2,365 matches
-
ieșirea sau intrarea din/în bloc: nimeni nu zâmbește. Toți sunt triști și, parcă, temători, pregătiți să li se întâmple ceva rău de tot. Ce face Universitatea pentru oamenii în vârstă? Poate face ceva? Liviu Antonesei: Cel mai mult mă întristează și pe mine situația oamenilor în vârstă, a pensionarilor sunt tratați ca niște milogi, deși cu toții și-au muncit și plătit pensiile. Între altele, fac o mulțime de slujbe nu doar pentru a-mi asigura mie un nivel de viață
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
anul trecut, când speram să-l revăd la un congres în L.A., că el nu călătorește într-o țară ca SUA. Pentru un moment am fost mândru că, uite, în România a venit, dar în State nu!... Apoi, m-am întristat și chiar m-am îngrijorat, fiind un admirator al valorilor americane. Liviu Antonesei: Aici este vorba despre complexele europenilor cam aduși în poziția a doua de explozia Americii în toate domeniile uitând că America este forma deplină de evoluție a
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
învățătorul Hristache Popa, până la urmă simbolul educatorului modest, onest și răbdător. După cum se vede, au fost destule generații de elevi plecați, mai toate, și până la urmă, în numele acestei vârste a marilor speranțe, ne întoarcem aici noi, toți, și ă ne întristăm de starea actuală a satului, bucurându-ne doar pentru cât am reușit fiecare în viață. Capitolul II BISERICA Pilonul continuității Am face o greșeală să credem că, nu dintotdeauna, biserica, instituție cu scop clar de creștinizare sau menținerea credinței ortodoxe
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
în schimb, se reîntorc la sihăstriile lor sau în locuri solitare pentru a se dedica contemplației. 10. Femeile, în schimb, locuiesc împreună în diferite case nu departe de oraș. Nu primesc nimic, ci trăiesc din munca mâinilor lor. Și se întristează profund atunci când sunt apreciate de către clerici și laici mai mult decât și-ar dori. 11. Bărbații acestei „familii religioase”, spre considerabilul lor avantaj, se întâlnesc o dată pe an într-un loc stabilit, pentru a se bucura în Domnul și pentru
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
astăzi se numește Sfântul Francisc - a venit la armata din Damietta și a făcut mult bine, rămânând până când orașul a fost cucerit. El a sesizat răul și păcatul care începeau să încolțească între oamenii din tabără, iar aceasta l-a întristat atât de mult, încât a părăsit locul și s-a oprit pentru un timp în Siria; apoi s-a întors în țara sa. 3. Alte mărturii A) Boncompagno din Signa Boncompagno din Signa, observator atent și liber al cronicii contemporane
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în acele locuri, care acum sunt numite sălbatice sau părăsite, frați de origine nobilă, sau care fuseseră persoane importante în viața civilă, ori se bucurau de mare respect în Ordin, iar aceștia mergeau fără să comenteze. Unicul lucru care îi întrista, din moment ce țineau atât de mult unii la alții, era faptul că trebuia să se despartă. Astfel, se întâmpla adesea ca frații să-i conducă o bună bucată de drum pe cei care plecau și își arătau afecțiunea reciprocă vărsând multe
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
sfânt ce încă trăiește, pregătea mâncarea pentru Fericitul Francisc și frații care erau cu el. Fericitul Francisc avea obiceiul să adauge în mâncarea sa apă rece sau cenușă, ori altceva, până când nu mai avea niciun gust. Atunci fratele Bonaparte se întrista foarte mult și îi spunea Fericitului Francisc: «Bine, părinte, eu mă trudesc cu hărnicie să-ți pregătesc o mâncare bună care să-ți aducă puțină mângâiere, iar tu îmi strici totul; asta nu-mi place». Sfântul a răspuns: «Tu faci
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
consulul din 769 a.u.c. (= 16 d.H.). Ovidiu îi adresează epistolele Ex Ponto, I, VI; II, VI; IV, IX. În Pontica I, VI, Ovidiu își exprimă certitudinea că, atunci când prietenul său Graecinus a aflat de relegarea sa, s-a întristat: Graecinus are o inimă foarte sensibilă, înnobilată încă și mai mult de o vastă cultură. Printre rânduri, poetul îi reproșează că nu l-a zărit printre puținii prieteni care au venit acasă să-l consoleze în momentul nenorocirii ("m-am
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mai mare. De altfel, Messalinus nu trebuie să se adreseze nici lui Polifem în străfundurile Etnei, nici lui Antifate, celebru pentru cruzimea sa284, ci unui Tată pacific și pregătit să ierte, care adesea tună fără să arunce fulgere, care se întristează, când decide ceva trist, pentru care e o durere personală să-i pedepsească pe ceilalți. Și totuși Ovidiu are o remușcare propria-i culpă i-a câștigat clemența, înfrânându-i mânia. Deoarece poetului nu îi este permis să cadă personal
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și în comunicarea impersonala, dar ele se bazează exclusiv pe factori socio-culturali, nu psihologici. > Pe langă posibilitatea de a prevedea reacțiile interlocutorului, cu-noașterea interpersonala ne ofera și explicații ale acestor reacții. Observația că cineva a devenit nervos sau s-a întristat la auzul cuvintelor noastre e una impersonala, dar dacă dispunem de date suficiente despre felul de a fi și despre viața personală a respectivului, putem spune și de ce s-a comportat astfel. > Spre deosebire de comportamentul impersonal, supus unor reguli de conviețuire
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
astfel fragmentat, este strict didactică, încercîndu-se să se răspundă la întrebarea: cine e mai mare. I s-a adăugat o parte finală, stil orație, făcînd ca Dealul Mohului să capete elemente de cîntec de seceriș: Stăpîne, stăpîne Nu te prea-ntrista Că holdele-s rari, Da la spic îs mari. Dumnezeu a da Claia, găleata. Snopu felderea... Segmentul este destul de confuz dacă ar fi să-l raportăm la momentul calendaristic al muncilor agricole: grîul încă n-a crescut, seceratul n-a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cer, la Dumnezeu, ei stau împreună și se cuvine să-i pomenim așa pe ctitori, împreună... Doamna Ilinca ar fi vrut să întrebe ce a spus părintele despre testament, dar n-a avut curajul. Îi era frică să nu-l întristeze. Îl îmbrățișa cu privirea pe Mihai al ei și i se părea acum, când era om în toată firea, că el îi seamănă cel mai bine. Avea acea dorință spre împăcare, spre pace și trai bun pe care o avusese
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
intrării de la răsărit cu loggia dinspre apus ce dădea spre lac. — O clipă, se scuză doamna Stanca, aș vrea să mai văd o dată lacul și lebedele. Doamne, cât de cenușii îmi par bobocii față de părinții lor... și un gând o întristă, apoi o lumină. Taica și maica sunt dăruiți așa cum sunt de Dumnezeu, ca să facă voia Lui pe pământ. Spătarul tresări. Prin uși cu ușoare aurite spre gineceu - iatacul doamnei și al domnițelor - se vedea pardoseala din marmoră verde întunecată, îmbinată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
când au văzut moartă în pat pe fata lui Iair, mai marele Sinagogului. Și așa zic și eu către înțelepția voastă blagosloviților ascultători și către dumneata măria ta și către celelalte iubite rubedenii, care cu tânguiri și cu lacrimi vă întristați împreună, pentru această de bun neam cocoană, care s au odihnit în Domnul. Iar o cocoană creștinească, ca aceasta, ce s-au născut în baia sfântului botez, ce au supt laptele credinței, ce s-au hrănit în casa învățăturii dumnezeescului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doarme, ci mai vârtos liniștim, tăcem și ne nevoim ca să nu-i facem vreo supărare, măcar că știm că adormirea este moarte trecătoare, «sfârșitul unei zile» precum zice dumnezeiescul Zlatoust, de ce să le vărsăm pentru cei morți? Pentru ce să ne întristăm de sfârșitul vieții fraților noștri ce se odihnesc în Domnul, ce se veselesc în slava cerească, ce locuiesc în lăcașurile celor vii? Adevărat, moartea, ca o nemilostivă ce este, au secerat fără de vreme pre această floare aleasă și au răpit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Atoatevăzătorul vedea cum unul din cei apropiați lui, cei pe care El îi iubise Îl vindea la farisei, unul din cei doisprezece. Era atât de tulburat, încât îi era teamă să rămână singur în rugăciune și le-a spus ucenicilor: „Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneți aici și privegheați”. Dacă Lui, măria ta, I-a fost greu să se împace cu vânzarea de către unul din cei apropiați, cum să ți fie ușor măriei tale? N-am avut tată, cuvioase, și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
podețele drumului sunt din piatră. Ne regăsim într-un ținut familiar; această parte a Moldovei seamănă mult cu Lorena; ea cuprinde bogatele domenii ale familiei Sturdza. Încântarea noastră se sfârșește prea repede; valea se îngustează deasupra Adjudului și privirile se întristează la întâlnirea cu un nou torent ce trebuie trecut pe jos, ca la Roman, ca la Bacău. Această circumstanță ne oferă ocazia de a examina după plac un brav jandarm, ce mergea cu pușca în bandulieră, cu chipiul de polițist
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
durerile degetelor de la mâini și picioare... Dimineața când mă trezesc simt să Împărtășesc povestea mea nemuritoare copiilor, dar ei spun că nu este adevărată, că le spun o poveste ireală, precum sunt cele cu fețifrumoși, Ilene-cosânzene, zmei și harapi-albi. Mă Întristez și mi-e teamă că majoritatea copiilor de astăzi,/ Într-o zi, vor muri asfixiați de realitatea crudă În care se scaldă, și mă Întreb: cine este oare de vină?” Poate de aceea am rămas ancorată cu sufletul În tinerețe-
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
rămân blocată; nu pot Înainta din cauza stufărișului care s-a Îndesit și a crescut foarte Înalt, din primăvară până În toamnă. În anii trecuți erau numai buruieni și era amenajată o alee spre pârâiaș, acum totul este ca un zid. Mă Întristez fiindcă an de an găsesc totul schimbat: În vremea copilăriei mele creștea o iarbă așa de frumoasă, de-o parte și de alta a pârâiașului, acolo stăteam culcată În iarba deasă și contemplam cerul minute În șir, Închipuindu-mi fel
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Zamfira a fost verișoară bună cu mama, mai mare cu trei ani ca ea și locuia În București. Au fost prietene Încă din tinerețe și se vizitau, chiar dacă distanța În kilometri le despărțeau. A murit anul acesta, În primăvară. A Întristat-o pierderea ei și a suferit mult. I-a părut rău că a fost bolnavă În aceea perioadă, Încât nu a putut să meargă la Înmormântare. - Știi că am visat-o Înainte să moară? Îmi spunea să vin În București
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
TRASK DIN PRIMA CLIPĂ. NU MAI AVEA IMPORTANȚĂ DACĂ PRETENȚIA CELUILALT ERA SAU NU ADEVĂRATĂ. SUNT CAPABIL SĂ LUPT ÎMPOTRIVA ACESTEI PEDEPSE CU MOARTEA PRIN PROPRIILE MELE FORȚE. NU MAI ÎNCĂPEA NICI O ÎNDOIALĂ. INTENȚIA DE TRĂDARE... ERA CLARĂ. BRUSC SE ÎNTRISTĂ, FIIND CONȘTIENT CĂ INCORIGIBILITATEA OMULUI ERA UN BLESTEM. DUPĂ TREI RĂZBOAIE ATOMICE, SE VORBEA ÎNCĂ ÎN ACEST FEL. POSOMORÂT, MARIN ÎȘI LĂSĂ PRIVIREA ÎN PĂMÂNT; REVĂZU ÎN MINTE PROCESUL LUI TRASK ȘI ÎȘI DĂDU SEAMA CĂ EL FUSESE CEL ORB
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
MAI FI NICIODATĂ PUSĂ ÎN PRIMEJDIE, RĂMÂNEA INCONVENIENTUL DE A AVEA CORPUL LUI TRASK ÎN LOCUL CELUI PROPRIU. ÎN EVENTUALITATEA CĂ SCĂPA ÎNTR-UN FEL SAU ALTUL DE PERICOLUL IMEDIAT, VA FI NEVOIT SĂ SE "ACLIMATIZEZE" ÎN TRUPUL SAVANTULUI? PERSPECTIVA ÎL ÎNTRISTĂ, DEOARECE ASTA ÎNSEMNA O VIAȚĂ DE DEGHIZARE CONTINUĂ. "ACUM AM NEVOIE DE UN SOMNIFER ȘI DE UN SOMN BUN, NEÎNTRERUPT CEL PUȚIN PATRU ORE, SE GÂNDI EL. DUPĂ ACEEA, POT CONTINUA LUPTA." CINEVA ÎL TRASE DE BRAȚ. MARIN SE ÎNTOARSE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
liniștit urcând glasul la pasajele pe care încerca să le recite fără a se uita în Cărțile Sfinte. De mult nu mai văzuse biserica plină, de foarte mult timp, da’ cine să steie să socotească. Parcă rememorate, vorbele sale îl întristau. Poate a fost prea dur cu ei, măcar au venit, măcar acum. Poate trebuia să le spună altceva. E cald și îl rupe în două cuvântul greu, apăsat, către oamenii care veneau din ce în ce mai mulți la biserică. Poate ar trebui să
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
plăcut lui Irod. 7. De aceea i-a făgăduit cu jurămînt că îi va da orice va cere. 8. Îndemnată de mamă-sa, ea a zis: "Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!" 9. Împăratul s-a întristat, dar din pricina jurămintelor sale, și de ochii celor ce ședeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea. 10. Și a trimis să taie capul lui Ioan în temniță. 11. Capul a fost adus într-o farfurie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
afară decît cu rugăciune și cu post." 22. Pe cînd stăteau în Galilea, Isus le-a zis: "Fiul omului trebuie să fie dat în mîinile oamenilor. 23. Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va învia." Ucenicii s-au întristat foarte mult. 24. Cînd au ajuns în Capernaum, cei ce strîngeau darea pentru Templu au venit la Petru, și i-au zis: "Învățătorul vostru nu plătește darea?" 25. "Ba da", a zis Petru. Și cînd a intrat în casă, Isus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]