16,346 matches
-
societății fără clase și cu sfârșitul alienării. Nu e surprinzător că sociologia, însăși un produs al iluminării, ar trebui să aibă tradiție lungă a scepticismului față de religie spune Karl Marx. Ideea religiei popularizată de către Karl Marx ca o forță de înstrăinare și ideea lui Sigmund Freud pe puterea iluzionară continuă să umbrească relevanța socială perpetuă a religiei." (Dillon, ed., 2003, p. 6). Pentru Emile Durkheim religia trebuia să fie înlocuită printr-un fel de religie civilă conținând o morală care să
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
memorialistic extrem de prezent și mereu actual în conștiința sa, fie prin relevarea de noi imprecații sau elogii amestecate de cele mai multe ori într-o sinteză de-a dreptul dramatică, ce-i reflectă firea ciudată și sensul acut și particular al unei "înstrăinări", resimțită prin toate fibrele existenței"161. Numeroșii scriitori de succes scriu în altă limbă și infirmă prejudecata conform căreia un scriitor aparține în exclusivitate limbii native. Trecerea de la o limbă la alta este un proces sinuos, de aceea primele tentative
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
fragmentar, anticalofil, de un rafinament exagerat. Intenția este de a releva în mod autentic obsesia însemnătății vieții și conceperea unei tensiuni morale menite să sensibilizeze cititorul. În acest sens autoarea denunță alegoric abuzul puterii și consecințele lui: reducerea la tăcere, înstrăinarea, pierderea identității și individualității, interzicerea varietății, distrugerea alterității, coruperea, controlul. În era profeților până și țărâna este disciplinată. Conținuturile semantice ale cuvintelor nu reies simultan cu lectura, deoarece ele nu pot fi separate de plurivalența configurației sensurilor. Romanul, deși ambiguu
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
trăiește într-o lume absurdă, a imposibilului. V.2. Geneza romanului De-a lungul timpului, Monica Lovinescu traduce în limba franceză mai multe cărți românești, deoarece crede în șansa lor, în alinierea literaturii române la cea europeană. Experiența agenției literare, înstrăinarea exilaților de propria cultură, frustrarea inadaptării, sensibilitatea cazului românesc, transformarea patriei într-un spațiul carceral înseamnă tot atâtea motive de promovare a autorilor români. Traducerile au influențat geneza romanului scris în limba franceză. În octombrie 1948, începe traducerea romanului Ora
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
ca acțiune, dar dinamic ca formă din pricina schimbului de replici, în care personajele sunt închise, izolate, neputându-se deplasa, este reluat și în partea a șasea când fabula se desfășoară într-un turn înconjurat de pustietate. Singularitatea cuplului accentuează sentimentul înstrăinării, al izolării. În fapt, e mai mult decât izolare, deoarece cuplul este singurul supraviețuitor al "evenimentului" fără nume sau cauză, simțit precum un holocaust. Povestea nu are intrigă sau deznodământ, nu are coerență narativă, constituindu-se precum un poem filozofic
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
imaginare ale unei vieți imaginare. Moartea este o absolvire și tot ce le rămâne este iluzia. Drama personajelor din turn constă în revolta împotriva lumii și a silirii la absență. Prin joc încearcă să iasă din impas, dar simularea marchează înstrăinarea de propria existență. Deși protestează împotriva lui, falsul devine singurul mod în care își pot petrece timpul. Realitatea îi separă de lume, jocul le recreează lumea după propriile lor reguli. Cuplul joacă un rol important în roman, fie că este
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
vâltoarea psihozei colective și rememorează istoria societății din care face parte, fără să piardă ocazia de a-și exprima ironia față de administrația care inventează spaima și pânda, elimină dezordinea și dresează copiii să spioneze cu fețele acoperite de măști-obiecte ale înstrăinării și inadaptării. În comunism, copiii primesc educația prielnică maturizării omului nou și sunt învățați să spună tot ceea ce văd în familie. Ficțiunea reflectă teama adultului față de proprii copii și față de viitorul lor. Lumea este condusă de proroci. Personajul narator le
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Lovinescu experimentează un stil fragmentar, anticalofil. Intenția este de a releva în mod autentic obsesia însemnătății vieții și conceperea unei tensiuni morale menite să sensibilizeze cititorul. În acest sens autoarea denunță alegoric abuzul puterii și consecințele lui: reducerea la tăcere, înstrăinarea, pierderea identității și individualității, interzicerea varietății, distrugerea alterității, coruperea, controlul. În era "profeților" până și țărâna este "disciplinată". Conținuturile semantice ale cuvintelor nu reies simultan cu lectura, deoarece ele nu pot fi separate de plurivalența configurației sensurilor. Romanul, deși ambiguu
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
al romanului, care cu siguranță l-ar fi mulțumit pe Nicolae Iorga, poate și pe inconfundabila generație în blugi... Nu știu însă, dacă și pe nepoții Domniei Sale, din Germania și Noua Zeelandă... Tot este romancierul preocupat de problemele migrației, exilului, dezrădăcinării, înstrăinării în altă cultură, îndoctrinării, credulității, pierderii discernământului etc. Vor fi însă, încântați, nepoții nepoților, salvându-l de la uitare, de holomorfismul romanului (vezi cele trei părți, plus epilogul), de diegeză, discurs, de formelor cronotopului, de tipurile de naratori (uniscient, omniscient, omniprezent
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Geanta cu cinci fermoare transfigurează temele specifice viziunii literare a scriitorului etern / contemporan: viața ca vis, avatarurile intelectualului în noaptea totalitară, metempsihoza (transmigrarea sufletelor), predestinarea, așteptarea unui eveniment decisiv mereu amânat, sensul fatalității iminente, schimbul continuu între realitate și aparență, înstrăinarea în care personajele/ generațiile își (re)trăiesc viața, aspirația obsesivă către ceva ce rămâne mereu invizibil, relația eros thanatos, efemer etern, misterul omului conectat la fluxul cosmic, rolul decisiv al mentorului, mitul Apocalipsei, călătoria în timp și spațiu, compromisul tragic
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
copilăria)/al sfârșitului (timp tragic, agonic, durată thanatică: amurg, toamnă, golul istoric, preatârziul etc.) timp sacru: timp mitic, arhetipal (timp al genezei/al etnogenezei; „vârsta de aur“, timpi eroici; timp echinocțial, armonios, paradisiac, „răbdător“)/timp profan: durata existențială, timp al înstrăinării, al exilului existențial, al dezacordului eu- lume; timp solstițial, al absurdului, al rupturii de nivel ontologic). Indicii textuali ai timpului ficțional pot fi: - substantive (Noapte de mai - Al. Macedonski, Din valurile vremii... - M. Eminescu, Amintiri din copilărie - I. Creangă, În
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
case de la țară (casa bunicului său, Spiridon Popescu, învățător în satul Burlești). Anamneza este declanșată de imaginea cu care începe lumea: tufele de zmeură - laitmotiv al romanului simbolizând copilăria pierdută, inocența agresată de haosul și violența anilor ’50, dezrădăcinarea și înstrăinarea oamenilor mutilați de război. În lungile discuții dintre cei doi, se reliefează teoriile fascinante ale lui Zare despre arheologia lingvistică, despre istorie și război, despre trecut și prezent, ca forme diferite ale tetradei oameni - obiecte - nume - povești. Relația dintre Zare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
lumea țărănească aderă la un model existențial care îi este străin. Țăranul mănâncă acum conserva de fasole / cu cârnăciori produși la fetești încălzită cu baterii solare. Alienarea omului modern este exprimată prin fragmentarism, prin asocierea unor imagini discontinue care sugerează înstrăinarea de natură și de vietățile ei, artificializarea existenței întro lume care șia pierdut reperele transcendente, substituind credința cu tehnica și cu știința: ba dați în câini lumea e mică/ba cu gerovital se duc ridurile can palmă. Item 3: ilustrarea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
vândă din pământ pentru ași cumpăra alți cai, pentru ași plăti datoriile și taxele de internat ale lui Niculae. În cel deal doilea volum, scindarea familiei Moromeților se adâncește, prin eșecul lui Ilie de ași readuce feciorii în sat, prin înstrăinarea lui Niculae, devenit activist de partid, și prin plecarea Catrinei, care se mută la Marița, fiica ei din prima căsătorie. Conflictele din sânul familiei se sting însă treptat, în circumstanțele evenimentelor grave care se abat asupra satului românesc. Astfel, Moromete
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
plopi foșnind nevăzuți / au schimbat povestea. Secvența a doua are rolul de a sublinia scenariul inițial, întărind de fapt afirmația din incipit. În chip concluziv, se impune laitmotivul schimbării, întrun discurs al alterității (centrat pe a IIIa persoană gramaticală), sugerând înstrăinarea, ruptura de noua realitate în care instanțe nevăzute au schimbat toată / povestea. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Utilitatea/inutilitatea cunoașterii unor texte prime (arhitexte) la care se raportează, explicit sau implicit, o creație modernă Unul dintre principiile estetice ale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cedeze. La Potsdam, Statele Unite n-au avut prea mult succes nici cu problemele economice. Atît Marea Britanie, cît și America erau îngrijorate de confiscarea proprietății Aliaților de către sovietici, ca "pradă de război". În Armistițiu nu existau decît două articole care permiteau înstrăinarea de proprietăți din România. Primul dintre ele, Art. 11, se referea la daune. Dar sovieticii nu pretindeau că ar fi luat utilajele petroliere ca daune de război. Al doilea, Art. 7, prevedea ca România să predea o serie de bunuri
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
lui Lefever era un fel de paratrăsnet pentru apărătorii drepturilor omului. În timpul Administrației Carter, Lefever fusese unul din cei mai mari critici ai politicii adoptate de Administrație privind drepturile omului, justificîndu-și poziția prin aceea că această strategie avea ca efect înstrăinarea de regimurile totalitariste prietene. Lefever militase în mod public pentru abrogarea legilor privitoare la drepturile omului sau, în cel mai bun caz, pentru transformarea drepturilor omului într-o politică anticomunistă. El scrisese că a face altfel ar fi însemnat să
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
este deoființă cu Tatăl, rațiunea care cercetează înțelege că nu e o deoființă după felul trupurilor și nici prin asemănare cu viețuitoarele muritoare, nici prin împărțirea ființei (substanței) sau despărțirea ei și nici prin vreo suferință, sau prin prefacere, sau înstrăinarea puterii Tatălui, căci ființa (firea) Tatălui nenăscut este străină de toate acestea”. (Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului, Istoria bisericească, Cartea I, 12, 9-13, în PSB, vol. 44, p. 54) „... Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat ...” „După ce au spus Lumină
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
este deoființă cu Tatăl, rațiunea care cercetează înțelege că nu e o deoființă după felul trupurilor și nici prin asemănare cu viețuitoarele muritoare, nici prin împărțirea ființei (substanței) sau despărțirea ei și nici prin vreo suferință, sau prin prefacere, sau înstrăinarea puterii Tatălui, căci ființa (firea) Tatălui nenăscut este străină de toate acestea. Expresia deoființă cu Tatăl poate să precizeze că Fiul lui Dumnezeu nu are nici o asemănare cu creaturile cele născute și că este întru toate asemenea numai cu Tatăl
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
doua perioadă, în care producerea manuscrisului Tractatus-ului și reacția lui Russell față de acest manuscris vor conduce 320 GÂNDITORUL SINGURATIC la o delimitare clară a pozițiilor, și a treia perioadă, perioada ce urmează întâlnirilor lor din 1919 și 1922, în care înstrăinarea reciprocă, pe toate planurile, se adâncește tot mai mult. 1. Apropiere și despărțire Atunci când tânărul Wittgenstein sosește la Cambridge pentru a lucra sub îndrumarea lui Russell, ceea ce îl motivează nu este acel vag interes pentru filozofie pe care îl întâlnim
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de existență a conținutului în inteligență și presupune, pe de o parte, exteriorizarea inteligenței înseși prin el și, pe de altă parte, interiorizarea numelui în forma unei intuiții produse de inteligență. Se produce astfel o dedublare a inteligenței printr-o "înstrăinare de sine" și o situare a ei "înăuntrul ei înseși". De aceea, precizează Hegel, "noi gîndim în nume", înțelegînd prin aceasta imposibilitatea actelor de gîndire fără nume (= semne pentru obiecte), fiindcă inteligența transfor-mă cuvîntul din ceva exterior în ceva interior
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
adevăr, căci este conștientă de ea însăși ca fiind lumea ei și este conștientă de lume ca fiind ea însăși 120. În această ipostază, spiritul este creator de cultură și se înstrăinează de sine, conștiința-de-sine devenind astfel "pentru alții", această înstrăinare întîmplîndu-se numai în limbaj; prin "forța vorbirii" se realizează ceea ce este de realizat, iar singularitatea care ființează pentru sine a conștiinței-de-sine trece în existență, astfel încît ea este pentru alții 121. Se poate constata, așadar, că, deși nu s-a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
am uitat că suntem dumnezei în potențialitate, lumină din lumină, că suntem unu cu Tatăl și ne-am izolat în această vale a plîngerii, într-o enclavă a durerii, învăluită în nemărginire. Aceasta este "moartea omului" despre care vorbea Foucault, înstrăinarea de Sursă. Ne putem încă redescoperi, odată cu lumea noastră tainică. Putem începe cu o picătură de rouă. Un strop de apă, un fir de iarbă, o sămînță și taina lor mare. Să trecem dincolo de aparențele profane. O picătură de apă
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Ultima strofă arată situația din 1872. Vocativele din ea amintesc, cu tristețe, acele mo mente fericite, pierdute pentru totdeauna. Triste țea lui atinge paroxismul, la presimțirea foarte lucidă că se apropie, cu pași mari, două nenorociri inevitabile: vînzarea Ipoteștiului și înstrăinarea cimitirului, cu tot cu mormîntul Casandrei. Aici se simte nevoia unei paranteze. La 5 ianuarie 1871, Gh. Eminovici a făcut cu ginerele său, Ion Drogli, o tranzacție dotală, cum că el îi dă Aglaiei 2.000 de galbeni o zestre enormă și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
explică de ce femeia narcisistă din Mănușa neagră îndură atât de greu absența copilului, priveliștea patului gol și de ce pare atât de straniu tot ceea ce spune despre această absență, despre acest pat gol, căci, dacă vorbele ei trădează un sentiment de înstrăinare față de o realitate lipsită de o veritabilă consistență, e tocmai pentru că există „prea multe corpuri și prea puțin suflet”, pentru că lumea în care trăim este o „imitație reușită”, încă doar o imitație și nimic altceva: „O operă de artă, da
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]