26,133 matches
-
un exemplu. Voi folosi, convențional, trei nume fictive: Ionel, Mitică, Fifi. Primul are o aventură cu Fifi. Care află că Ionel, după ce i se întâmplă ce i se întâmplă - începe să sughită. Îl apucă, domnule, sughițul! Fifi face caz de întâmplare și, venind în contact cu Mitică, îi povestește totul ca pe o nostimadă... Ionel se cunoaște bine cu Mitică. Luăm situațiunea caragialiană cunoscută, - amici de birou... Până când, într-o zi, la o bere, venind vorba de amor, - cine cu cine
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
nu este o coordonată a spațiului exterior, ci una a interiorității substanței. Artistul își cunoște perfect materialul, îi știe spiritul și comportamnetul, iar accentul pus pe dimensiunea lăuntrică a formelor, pe o anume dimensiune mistică a acestora, nu este o întîmplare sau un simplu citat al naturii substanței, ci o componentă voluntară a creației, asumată pe deplin și pregătită îndelung. Unitară stilistic, spectaculoasă formal, gîndită coerent, novatoare și de o impecabilă acuratețe tehnică, această expoziție a lui Alexandru Ghilduș este și
Cea de-a patra dimensiune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15733_a_17058]
-
îl expediază într-o singură frază (și asta într-un discurs a cărui temă generală e chiar ideea de națiune). Există în acest studiu și unele formulări ce pot părea, la primă vedere, doar ușor naive. Un citat, ales la întîmplare: "Zăcămintele minerale erau exploatate șîn Balcaniț încă de pe vremea romanilor, dar nu la fel de intensiv ca în zilele noastre." O frază ce propune o comparație între două epoci atît de diferite ale istoriei Balcanilor și care, dincolo de cuvinte, lasă să se
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]
-
postmodernă a prescrierii. Doi profesori tineri, un bărbat și o femeie, își scriu bilețele în cancelarie, bilețele care treptat se transformă în scrisori, iar scrisorile în rețetă de viață. Hotărăsc să joace un joc și să prescrie în aceste texte întîmplările de a doua zi. Metafora și-a pierdut prospețimea și nu ne mai impresionează la fel. Doar că în această povestire metafora nu există de una singură, așa cum se întîmplă în Insula. Prescrierea nu mai e doar marca unui anume
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
-l în plin și pe poetul libertin. Era vorba de un scandal imperial, la care ar fi contribuit și Ovidiu, ca ,,martor" sau complice... Poetul susține că doar a văzut ceea ce nu s-ar fi cuvenit să vadă; ca din întâmplare... Cât trăiește în exil la Tomis, zece ani, versurile lui ajung la Roma și sunt mimate în mari spectacole populare. Ca oriunde în lume, pe fondul unor domnii prea severe, spiritul liber, chiar libertin, de obicei triumfă totdeauna. Versurile ovidiene
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
cu ani în urmă, Liviu Rebreanu, scriindu-și mărturisirile în jurnalul inițial titrat ,,Romanul romanelor", consemnează o foarte importantă aducere-aminte: Nu e vorba de vreo spovedanie nici picantă și nici senzațională. N-am să pomenesc despre pățaniile sau aventurile sau întîmplările vieții mele decît întrucît acestea au avut vreo legătură cu opera... Ei bine, Ion, își trage originea dintr-o scenă pe care am văzut-o acum vreo trei decenii. Era o zi de început de primăvară. Pămîntul jilav, lipicios. Ieșisem
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
trecutul său de securist. În Berlin, întâlnește o femeie, această ,,Miss Bukarest", și, din situația respectivă se naște problematica romanului reflectată din trei perspective. Este mai întâi cea a fostului securist, apoi perspectiva fostului scriitor disident Klaus Richartz față de aceleași întâmplări - cei doi cunoscându-se din România unde au participat la aceleași evenimente în anii '70. A treia perspectivă este aceea a fiului securistului Schullerus, Christian. El a plecat la vârsta de zece ani în Germania, are o cu totul altă
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
colaborare a tuturor? Nu a tuturor, zic, dar a unei părți foarte mari. Și nu numai colaborare, a fost un fel de a opta al fiecăruia, asta reiese și din roman. Adică, diferitele personaje relatează din când în când aceleași întâmplări, dar fiecare vorbește foarte diferit despre aceleași lucruri. Au cu totul altă terminologie. Fostul disident, scriitorul Klaus Richartz comentează și el ceea ce citește în manuscrisul trimis de detectivul Schullerus, care a notat o serie de evenimente din trecut. Și atunci
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
brusc devine gelos și nu doar excedat de popularitatea soției. Eforturile sale de a se vindeca de suspiciune îi sînt contracarate de avansurile colegei de la cursurile de artă dramatică pe care începe să le frecventeze, dar mai ales de o întîmplare neprevăzută cînd toată echipa se prezintă la filmare în costumul lui Adam pentru a o dezinhiba pe eroina castă soție, implicată și sentimental în relația cu Terence Stamp, partenerul mai în vîrstă însă cu farmec indicibil. Eleganța acestei întrerpinderi se
Lumea filmului în oglindă by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15754_a_17079]
-
cu Golopența, personajul care îi urmărește îndeaproape scrisul - de fapt, un alter ego al autorului - scriitorul îi împărtășește "poetica" portretisticii sale: "Mai întâi și-ntâi, mă concentrez cât pot asupra persoanei în cauză, caut să-mi amintesc toate faptele și întâmplările legate de ea, să-i refac în minte trăsăturile feței, gesturile. La unii constat că am foarte multe lucruri de spus, la alții foarte puține sau deloc." (p. 82) Savoarea acestor portrete în cuvinte egalează hazul caricaturilor din linii și
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
bine cunoscute de contemporanii săi. Sinuciderea din dragoste, în doi, de la Sonezaki (Sonezaki Shinjii, 1703) a fost scrisă la o lună după petrecerea evenimentelor, iar Sinuciderea îndrăgostiților de pe insula Ami (Shinjii ten no Amijima, 1720) la două luni după tristele întîmplări. Impactul pieselor asupra spectatorilor era teribil și deosebit de acut. Tematica și tehnicile stilistice evident noi i-au adus succes autorului și au marcat un moment important pentru literatura și teatrul japonez. Alexandru Tocilescu a fost complet lipsit de prejudecăți atunci
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
de-abia îl cunoșteau, ajutat de femeia iubită, Dinu Rogojanu se preumbla prin parcuri, citea în bibliotecile publice, iar dacă i se ivea posibilitatea, lucra cu ziua, înfruntând riscul permanent al unei întâlniri fatale, ca și pe acela al stupidei întâmplări ce poate zădărnici planurile cele mai elaborate. Mulțumindu-se cu cât de puțin îi oferea o astfel de viață, păstrându-și moralul chiar și după ce îi devenise clar că speranța într-o eliberare din afară era vană. A mima standardele
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
Constantin Țoiu 31 XII 1976. Fată violată de doi semetiști într-un lan de floarea-soarelui. Întâmplare folosită în Însoțitorul, cu bătaia teribilă aplicată celor doi făptași de agronomul Vasilescu pe care N. Manolescu, în epocă, îl considera - spre surprinderea mea - unul din cei mai interesanți eroi literari din ultima vreme. Spun surprinderea mea, deoarece recenzia nu
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15804_a_17129]
-
intrigă ieftină, cum se întâmplă de regulă în viața curentă; o ficțiune neverosimilă ca în cărțile cu deficit de inventivitate. Cei doi făptași se iau la ceartă într-o zi, iar cel ce făcea declarația de amor, dă în vileag întâmplarea, se ajunge la miliție și urmează deznodământul fericit. Totul însă atât de tras de păr, ca-n povești... Iar totul se termină cu o nuntă în sat, unde se vor consuma întâi și-ntâi porumbei pasați... * 8 iunie 1980. EXITUS
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15804_a_17129]
-
Omul este mereu sfîșiat între singurătatea funciară și o irepresibilă dorință de comunicare, materializată rar, cu greutate. Legende de demult se întrețes cu povestiri dintr-un prezent, care sub ochii cititorului - alt martor! - se transformă, treptat, în propria-i legendă. Întîmplări din China secolelor de imperiu se amestecă, firesc, cu altele, din timpul revoluției culturale și al lagărelor de reeducare (timp și loc despre care aflăm că au revelat "omul mai înspăimântător decît natura dezlănțuită și decît jivinele cele mai crunte
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
firesc, ierarhiile. De ce am făcut această introducere? Teatrul Național din București și-a deschis stagiunea într-un mod spectaculos. În fiecare seară, altă premieră: Take, Ianke și Cadîr (regia Grigore Gonța), Amanții însîngerați (regia Alexandru Tocilescu), Jocul dragostei și al întîmplării (regia Felix Alexa), Scrisori de dragoste (regia Mircea Cornișteanu). Lucrul acesta este important pentru actorii teatrului. Atenția tuturor este îndreptată asupra lor, li se pare că sînt mai prețuiți, mai respectați, mai admirați, mai ocrotiți, mai înțeleși. Că redevin pioni
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
mecanismul ascuns al răzbunării, explicându-i bărbatului ei legitim, cauza. Interesant e că, deși cel dintâi nu făcuse nici o declarație de dragoste, femeia iubită deduce, după atâția ani, sentimentul puternic al bărbatului, al individului răzbunător, călăuzindu-se și după niște întâmplări care, la vremea dată, i se păruseră nesemnificative. Ura făcând să rodească târziu un fruct absurd și abominabil. * * * Vrabia-pui cu un fir de iarbă verde în cioc, stând pe ramura unui copăcel în plin soare... Ducea firul pentru a-și
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
principală este în ce măsură povestirea viselor are trăsături specifice, mărci lexicale sau gramaticale, formule sau modalități de organizare care să o individualizeze între alte discursuri narative. Asemenea trăsături există, deși povestitul viselor e în multe secvențe perfect confundabil cu relatarea unei întîmplări adevărate, a unei experiențe personale, a unui film sau a unei cărți (eventual cu subiect fantastic). într-un articol pe această temă ("Dream-reporting discourse", în Text, nr. 4, 1984), Benny Shanon și Rivka Eiferman analizau, pe baza unui corpus oral
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
reacție - dar și a celorlalți de pe stradă? într-o bună dimineață, ne-am trezit în chiar holul blocului, cu ditamai puturoasele fecale, făcute cadou de aceeași bandă de vagabonzi"! Cititorul îmi va scuza, sper, această relatare naturalistă. N-am evocat întâmplarea decât pentru puternicul ei... iz metaforic. Lumea a intrat, tot mai mult, pe mâna acestei mase de nesimțiți primitivi, pentru care nu există normă și limită. în costum alb și scuipând cuvintele ca dintr-o mitralieră deșucheată pe posturile de
Secătura de bloc și de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15809_a_17134]
-
O fi trecut și el prin faza lingerii scabroase a Toa'șului și a Toa'șei, iar acum, la senectute, iată-l mai-mare peste o adunătură de pensionari, de șomeri și de funcționari tembelizați. Tot în sfera locativ-peremist-pestilențială se plasează întâmplarea care, timp de câteva săptămâni, a făcut deliciul presei de scandal din Timișoara: evacuarea din locuință a senatorului P.R.M. de Timiș, Valentin Dinescu. Individul, cu o frumoasă carieră de șef al tinerilor comuniști bănățeni, a urmat traseul speciei respingătoare din
Secătura de bloc și de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15809_a_17134]
-
viitor. Lucrurile se întîmplă întocmai. Toate fetițele care se nasc după moartea ei sînt botezate Elena și toate "au moștenit darul de a primi mesaje din lumea de dincolo". Aceasta e povestea și e ușor de intuit că o asemenea întîmplare senzațională în sine dă naștere la o mulțime de interpretări. Interesant e cum sînt inserate aceste interpretări în narațiunea de bază, alături de considerații auctoriale, balade și descîntece. Montajul e simplu, simplist chiar, cu toate lipiturile la vedere. Nimic din trecerile
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
are la rîndul ei o miză literară. Vasile Andru vrea să scrie povești exemplare, adică structuri, scheme, osaturi esențializate în care nu decorul contează, nu ornamentele, fie ele de atmosferă sau de scriitură, ci adevărul simplu și miraculos al unei întîmplări speciale: "Obiectul prozatorului este , suferința ruperii de împărăția nevăzută, căutînd veriga pierdută din lanțul de aur, rupt odată." Dar atunci ce caută în aceste povești care se vor simple "ca Euripide, ca-n poveștile oamenilor supuși destinului" astfel de parazitări
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
se simt, explicit sau nu, sunetele unei alte semnificații. Poate pentru că autorul lor, înzestrat cu o ureche foarte fină și cu un ochi deprins a vedea senzaționalul în cotidian, sacrul camuflat în profan, nu vrea să dea autonomie literară acestor întîmplări, așa cum îndeobște vor scriitorii, ci parcurge un drum invers. Vrea să le reintegreze într-un complex de semnificații ce a devenit între timp opac ochiului neexersat. De aici structura aparent haotică, ruperile de ritm, dezordinea specifică realului care se păstrează
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
ca un buzdugan... Ei, toate acestea, criminologul le aflase din sat, din om în om, pînă cea care "mulgea măgarul", femeie măritată acum, mărturisise și că "băiețelul" Veniamin, le văzuse, că trăgea cu ochiul prin poarta grajdului "pe jumate deschisă". Întîmplarea asta, zicea criminologul, complica mult cazul... Și iar recursese la psihiatru, care o analizase pe Lucreția din acest punct de vedere. Bărba-su fusese deja închis, omorul fiind clar, - toporul cu care o lovise crunt, sîngele ei țîșnindu-i drept pe piept
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
Și iar recursese la psihiatru, care o analizase pe Lucreția din acest punct de vedere. Bărba-su fusese deja închis, omorul fiind clar, - toporul cu care o lovise crunt, sîngele ei țîșnindu-i drept pe piept și pe obraji... Da, Lucreția mărturisise întîmplarea cu măgărușul "vizitat de amîndouă"... Era fată mare cînd se măritase, și mult timp Ghiță al ei, așa și pe dincolo... E drept că, o dată, Veniamin, care venise pe la ei cu o găină care își rupsese un picior, o văzuse
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]