10,469 matches
-
Când temerarul Capaneu a murit de o lovitură neprevăzută, Evadne s-a rușinat de soțul său? Și când regele lumii (Jupiter) a stins focul cu fulgerele sale, Phaeton nu trebuia să fie renegat de ai săi? Semele nu s-a înstrăinat de tatăl ei Cadmus, pentru că a pierit datorită ambiției rugăciunilor sale? Nici ție concluzionează Ovidiu pentru că eu sunt lovit de fulgerele nemiloase (saevis ignibus) ale lui Jupiter, roșeața purpurie să nu-ți invadeze dulcele chip, ci, mai degrabă, aleargă să
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
aceleași dintotdeauna, Andrei se vede constrâns să recunoască, de la bun început, inutilitatea analizei. Pentru el, însă, analiza nu reprezintă un instrument de cunoaștere. E o formă de viață. Exact prin acest obicei al "reflecției întristătoare" se singularizează tânărul, ca individ înstrăinat de comunitate, și stârnește curiozitatea grațioasei femei care nu avea habar nici de "sterilitatea analizei" și nici nu credea în existența amorului spiritual. Lulù e descrisă ca "un mic animal indolent cu mișcări grațioase, conduse de instinct", ce "se întindea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a opacizat simbolismul, pentru ca unele să dispară cu desăvîrșire. Dumuzi semnalează cu durere deposedarea însemnelor păstorești, de aceea dă impresia că se află chiar în interiorul mitului, înconjurat de personaje - simbol, benefice și malefice; păstorul carpatic ne apare și el însingurat, înstrăinat în imensitatea cosmică. Pierderea însemnelor lasă loc unui pasaj dramatic, în care zeița intrusă suportă cazne grele. Să se observe asemănarea de comportament și de concepție cu descîntecul (-blestem) de boală și de urît din folclorul românesc: Te du, Namtar
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
unei vârste de aur pe care ar fi cunoscut-o în Evul de Mijloc "națiune[a] română, războinică, cu moravuri simple, ce practica [atunci] virtuțile antice", când "țara n-a fost niciodată cucerită de turci, [iar] domnitorii nu și-au înstrăinat niciodată suveranitatea"57... E adevărat că ultimele afirmații veneau pe fondul discuției despre imaturitatea Principatelor de a trăi într-un regim constituțional, așa cum fusese conturat prin Convenția de la Paris din 1858. G. Le Cler își justifica punctul de vedere în
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Două puncte fură amânate: 1. unirea Principatelor; 2. un prinț străin. Autonomia Principatelor trebuia să fie și a fost recunoscută fără discuție: era suficient să se recitească istoria. Țara n-a fost niciodată cucerită de către turci; domnitorii nu și-au înstrăinat niciodată suveranitatea. N-a fost vorba, la origine, decât de un tratat de alianță ofensivă și defensivă, care impunea fiecăruia datorii reciproce și de o simplă protecție în schimbul unui tribut inițial foarte mic. Doar ca o consecință a vremurilor și
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
țară de alba- neagră, guvernată prost, din zi in zi, afundându-se În abis. Acest război psihologic, numit criză, ne face să fim cât mai debusolați În interiorul țării și cît mai izolați În exterior. Nu ne mai găsim echilibrul, neam Înstrăinat unii de alții, nu mai există „unire-n cuget și-n simțiri”, nu ne mai interesează de cel de lângă noi chiar dacă a luat foc; Îl lăsăm să ardă, să se facă cenușă. Citeam deunăzi pe internet, Într-un ziar, despre
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
dau năvală, se încurcă în gură ca ițele, buzele mele au fierbințeală și zac de parcă aș avea 40 de grade. Alb sau Negru Am uitat să ne mai privim în ochi ca altădat’ iar cuvântul iubire de noi s-a înstrăinat; îmi suspină până și gândul în drumul greoi spre tine... Mă trezesc în dimineți neninse de iarnă și simt neodihna îndoită de gânduri. Ochii mei sunt injectați cu picături de dor. Nici sărbătorile nu aduc ca altă dată bucurii... În
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
dai seama în ce situație am fost pusă !“. Desigur : a doua zi dimineața, Manole cerceta, minuțios, condica de program suplimentar. Cu numai trei zile înainte, Vera nu venise după-amiază la birou, pretextând că se întâlnește cu acea fostă colegă ! Se înstrăinase treptat de soț, conviețuirea eșua lent într-o formalitate suportată ? Ridicase privirea, întâlni prea multe capete întoarse spre pașnicul dialog. Ortansa îl avertizase deja că prelungitele conversații cu Vera produc comentarii. Surprizele se aflau mai ales în Lucian, încântat de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ei, toiagul bătrâneților ei n-o mai iubește cum a iubit-o odinioară. I se părea rece, închis și mai ales o înfricoșa cu necredința lui... Și iată azi îi pare rău că a venit acasă, până într-atîta s-a înstrăinat de ea!... Se porni pe niște bocete așa de sfâșietoare, că Apostol numai cu chiu, cu vai reuși s-o ostoiască. Totuși, de atunci Apostol Bologa se simți străin în Parva. Stătea ceasuri întregi în cerdac, în soare, sorbind albastrul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
printre noi, gata săși vậndă ce au mai scump pentru treizeci de arginți. Am simțit toate acestea, odată cu cel din urmă mort condus la groapă, cậnd toți s-au năpustit ca ulii “să apuce” pragul casei părintești și să-l înstrăineze aiurea pentru cậteva parale chioare... Am rămas cu un gust amar, oamenii sunt cu totul altfel decat par, iar adventiștii sunt Satana însuși coborật pe pămậnt, indiferent ce ar spune pastorii lor. America nu se dezminte și “a stors” în
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
cu mine ca și cu un vrăjmaș. 12. Oștile Lui au pornit deodată înainte și-au croit drum pînă la mine și au tăbărît în jurul cortului meu. 13. A depărtat pe frații mei de la mine și prietenii mei s-au înstrăinat de mine. 14. Rudele mele m-au părăsit, și cei mai de aproape ai mei m-au uitat. 15. Casnicii mei și slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sunt un necunoscut. 16. Chem pe robul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Sufletul mi-ai săvârșit Pentru că a ta cruzime M-au ars și m-au otrăvit. Dar de-oi trăi cu durere 10 Prin pustiuri rătăcit, Pomenește câteodată Pe acel ce te-au iubit Mă lepăd de toată lumea Mă cernesc, mă-nstrăinez 15 Mă cufund în întuneric Lumină să nu mai văz. Ochii facă-se izvoare Și curgă necontenit Despice-se inimioara 20 În bucăți ca de cuțit. Risipească-se tot trupul Să se facă praf și vânt Aruncat în toată lumea În
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
praf și vânt Aruncat în toată lumea În văzduh și pre pământ 25 Eu ș-atunci în neființă Am să fiu înnorocit, Că le trag, le sufăr toate Pentru una ce-am iubit. * Mă lepăd de toatî lumea, Mă cernesc, mă-nstrăinez, Mă cufund în întunerec, Lumina să nu mai văz. 5 Ochii facă-se izvoară Și curgă necontenit, Despice-se inimioara În bucăți ca de cuțit. * Risipească-se tot trupul Să se facă praf și vânt, Aruncat în toată lumea, În văzduh
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de spirit. Când sânt supărat pe mine, mi se pare că nu am făcut nimic în viață și că totul a fost superficial. Sânt foarte nemulțumit, iremediabil dezamăgit și îmi vine să îmi schimb locul, activitatea, în general, să mă înstrăinez... și să o iau de la capăt în altă parte. Asta pentru că am plecat devreme din țară și întoarcerea mea în România nu a fost niciodată acceptată definitiv de mintea mea, care nu mi-a spus încă: "GATA. De acum ăsta
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fel. Iar pe noi doi nici un neam de oameni negri nu ne va primi. - Nici chiar pe tine? Tu ai culoarea lor și le știi limba. - Culoarea și limba sunt însușiri neîndestulătoare. Ei vor simți că sufletul meu s-a înstrăinat... nu de sufletul lor, de felul lor de viață. Eu nu mai pot trăi fără să citesc și fără să vorbesc cu oameni învățați. Poate că este un cusur greu, dar cu el m-am deprins. Dacă erai și tu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ce-i ierta!”. M-a bucurat ce-am auzit, dar știam că doar Domnul nu greșește. În afară de cele creștinești, evocarea sa prin amintiri așternute pe hârtie, cred că poate înseamna o prelungire a existenței în plan spiritual. Tatăl meu se înstrăinase de ai lui din copilărie, dar s-a regăsit în țara noastră, ca intelectual și ca tată de familie. Deseori ne povestea, mie și fratelui meu Cristel, despre întâmplările prin care trecuse în copilărie, în timpul școlilor, războiului, apoi în zilele
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
zicem că era o căsnicie bună - Căci nimeni nu a pus vrodată sub semnul întrebării Căldura ei, masculinitatea lui, Viziunile lor întrepătrunse... Deși puțini ar mai adera La axioma monogamistă Că vrajba de mai jos de șolduri Nu trebuie să înstrăineze inima, Să zicem că era o căsnicie bună... Să zicem că era o căsnicie bună: Nu se certau niciodată în public... Și astfel nefericirile patului lor de dragoste Nu erau treaba noastră - Până când am judecat ca jurați Două morți prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
legate de o anume panică a bejeniei, de o buluceală confuză și de un abandon al lumii tale autentice și plenare (natura) pentru un adăpost efemer și precar (civilizația). Refugiul mă ajuta să găsesc o situație simbolică pentru specia umană Înstrăinată de o civilizație acaparatoare, care-i extrage pe indivizi din ambianța lor naturală și-i Înghesuie În Înjghebări artificiale. Gestul cel mai expresiv (În ton cu iarna pe care o evocă fulgii) pentru această Închidere În sine este gluga trasă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
minoritar, unde eul individual și tu-ul, solidar acestuia, devin noi, o comunitate imponderală, configurată de proiecția subiectului în afară, noi care intră în conflict cu ei (el, ea...): "Noi trăim într-o gloată de oameni care au dat greș, înstrăinați de ceea ce au început. Câți sunt la locul lor, bucuroși că pot neturburați să se cheltuiască în scopul lor? [...] Apoi, oamenii sunt leneși, sunt vicioși. Ei nu stăpânesc nimic din insul lor și se consolează în secret cu descoperirile verbale
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
țăranii clăcași de sarcinile de tip feudal și Îi Împroprietărea cu pământul pe care-l foloseau În funcție de numărul de vite. Cei care nu au făcut clacă deveneau proprietari numai pe locurile de casă și grădină, iar pământul nu putea fi Înstrăinat sau ipotecat timp de 30 de ani. Țăranii plăteau despăgubiri pentru clacă timp de 15 ani. Au fost Împroprietăriți 463 554 familii de țărani cu peste 3 800 000 ha, astfel Încât proprietatea țărănească a ajuns la aproape 30 % din suprafața
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
veste, se pun în rândurile dușmanilor ei”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Efeseni, omilia XI, pp. 114-115) Ce sunt ereziile? „Între erezii (cei vechi) au numit grupările celor care s-au lepădat și s-au înstrăinat cu totul de credință”. (Sf. Vasile cel Mare, Epistole, epist. 188, II, în PSB, vol. 12, p. 374) „Întotdeauna semănătura de pe ogorul Domnului a fost năpădită de spini și pălămidă și mereu a răsărit în ea firele de neghină înăbușitoare
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Rodnei, și Țării Bârsei; s-au bucurat de o serie de privilegii înscrise în “Bula de Aur a sașilor” (Andreanum 1224), dată de regele maghiar Andrei al II-lea, în care se prevedea: teritoriul din zona Sibiului nu putea fi înstrăinat prin danii, iar dacă cineva intenționa să aibă aici o moșie, sașii aveau dreptul să protesteze; sașii aveau dreptul de a folosi “pădurea românilor și pecenegilor” împreună cu aceștia; aveau libertatea de a se organiza social, juridic și religios; aveau dreptul
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
de o “Proclamație către țărani”, care stabilea: împroprietărirea prin exproprierea marilor moșii; țăranii erau împroprietăriți după puterea de muncă ( în funcție de numărul de vite pe care le dețineau au fost stabilite 3 categorii: fruntași, mijlocași, pălmași); pământul primit nu putea fi înstrăinat timp de 30 de ani; erau desființate claca și alte obligații față de stăpânii moșiilor; o legea introducerii sistemului de unități și măsuri metrice (septembrie 1864); o legea instrucțiunii publice (25 noiembrie/7 decembrie 1864), care stabilea: o învățământul primar gratuit
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
final al Troiei. Care n-ar fi atât de crâncen, dacă n-ar însemna sfâșierea și nimicirea atâtor iubiri cum fusese a lor și a atâtor altora. Poezia greacă de mai târziu apare, în cea mai mare parte a ei, înstrăinată de frumusețea și adâncimea legăturii de căsătorie. Nu importă aici din ce determinări istorice. Faptul este că Homer rămâne marele poet al ei și, în măreția lui, chiar singurul poet al familiei ca realitate omenească esențială și permanentă. Și nu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
nemuritoare fiind, cu ea. Nici un alt zeu din epopee nu este în stare să sufere atât de omenește și să simtă ce înseamnă moartea. Să știi că vei pierde curând pe cineva nespus de drag. Asta, într-o măsură, o înstrăinează de ceilalți nemuritori, a căror frivolitate îi repugnă. Zeiță a mării eterne, e mama unui foc sortit să ardă până la cer și să se mistuie curând în propria lui ardere. Dar, cum s-a văzut, nu se împotrivește niciodată voii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]