată, în piață, în grădini, pe malul Tibrului se aprinseră mii de torțe, flăcări mari, întețite de vânt, care înroșiră cerul în jurul mausoleului. Gândindu-se la el însuși în termeni eterni cu patruzeci și doi de ani înainte de a muri, Augustus ridicase mausoleul întru gloria sa. Le sugerase arhitecților să construiască un tumul circular solemn, acoperit de marmură, împrejmuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
exil. Lași și lipsiți de milă, aleseră însă o insulă îndepărtată, stâncoasă, stearpă și cu foarte puțină apă din Aegeus, în arhipelagul insulelor Cyclades: Gyaros. — Nu-l vom mai vedea, spuse Agrippina. Închise ochii, își strânse pleoapele care o usturau, înroșite; acesta era acum felul ei de a plânge. Adăugă: — Nimeni nu s-a întors viu din insula aceea. Drusus scrise: „Te obișnuiești cu delictele, nu te mai indignezi, devii prevăzător. Fiecare se teme să nu i se întâmple ceea ce vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
operele sale, dura lege De majestate, el se apărase prost, spunând că nu făcuse decât să traducă niște vechi fabule grecești, Apologurile lui Aesopus. Își salvase viața, însă nu avea să scape de teribila amintire a închisorii; ochii îi erau înroșiți din cauza întunericului îndelungat. Inferior stabat agnus... recită în gând Împăratul, și își dădu seama că, după ore întregi de tăcere, buzele i se mișcau. Își dădu însă seama că ochii înroșiți ai poetului străluceau; era primejdios, pentru că era de-ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a strecurat un bilețel în bancă, unde își ținea ghiozdanul. În recreație ea a găsit bilețelul și l-a citit: “eu o să mă însor cu tine și o să-ți fac mulți copii: o echipă de fotbal”. A zâmbit, s-a înroșit la față și nu a avut puterea să-l privească pe George în față până când au ieșit pe poarta școlii. În drum spre casă a mers alături de el fără să scoată un cuvânt. Era la sfârșitul lui octombrie, când se
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
nu-și mai încapea în piele de bucurie când auzi aceste cuvinte din gura mamei sale, semn că o plăcea. - Nu îți mai dau drumul acasă, rămâi la mine, definitiv! Din seara asta ești nevasta mea! Frusina când auzi, se înroși la față și nu-i venea să creadă ce auzi din gura lor. Parcă se simțea păcălită și furată de acasă, obicei de pe vremea bunicilor. - Nu vă supărați, nu a fost vorba că rămân definitiv aici, când a venit Petre
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]