1,781 matches
-
menținut, foarte rar, la unele triburi de pe țărmul continentului, oasele mortului se scot și se ascund În ramurile unui copac iar carnea se mănâncă pentru a nu se pierde legătura spirituală cu cel mort (G.Iaru, op. cit., p. 20) 110 Înspăimântătoare, rătăcind pretutindeni, la vânătoare, pescuit, la culesul fructelor. Cultul morților și al craniilor este atestat la australieni și la alte popoare primitive de a conserva craniile rudelor moarte și de a le duce cei vii În deplasările lor. Aceste fapte
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
departe de denumirea lor Înfricoșătoare stau cuminți În habitatul lor, uitându-se curioși de după gratii la vizitatorii În trecere. Tigrul tasmanian era un animal cu marsupiu, asemănător lupului, care creștea până la o lungime de 1,3 m, cu un chip Înspăimântător, corp gălbui, cu dungi pe spate și cu fălci puternice. La Început vâna canguri mici și păsări, apoi oi aduse de coloniști. Coloniștii i-au vânat cu Înverșunare pentru a și apăra avutul, așa că numărul lor s-a diminuat. În
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
se terminase cu bine. Priveam de la fereastră arborii răsuciți ca niște tulpini de pai, fructele aruncate la pământ, grădinile devastate... În acea noaptea, se dezlănțui o nouă furtună Însoțită de o ploaie torențială și o canonadă cerească din cele mai Înspăimântătoare. Unii copaci erau dezrădăcinați și sute de ramuri sfărâmate și aruncate În aer. Pe scurt un dezastru. Abia spre ziuă totul se potoli și Într-un târziu un soare palid Își făcu apariția printre norii zdrențuiți de pe cerul cenușiu... TĂRÂMUL
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
nucă În voia zeului Neptun, minunăție de corali pastelați, peștișori exotici, pești săritori, albatroși ce plutesc elegant În aer Împrejurul vasului, uneori cârduri de delfini jucăuși ce fac acrobații ingenioase deasupra apelor Înspumate, capul unui rechin ce-și cască fălcile Înspăimântătoare În căutarea prăzii... Adulmec vântul fără a simți nici un iz de pământ, cercetez oceanul, dar este Întunecat și mânios, nici un firicel de algă, nici o pată de culoare, nu indică apropierea unui țărm nisipos...Valurile sunt Înalte, vântul puternic, culoarea oceanului
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
casele se prăbușesc, arborii sunt smulși din rădăcini, autovehiculele sunt plimbate asemenea unor fulgi la mari distanțe, valuri uriașe mătură litoralul, micile ambarcațiuni pescărești, surprinse În larg pier Într-o luptă inegală. Numai În ultimii ani au avut loc taifunuri Înspăimântătoare În regiunea Pacificului, din care nu a lipsit uraganul Ketsana, Parma și Lupit (2009) ce a provocat cele mai mari pagube din ultimii 40 de ani. În două săptămâni de furtuni Înspăimântătoare (viteza vântului de 195 km/h) care au
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Numai În ultimii ani au avut loc taifunuri Înspăimântătoare În regiunea Pacificului, din care nu a lipsit uraganul Ketsana, Parma și Lupit (2009) ce a provocat cele mai mari pagube din ultimii 40 de ani. În două săptămâni de furtuni Înspăimântătoare (viteza vântului de 195 km/h) care au măturat și coastele arhipelagului Filipine au murit circa 650 de oameni, marile inundații au acoperit capitala Manila În 773 Insula are și o tradiție istorică, aici În 1565 s-a semnat primul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cu vederea. John Ronald Reuel Tolkien, „Stăpânul inelelor”. O altă referință pentru reflecția noastră este trilogia de inspirație creștină „Stăpânul inelelor” a lui John Ronald Reuel Tolkien. Autorul ne introduce într-o lume care provoacă teroare și teamă prin evenimentele înspăimântătoare și personajele violente precum arcașii, cavalerii negri și spectrali - armata celui rău, iar de cealaltă parte se află armata binelui, călăuzită de magul Gandalf. Pentru a-și realiza obiectivul, Sauron și un alt personaj negativ, Saruman, capul magilor, devenit sclavul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Psychologie, cap. VI, Die Psychologie des Gefűhls. 11 Samlede Skrifter, IV, p. 422. În Bergrebet Angst (unde se află formularea citată) și în hîrtiile pe care le-a lăsat, Kierkegaard a acordat cea mai mare importanță forței ademenitoare a posibilităților înspăimîntătoare. Ele ne produc amețeli prin simpla conștiință a faptului că sînt prezente. 12 Die Hauptgesetze des menschlichen Gefühlslebens, Leipzig, 1914, pp. 312-316. 13 Udvalgte Skrifter, II, p. 142. 14 Principles of Psychologie, I, p. 495. 15 Cf. în legătură cu intuiția articulată
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
situ, în stadiul zero. În total mult mai multe diagnostice, decât posibilități reale de vindecare ne oferă folosirea exclusivă și exclusivist a metodelor de diagnostic și tratament alopatice în detrimentul celor naturiste. Dispariția infecțiilor endemice și pandemice, ce au făcut ravagii înspăimântătoare în istorie, constituie o demonstrație suficientă de putere a medicinei occidentale, demonstrație cu atât mai convingătoare, dacă se va ține cont și de terapiile complementare, tocmai ceea ce obligă la responsabilități maxime în ce privește trăsătura, pe care medicul alopat caută s-o
Fitoterapie clinică by Gabriela Anastasiu, Vasile Bodnar () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2094]
-
în cărți, face horoscoape, ghicește viitorul prin astrologie și tarot. I se spune magicianul. Suntem în anul 1930. Clement Harcombe "părea golit de parcă îl săpase pe dinăuntru trecerea vremii". Tim îi dă din puterea lui. Are tot atunci un vis înspăimântător despre nebunie, când alunecă într-o gravură de Hogarth reprezentând casa de nebuni. Lecția de pictură demonstrează că există armonie și în nenorocire, iar muzica înțelegerii însoțește fiecare clipă de viață. Visul se încheie cu exclamația, " Fericit priceputul născocitor!", care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și se dă bătut. Viața nu poate câștiga. Poemul întreg este un strigăt de disperare. Iubirea a fost ștearsă de pe fața pământului și nu poate fi recuperată. Încarcerat în singurătate, vulgaritate și spaima de a se confesa, de a capitula ("înspăimântătoarea cutezanță a capitulării de o clipă" iubirea), Eliot și-a exprimat întreg infernul interior, strigând pe rând cu vocea lui Dante, Shakespeare și a multor altora. Ceea ce face din The Waste Land poemul epocii este intensitatea lui de operație pe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ca un nor în jurul unui corp inert, priponit de cealaltă parte a hârtiei. Semnele așternute prin scris descriu progresul societăților omenești către acel maelstrom al sexului... (piatra...) precum și sentimentul că o rămâne trupul în urma vorbelor lui (subiectul este cel care...) "Înspăimântătoarea cutezanță a capitulării de o clipă" (cum definea Eliot iubirea în Tărâm Pustiu) se desprinde de sex, iar trupul se topește într-un suflet tandru, imaterial. Tradiția basmului cu Făt Frumos își pierde prin urmare sensul: poemele acestea văd dragostea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
unui prieten. Nici nu se mai vorbește de basmul cu Făt Frumos și Ileana Cosânzeana. Tiparul care a dat de lucru autorilor de la Biblie încoace nu mai e decât o farsă. "Capitularea de o clipă" nu mai e o cutezanță înspăimântătoare; nu mai cutează nimeni, basmul a murit. Un poem (la al treilea...) îl descrie pe autor în marginea lucrurilor, pierdut într-o lume asexuată a acuității intelectuale. Iubirea se petrece în minte, iar această minte îndrăgostită e de fapt suflet
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pentru a ajunge de cealaltă parte a Cortinei de Fier, dar și un tablou de Chagall, hăituit de cruzimea masacrului: Mă trece tata câmpul în brațe. E noapte și șanțurile sunt înzăpezite. Noroi adânc. Ne ascundem cu grijă De ceva înspăimântător ce încă nu mi-e cunoscut. Apoi merg pe jos și lăsăm loc gol între Noi patru. Mergem unde trebuie să ne ducem. Am visat oare această scenă ireală, Pădurea de o sută de acri unde până și bufnița clipea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mine mai puțin. Amândouă suntem influențate de Ted Hughes. Dar eu am scris un poem lung, The Celebrants (v. în special ultima strofă), care mă distanțează de atracția lui seducătoare pentru șamanism. Amândouă am fost influențate de Leonard Basin cu înspăimântătoarele lui păsări/sibile cred. Oricum, în versuri nu prea semănăm. LV. Ai un curaj care conviețuiește cu spaima, fragilitatea, regretul. În Regret scrii, "Dumnezeu pedepsește regretul". Trebuie să mergem înainte cum putem... EF. Suntem cu toții vulnerabili. E condiția umană. Acum
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
trebuie să se întoarcă și să recitească totul altfel, fiindcă între timp el însuși s-a schimbat și știe mai mult. Ceea ce vrea să spună că dai un sens nou ideii de lectură. Îl înveți pe lector drumul de la fața înspăimântătoare la fața atașantă a uneia și aceleiași experiențe. Propria lui putere de verbalizare ori de a înțelege ce a fost pus în cuvinte e pusă sub semnul întrebării o întrebare cheie și fără răspuns. AG. Nu realizez care ar fi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
esențial al poemelor: suntem indispensabili dar nu contăm; moartea e cruntă, însă e cel mai firesc lucru de pe lumea asta. Vorbim de paradoxuri de bun simț, în fond. Nu vorbesc despre mine fiindcă mă consider un om norocos. Am aprehensiunea înspăimântătorului, oarecum bizară prin modul cum s-a constituit, dar nu mă simt victima ei. Tocmai fiindcă nu mă simt o victimă, cred că am o răspundere față de cei ce chiar sunt acest lucru. Nu-i prea rabd pe cei care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mesopotamiene, nemurirea divină nu se confundă cu veșnicia, care este absolut străină izvoarelor mesopotamiene. Prerogativa nemuririi divine contrastează strident cu situația concretă a omului, care, deși este puternic sedus de aceasta, se vede totuși sortit inexorabil morții, de altfel profund Înspăimântătoare. b) Sublinierea conceptului de moarte umană În miturile lui Ghilgameșxe "Ghilgameș" și Adapaxe "Adapa" 1) Ghilgameșxe "Ghilgameș" - distincția radicală care se face, În mintea mesopotamienilor antici, Între zeu și om În lumina contrastului dintre nemurire, pentru primul, și moarte, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
citi celebrarea unui dans războinic În jurul unei ființe gigantice cu trăsături monstruoase (mai degrabă un zeu decât un urs, așa cum s-a propus totuși), par să dovedească faptul că, În faza anterioară elenizării, divinitățile aflate În legătură cu moartea aveau o Înfățișare Înspăimântătoare și „animalică”. Un astfel de caracter este cunoscut În tradiția etruscă din epoca istorică În mitul monstrului Oltaxe "Olta", ivit din pământ pe teritoriul volsiniilor și ucis de un fulger invocat de Porsenaxe "Porsena" (Plinius, Naturalis historia, XI, 140); aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
latinizată În Nimfa Vegonia sau Begoe), culeasă de haruspiciul (perugin?) Arruns Velthymnus, În care sunt vestite, cu distincție Între cele rezervate pentru domini și cele prevăzute pentru servi, pedepse divine zguduitoare În cazul uzurpărilor de pământ și pedepse și mai Înspăimântătoare În cazul unor asemenea fapte din partea servitorilor cu complicitatea stăpânilor. Ne aflăm În prezența unei dezvoltări cu totul coerente a unei culturi sacerdotale oligarhice care, ancorată În logica scrierilor, este orientată În Întregime spre mantică, funcțională prin lectura minuțioasă a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Înflorirea artelor și a spectacolelor. Ca și Cicero sau Seneca, și Varro a subevaluat nevoile și exigențele imaginative și iraționale ale concetățenilor săi și forța catarctică a orgiilor narative sau dramatice inspirate din mitopoiesisul afrodisiac al lui Ovidiu sau din Înspăimântătoarele tragedii ale lui Seneca. Dar el consideră că aceste mituri „grecești” Îi privesc și pe zeii săi „romani”, care sunt cunoscuți tuturor și deci trebuie să fie criticați prin prisma unei teologii iluminate 1. c) Mit și teatru 1. Diferitele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Diëvas aduce bunuri și bogăție, Vëlinas se bucură să-i Înșele pe oameni și să-i ucidă strangulându-i sau spânzurându-i. Îi plac, de asemenea diferitele practici magice care fac rău oamenilor, pe care le Însoțește cu un râs Înspăimântător. La fel ca germanicul Odin, și Vëlinas are un singur ochi, iar credincioșii săi Își sacrifică un ochi la izvorul sacru Isrutisxe "Isrutis", pentru a deveni asemănători lui În Înțelepciune (Gimbutas, 1974). Perechea Diëvas-Vëlinas este deci comparabilă cu cei doi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și nu că are o viziune prea parțială a evenimentelor. Nici înainte și nici după invadarea lui Iuda nu a reușit să înțeleagă semnificația celor întâmplate. Conform oracolelor lui Isaia, invazia a fost rezultatul politicii greșite și consecințele au fost înspăimântătoare. Poporul, însă, se bucură pentru că cetatea Ierusalimului nu a fost cucerită. Tristă consolare, spune profetul, și greșeala voastră nu va rămâne fără efecte catastrofale. Și în acest caz suntem departe de tonul povestirii din 2Rg 18,17-19,37. 4. Câteva
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
a întâmplat la Guernica. Mesajul, în orice caz, este înțeles imediat de cel care privește opera de artă. Picasso încearcă, de fapt, să transmită un mesaj uman despre ce s-a întâmplat, o puternică impresie de oroare printr-o scenă înspăimântătoare. Această impresie puternică va fi percepută în diferite feluri de spectatorii celebrei pânze. Întorcându-ne la Biblie, ne putem întreba ce găsim aici. Rapoarte exacte ale faptelor? Cronicile martorilor oculari? Opere istorice? Opere de artă? Probabil găsim un pic din
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
intelectuali ignoră și disprețuiesc aceste realități, refuzînd să facă distincție între diverse aspirații naționale și minimalizînd existența diferențelor naționale (adică culturale). Totuși, în scrierea istoriei, astfel de tendințe, alături de ideologii și birocrații omniprezenți, nu pot atenua diferențele naționale, nici măcar cu ajutorul înspăimîntătoarei lor ignoranțe geografice și istorice. Ei încearcă să stabilească un model de gîndire academică (și birocratică) care respinge trăsăturile naționale, considerîndu-le drept un mit datînd din secolul al XIX-lea. Asemenea tendințe s-au manifestat (deloc surprinzător) la cea de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]