1,931 matches
-
elevi, au primit cravata „roșie de pionier”, în cadrul unei ceremonii solemne, urmată de o mică serbare. Cu această ocazie am învățat versuri pe care mi le amintesc și azi: Cu suflet oțelit și cuget treaz, Cinstesc învăpăiata ei culoare, E înroșită-n sângele viteaz, Vărsat în lupte de clasa muncitoare. Noi, pionierii, mergeam prin sat, cu cravata roșie la gât și ne salutam cu cuvintele Salut voios de pionier ! Eram mândri că suntem pionieri. Mai târziu am realizat că și acesta
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
miraculoase. Culoarea roșie reprezintă focul purificator. O credință la noi în Bucovina afirmă că oul roșu este apărător de diavol și înseamnă sângele lui Hristos. Mi-a mai povestit că, la noi sunt multe legende creștine care explică de ce se înroșesc ouăle de Paște și de ce ele au devenit semnul Învierii Domnului. Cea care este răspândită în satul nostru spune că Maica Domnului, care venise să-și plângă fiul răstignit, a pus coșul cu ouă lângă cruce și acestea s-au
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ouăle de Paște și de ce ele au devenit semnul Învierii Domnului. Cea care este răspândită în satul nostru spune că Maica Domnului, care venise să-și plângă fiul răstignit, a pus coșul cu ouă lângă cruce și acestea s-au înroșit de la sângele care picura din rănile lui Isus. O altă legendă spune că atunci când Isus a fost bătut cu pietre, acestea, atingându-L, s-au transformat în ouă roșii. Altă legendă afirmă că, după ce Isus a fost răstignit, cărturarii saducei
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
sunt deosebite, iar frumusețea țării este de un exotism rar întâlnit. Există o expresie pe care o folosesc japonezii, vis-a-vis de această lună: „toamna e după colț”. Ei se referă la faptul că anumitor arbori deja începe să li se înroșească, parțial, frunzișul. Pe 1 august, în unele zone ale Japoniei, are loc ceremonialul Bon. Tradiția cere ca alimentele să fie ușoare, să se includă legume, fructe și proteine din fructe de mare. Obiceiul impune ca ele să fie servite în
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
În loc ca hoții să devină soldați, cum a spus Sfântul Părinte, soldații au devenit hoți. și ce s-a Întâmplat la Semlin s-a Întâmplat peste tot! La Castoria, Bohemund cu cetele lui a omorât atâția greci, Încât s-au Înroșit apele lacului. Așa mi-a povestit un soldat care a scăpat cu zile din acel măcel. Fiindcă nici localnicii nu s-au lăsat mai prejos...“ Cum veștile călătoresc mai repede decât armatele, Bizan țul, care aflase la ce trebuia să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la noi. Meșterul ridicase din umeri, Îi pusese În mână o punguță nu prea mare cu bani de argint și-i urase drum bun. Apoi visul se tulbura ca oglinda unei ape În care ai aruncat pietre. Unda limpede se Înroșea Încet, Încet. și nu mai erau decât sânge și țipete de groază. * * * Călărise zi și noapte spre miazănoapte. Trecuse Dunărea pe podul umblător și neliniștea Începuse să-l cuprindă ca o boală. Pe la popasuri, oamenii povesteau Îngrijorați: alte puhoaie de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
orice tron. Dar nu despre asta e vorba acum. Nici În Alsacia treburile nu stau mai bine. Nu știm prea mult, dar și acolo se țese o conjurație. Cumnatul domniei tale din Ottmarsheim ar putea povesti câte ceva. — Părinte Bernhard, se Înroși Hildebrand până la rădăcina părului. Cumnatul meu Ludovic este un bărbat cinstit. Pun mâna În foc pentru el. Nu și ar trăda niciodată stăpânii. — Da, el este un om integru, nu zic ba, dar nu e singur pe malul stâng al
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
treburi murdare. Cu un stăpân ca Eglord, mai mult ca sigur că nu erau la prima fărădelege. Urcară pe un drumeag Îngust, prin pădurea Întunecoasă. Deasupra se vedea din când În când o fâșie de cer, care mai Întâi se Înroși, apoi se Întunecă. În sfârșit, razele misterioase ale unei strălucitoare luni pline Începură să arunce umbre și pete difuze peste frunzișul pădurii. În acea clipă, Hugo le porunci oamenilor să se oprească. Descălecară Într-o poiană mai ferită și-l
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a lăsat, ar fi fost nebunie curată. Deci m-a trimis pe mine sus, la chilia călugărului nebun, Bodo zicea că acolo trebuia să vă Întâlnească. și vă roagă preaplecat să mă urmați, ca să vă duc la el. Adelheid se Înroși la față de furie: — Ești un mincinos și un trădător! Cum cutezi să-mi spui că pe Bodo l-ar putea trânti un cal? Nu știi că este cel mai bun călăreț pe care l-a purtat vreodată un cal În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Doamna se Înclină Încă o dată adânc. — Asta mai poate să aștepte. Am auzit că plecați fără Întârziere. Pot să vă rog, Înălțimea Voastră, să mi acordați audiența când vă Întoarceți? — Dar, doamna mea, așa târziu, noaptea... Nu știu... Ingrid se Înroși din nou: — Nu, spuneam, când vă veți Întoarce de la acea Întâl nire importantă... Poate poimâine? Nu e prea târziu? Nu e prea târziu după vânătoarea a doi lupi tineri? Ingrid se Îngălbeni dintr-odată și căzu În genunchi, ca lovită
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
aprinși. Deasupra, Într-o crăcană uriașă, se făcuse scrum o pulpă de mistreț, Împrăștiind un miros neplăcut de carne arsă. De jur Împrejur, o priveliște de groază. Trântite În iarbă se vedeau cinci cadavre din care sângele se scursese abundent, Înroșind zăpada și dând locului o Înfățișare de coșmar. Vână torii, toți În slujba Casei princiare, fuseseră sur prinși toc mai când, liniștiți, pregăteau mâncarea. Din pieptul celui care Învârtea friptura ieșea un ciot de suliță. Mâna alunecase de pe crăcană În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
buzunarele lor. Spre mirarea lui, Bodo primi noutatea cu oarecare indiferență. Jupânul Urs nu mai pricepu nimic. Să afli că ești prinț de sânge, fiu de rege și să nu ți ieși din minți de bucurie? Dar tânărul, după ce se Înroși ușor și tăcu câteva clipe, spuse: — N-are a face! Rege nu voi putea fi niciodată! și la ce mi-ar folosi de fapt? — Dar ai putea să revendici dreptul la tron! E oare puțin lucru? Bătrânul nu era sigur
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ca Împreună, cu puteri sporite, să o putem elibera și pe Adelheid din robia acestor ticăloși. și cred că nimic nu ar putea bucura-o mai mult decât ca tu să o scoți din cuibul acesta de vipere. Bodo se Înroși până În vârful urechilor și Încercă să spună ceva, dar Conrad continuă: — Prietene, ai auzit desigur despre pierderea grea pe care am suferit-o cu toții. Dumnezeu mi-e martor că mă voi strădui să domnesc așa cum ar fi făcut-o fratele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
târzie, când munca de pe șantier se încheiase, iar noi, obosiți și flămânzi, o așteptam pe mama să vină de la spital, Mircea s-a dus, ca de obicei, la Țile. Acesta era afară stând pe niște chirpici. Ochii triști ai băiatului, înroșiți de fumul lumânărilor, de nesomn și de lacrimile care-i curgeau pe obraz, l-au speriat cumplit pe Mircea. Țile, ce s-a întâmplat? Spune! Babica, babica mea cea bună... s-a dus... Și a început să plângă copilărește, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
înălțime puțin mai mare decât media, avea o alură de sportiv, demnă de dalta sculptorului Miron, cel care a dăruit lumii impresionanta statuie "Discobolul". A luat scara și a proptit-o de zidul din spatele casei, în poziție orizontală. Avea ochii înroșiți de fum și hainele pline de pământ lutos, galben. Doamnă, nu-mi sunteți cu nimic datoare nici dumneavoastră și nici copiii. Socotesc că am făcut exact ceea ce trebuia. În ceea ce privește hornul, fiți liniștită, deoarece în momentul de față nu există riscul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ar fi avut un zeu. Deodată s-au privit ochi în ochi. Și le era teamă. Fiecăruia de celălalt și mai ales fiecăruia de el însuși. — Degetele, șoptește Cristi, degetele mici de la picioare îți sunt lipite. Și ea atunci se înroșește toată și începe să plângă. Pentru că nimeni, dintre atâția și atâția bărbați care o văzuseră goală, nu-i descoperise defectul din naștere vreodată. Numai Cristi, și în doar câteva secunde. — Sunt cele mai urâte degete, nu-i așa ? a suspinat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ușor stân- gace, timidă, în prezența dizeurului, cât să-i dea senzația că abia își poate stăpâni sentimentele pentru el. Avea o voce caldă, ca a unui copil, și tremura ușor din glas atunci când Cristi o privea cu poftă. Se înroșea și își ducea imediat mâna subțire și gingașă peste buze, cu privirea în jos, amețindu-l. Iar pielea ei era albă, imaculată, pufoasă și mirosea a lapte și a migdale, îți venea să te pierzi peste trupul ei fragil și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
faci în momentul ăsta? - Mă îngrijorează soarta ei, Jayne... - Nu, nu, nu, cred că e altceva. - Crede că păpușa e vie, am explodat. - Are șase ani, Bret. Șase. Băgă-ți asta-n cap. Are șase ani. Fața lui Jayne se înroșise, iar cuvintele ei ieșeau ca și cum m-ar fi scuipat. - Ca să nu mai vorbim de Robby, am zis. Mâinile mele gesticulau un fel de cifru. Ni s-a spus că se poartă de parc-ar fi amnezic. Ăsta a fost cuvântul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Nadine. Știi ce-a găsit pe computerul lui? - E nebună. Robby se întoarse spre mine, panicat. E nebună, tată. - Zice că a găsit corespondența dintre băieții dispăruți și Ashton. Zice că mesajele erau expediate după ce băieții dispăruseră. Fața lui se înroși, apoi înghiți în sec. Într-o succesiune rapidă: dispreț, speculații, acceptare. Așadar: Ashton i-a turnat. Așadar: Ashton era trădătorul. Robby își imagină o cometă și coada ei. Robby își imagină călătorind spre orașe îndepărtate unde... Greșeală, Bret. Robby și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se revărsa o versiune a The Way We Were. Computerul meu pâlpâia. Casa explodase cu lumină. Lumina ne-a împiedicat să vedem dispariția arătării. - Tati, îți curge sânge. Asta a fost Sarah. Mi-am atins buzele. Degetele mele s-au înroșit. Cum stăteam acolo am observat ora pe ceasul cu baterii de pe biroul meu. Curentul electric revenise exact la 2.40 a.m. 2 5 a r a t ă r e a d i n c o r i d o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a fost nevoie ca Mihail de Gerend să aducă martori care au arătat că cei doi muriseră în timpul luptelor din Moldova. Românii Alador și Nicolau din Visacna au fost purtați prin oraș, smulgându-li-se bucăți de carne cu cleștele înroșit în foc, fiind decapitați până la urmă. Au avut loc și alte represalii, mulți dintre nobilii din Transilvania, care participaseră la răscoala din 1467, refugiindu-se în Polonia. Maramureșanul Coroi din Oncești, la 12 km mai jos de Sighet, pentru că l-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a avut-o și a împrumutat-o de la un cumnat al său cari era crâșmar Todiriță Vasiliu-Cărășină, care ținea în căsătorie pe Marița, sora preotului Vasiliu, o femee foarte frumoasă și foarte deșteaptă și răzbătătoare. Și eu cică m-am înroșit și-am zis tati: "Tată aici nu suntem în târgul vitelor. Părintele dă domnișoarei cât poate da și el da". Și preuteasa s-a dus în casă și a spus: "Omul ista care vrea să te ia pe tine, îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
contur în zorii dimineții. Privesc în jur și departe, pe vârfurile de munte, sclipesc intermitent luminile albe ale morilor de vânt. Munții, dealurile, colinele încep să se vadă și ele scăldate într-o lumină încă firavă. în spatele meu cerul se înroșește, semn că în scurt timp va apărea soarele. Lumina alungă încet dar decis întunericul trimițându-l în abisuri nevăzute iar raze roșietic-gălbui încep să înveșmânteze tot orizontul. Frumusețea acestor momente pe vârful muntelui nu poate fi cuprinsă în cuvinte, ci
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
având prețuri "speciale". În piețele de sclavi aceștia erau puși să alerge, danseze, să cânte, să-și arate "abilitățile" și "dinții" în fața cumpărătorilor, pentru a-și demonstra "valoarea". După cumparare erau supuși procedeului "herrado" marcarea, ce se făcea cu fierul înroșit în foc, care imprima în carnea sclavului o cifră sau o literă sau numele stăpânului. Sclavii se marcau de obicei pe umărul stâng, dar se menționează și sclavi marcați pe obraz. Femeile de obicei erau marcate pe piept sau pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
periculos să-ți bagi codeină În venă. Mi-amintesc de o seară În care Herman și cu mine rămăseserăm fără nimic, În afară de niște sulfat de codeină. Herman și l-a preparat primul și l-a injectat În venă. S-a Înroșit imediat foarte tare, apoi a pălit. S-a așezat moale pe pat. - Dumnezeule! a zis. - Ce s-a-ntîmplat?, am Întrebat. Totu’ e-n regulă. S-a uitat la mine urît. - În regulă, da? Păi, bagă-ți și tu atunci. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]