2,580 matches
-
duce la castel: un drum, probabil, inutil, o zi, probabil, pierdută, o speranță, probabil, zadarnică." "Probabil", iată încă o nuanță pe care Kafka își riscă întreaga operă. Totuși, căutarea eternului rămâne aici meticuloasă. Și aceste automate inspirate - personajele lui Kafka - întruchipează însăși imaginea a ceea ce am fi, lipsiți de divertismentele noastre și lăsați pe de-a-ntregul pradă umilirilor divinului. În Castelul supunerea față de cotidian devine o etică. Marea speranță a lui K... este aceea de a fi adoptat de către cei de la
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
și liderilor ei politici cordiale felicitări și le urez un călduros bun venit. Intrarea României în N.A.T.O. dă dreptate acelora care, de ani de zile, au văzut în aderarea la Alianță și în relațiile transatlantice pe care aceasta le întruchipează chezășia viitorului țării lor. Este împlinirea eforturilor intense ale tuturor celor care au contribuit ca această viziune să devină realitate. Și oglindește uriașele progrese pe care România le-a înregistrat, în decurs de numai câțiva ani, în ce privește implementarea unor reforme
România în NATO by Mihaela Rauschi () [Corola-publishinghouse/Science/91628_a_92325]
-
religia creștină constituie reperul fundamental în departajarea celor două „lumi”, fapt ce antrenează raportări total diferite la valorile familiei și proprietății, cu efecte ultime asupra sensibilității umane. Dacă „lumea” din care face parte și România reprezintă binele absolut, cealaltă „lume” întruchipează răul desăvârșit, comunicarea și compromisul dintre cele două „lumi” fiind excluse. Așadar, insistența deosebită pe restaurarea creștinismului și civilizației în teritoriul controlat de Uniunea Sovietică explică adeziunea Bisericii ortodoxe române la continuarea războiului dincolo de Nistru. Într-o altă pastorală, din
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Coajă Costel () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92814]
-
ce se încheie cu moartea unor soldați, include, mai ales în prima parte a narațiunii, evocări ale vieții rurale, într-un stil conștiincios, supravegheat atât la nivelul frazei, cât și în realizarea unor simboluri angrenate în structurarea imaginarului. Majoritatea personajelor întruchipează țăranul român din perspectiva tradiției orale: sărac, prins în antagonismele de clasă, dârz, sfătos și fatalist. Povestirile din Falimentul proprietății Chistol et Company (1981) prezintă lumea unei așezări rurale care ascunde mari drame, configurată pe dimensiuni atemporale, cu propensiuni în
VREMULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290656_a_291985]
-
moștenit numele” (Stilul nostru, Simpatiile și antipatiile noastre). Deschiderea în fața „curentelor mari care au prefăcut lumea”, datorie a actualității, nu poate urma decât calea trasată de romanitatea noastră. Renașterea poetică și artistică, în stare să facă distinct glasul românismului, era întruchipată și conținută de simbolism, mișcare căreia i se afirma caracterul „eminamente latin”, capacitatea de a transforma „revizuind” și îmbogățind gânduri și sentimente și calitatea de artă pură - „idealism însuflețit de concepții moderne” (Ovid Densusianu, Sufletul nou în poezie, Ideal și
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
complicitatea burgheziilor locale cu imperialismul, în particular cu cel american. Revoluția din Octombrie are un profund impact asupra intelighenției latino-americane, comunismul bazându-se aici mai mult pe personalități decât pe o mișcare organizată. Tipograful Recabarren, fondator al PC chilian, îl întruchipează pe bătrânul lider muncitoresc trecut la bolșevism* și ale cărui scrieri și discursuri au drept axă centrală o luptă de clasă de neîmpăcat dintre muncitorii din mine și fabrici și capitaliști. Această luptă, cu o puternică dimensiune sindicalist muncitorească nu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
occidentale, la Munchen, provoacă în această țară un curent de simpatie la adresa URSS, care pare un aliat mai sigur. și în Iugoslavia, partidul comunist iese legitimat din război, prin capacitatea sa de a depăși resentimentele etnice dintre sârbi și croați, întruchipând un patriotism iugoslav circumspect față de Marele Frate sovietic. Intelectualitatea comunistă înainte de război Un intelectual comunist este o pasăre rară în Europa Centrală și de Est în ajunul celui de-al doilea război mondial, cu atât mai mult cu cât PC
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
intelectualii - în Franța, Mounier, Sartre, Merleau-Ponty, Benda - în lupta pentru pace*. Raymond Aron denunțând acest moment folosirea unui „dublu standard moral” conform căruia ei influențează crimele staliniste, calificate ca imperfecțiuni provizorii, și denunță cu vehemență nocivitate substanțială pe care ar întruchipa-o SUA, acuzele de atrocități imaginare. Stigmatizând maccarthysmul, Sartre declară: „America a turbat” și conchide: „Orice anticomunist e un câine”. Folosirea subversivă a propagandei „pacifiste” reapare ori de câte ori Occidentul rezistă ofensivelor sovietice. Introducerea „realismului socialist” la sfârșitul anului 1947 este trăită
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
URSS (Bulgaria), sau chiar că au fost aliați ai URSS (Polonia, Cehoslovacia). în această etapă, democrația populară se rezumă la „nici - nici” al comuniștilor est-europeni: nici „democrația burgheză”, care face trimitere la regimurile discreditate de dinainte de război, nici revoluția socialistă întruchipată de URSS. Dacă pluripartitismul mai este încă păstrat, acesta numai cu locul predominant rezervat comuniștilor. în România guvernul Petru Groza, instalat la presiunile lui Vîșniski - fostul procuror al proceselor* de la Moscova - este controlat de comuniști, care instaurează o sovietizare* rapidă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în cursul anilor 1953-1964, să reformeze sistemul inaugurând practici noi. Cauzele și premisele destalinizării, 1953-1955 începând cu 1930 și încă și mai mult în anii celui de-al doilea stalinism (1945-1953), toate resorturile decizionale sunt confiscate de un om care întruchipează, el singur, legitimitatea puterii. La moartea lui Stalin*, grupul conducător* condamnă într-un singur glas cultul personalității și încearcă să doteze sistemul cu o nouă legitimitate optând pentru principiul unei conduceri colective. Beria reunește sub autoritatea sa ministerul de Interne
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
noiembrie 1968, Vassil Makuha își dă foc pentru independența Ucrainei. Estonia cunoaște un val de sinucideri asemănătoare pentru aceeași revendicare. Pe 4 noiembrie, Andrei Saharev împreună cu alti doi fizicieni crează Comitetul pentru Apărarea Drepturilor Omului. Acum Saharev este cel care întruchipează disidența și, cu fiecare din inițiativele sale, el își extinde câmpul de acțiune: în Ucraina, la Kiev se dezvoltă o mișcare în favoarea apărării drepturilor omului în jurul matematicianului Leonid Pliușci, internat într-o clinică psihiatrică între 1972 și 1976. în 1971
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Frontul unic „la vârf” se caracterizează prin existența unor acorduri încheiate în mod transparent cu conducerea cutărui sau cutărui partid muncitoresc. Frontul popular este o extindere a Frontului unic incluzând și organizații de stânga - Partidul Radical, organizații republicane - considerate ca întruchipând clasele mijlocii. în cadrul antifascismului*, el urmărește neutralizarea mediilor considerate ca expuse tentației extremei dreapta, lărgind programul Frontului unic muncitoresc astfel încât să cuprindă și revendicările lor. Revalorizând posibilitățile tactice oferite de regimul parlamentar, Frontul popular se transformă în alianță electorală și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fiecărui partid comunist. INTERNAȚIONALISM → NAȚIONALISM/INTERNAȚIONALISM JK TINERET Prin chiar natura ei, revoluția poartă în sine un proiect special adresat tineretului - vector privilegiat al schimbărilor viitoare. „Tineretul este flacăra revoluției”, afirmă Karl Liebknecht. El cristalizează speranțele și, în același timp întruchipează generația de pionieri ai constructorilor comunismului. Astfel, Buharin declara în 1924: „în prezent, destinul revoluției depinde de capacitatea noastră de a face din generația tânără materialul uman în stare să edifice o economie socialistă pentru viitoarea societate comunistă”. Radicalitatea pedagogică
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
colectivizare*. în 1932, figura lui Pavlik Morozov devine emblematică pentru organizațiile de pionieri: micul Pavlik, care și-a denunțat tatăl - un chiabur („kulak”) - și a fost apoi asasinat de unchii săi, este prezentat ca un martir. La rândul lor, komsomoliștii întruchipează mișcarea stahanovistă din 1935. Această dimensiune esențialmente politică explică severitatea epurărilor din timpul Marii Terori*; primii șapte președinți ai Komsomolului au ajuns cu toții victime ale represiunii. Bezprizorniki în 1921-1922, URSS numără aproape 7 milioane de copii abandonați, neglijați, orfani, fugiți
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din 1947 celebrând cea de-a 30-a aniversare a Revoluției din Octombrie. Regăsim simbolurile tradiționale: drapele roșii cu secera și ciocanul, muncitorul cu ciocanul în mână, o uzină ale cărei coșuri scot fum, tractorul - semn al modernizării agriculturii -, sportive, întruchipând noul tineret, precum și silueta Kremlinului simbolizând inima comunismului mondial. De notat că, în 1947, Tito este încă apreciat ca cel mai bun elev al clasei staliniste - portretele lui Stalin și Lenin în stânga, sus -, din care însă va fi dat afară
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
două partide din opoziție - PCF* și PCI*. Raportul orientativ, prezentat de unul din conducătorii sovietici ai momentului, Andrei Jdanov, descrie o situație de ireversibilă confruntare între două blocuri: pe de o parte, „lagărul” imperialist, avându-i în frunte pe americani, întruchipând capitalismul și războiul, aspirând la distrugerea URSS și a democrațiilor populare*; pe de altă parte, lagărul comunist, al păcii și al socialismului, condus de URSS, în jurul căreia trebuie să se constituie un „front de luptă”. Atacate de Jdanov și de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
măscărici, acestor pigmei nemernici, acestor javre, acestor potăi, care îndrăznesc să-și arate colții elefantului![...]. Să terminăm odată cu aceste jalnice corcituri de vulpi și de porci, cu aceste hoituri împuțite!” Teroarea e necesară bunei funcționări a limbii de lemn care întruchipează puterea „Partidului” și capacitatea lui de a impune indivizilor un discurs situat la antipozii adevărului. Fără aportul terorii, limba de lemn se pretează de minune registrului parodic, favorizând nașterea umorului specific țărilor comuniste, produs al decompunerii limbii de lemn. LAOGAI
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
posedă o bază electorală importantă, datorită TUC. în Franța, formarea unui partid socialist este legată de moștenirea Revoluției franceze și de experiența Comunei din Paris. După zdrobirea acesteia din urmă, în 1871, socialismul este divizat în trei curente. Primul este întruchipat de Jules Basile, zis și Guesde, care creează în 1893 Partidul Muncitoresc Francez - inspirat din SPD atât prin doctrina sa marxistă intransigentă, cât și prin structura lui, ce regrupează în jurul partidului un dispozitiv de sindicate, cooperative și asociații muncitorești. Cel
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
este, cu siguranță, „răsturnarea” operată de Marx* în raport cu Hegel, pentru care Bürgerliche Gesellschaft desemnează acea mediere între familie și stat, în care indivizii și grupurile asigură prin munca lor satisfacerea nevoilor materiale ale societății. Cu sarcina, pentru stat, de a întruchipa universalul și de a reuși să evite tendințele disociative ce s-ar manifesta. La Marx, dacă societatea civilă este cea a mărfii, ea este mai cu seamă torturată de un antagonism incoercibil între cei care dețin proprietatea asupra mijloacelor de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
benefică pentru ex-confederați, unificarea îi favorizează pe ex-unitari, foarte activi în timpul grevelor din mai-iunie 1936, în virtutea tinereții militanților lor și a prezenței în sectoarele industriale cu masivă mână de lucru puțin calificată - metalurgie, chimie, construcții. Grație militanților săi sindicali, PCF întruchipează o nouă imagine a lumii muncitorești, care se sprijină pe o politică de prezență în întreprindere. Consolidat în urma acestor succese, comunismul sindical se instituie ca un model durabil în societățile industriale. Cu implementarea sa municipală, implantarea sindicală, în special muncitorească
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Odată cu luptele de eliberare națională însă (Vietnam, Algeria), apoi cu revoluția din Cuba și cu Revoluția Culturală* chineză, va regăsi turismul parfumul îmbătător al istoriei în mișcare. Cuplul Sartre/Beauvoir, care a luat parte la toate călătoriile (URSS, Cuba, China), întruchipează această căutare a recunoașterii revoluționare simbolice, în timp ce alții devin uneori funcționari ai regimului. Prin mijlocirea impresiilor unor comitete de întreprindere, federații sindicale sau formațiuni comuniste se perpetuează un tip de călătorii care lasă a se crede că socialismul reprezintă viitorul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
între 1918 și 1921, sunt produse 31 000 de afișe diferite. Agenția ROSTA, prima agenție de presă sovietică, produce afișe în stilul desenelor populare (lubok). în anii 1930, tirajele ating între 100 000 și 250 000. Sub NEP*, însă, puterea, întruchipată de Lunacearski, comisarul poporului pentru instrucție (educație), se situează pe o poziție de mijloc. Caracterul avangardist, cu toate că didactic, al poemului lui Maiakovski, „Vladimir Ilici Lenin”, scris la moartea conducătorului, în ianuarie 1924, nu se impune decât grație voluntarismului politic. Filmele
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
literare și artistice” marchează o nouă întorsătură în viața artistică, simbolizată prin lichidarea RAPP și prin adoptarea „realismului socialist”. Astfel, în romanul lui Nikolai Ostrovski, un tânăr bolșevic* autodidact și invalid, Așa s-a călit oțelul (1932), protagonistul, Pavel Korceaghin, întruchipează chintesența eroului pozitiv; însă formularea realismului socialist nu este precizată decât în 1934, în articolul unu al statutelor Uniunii Scriitorilor. Categoric, intelectualii sunt reabilitați, dar sunt subjugați. Scriitorii, catalogați de Stalin ca „ingineri ai sufletelor”, trebuie, de acum, să lucreze
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la această concurență culturală. Cântecul folcloric, fie că e țigănesc, cu Vadim Kozin, sau evreiesc, cu Matvei Blanter și Leonid Utiosov - interpret al poemelor scriitorului de limbă idiș Lev Kvitko -, exprimă voința de a promova un eclectism muzical care să întruchipeze societatea socialistă. Deschiderea unui parc cultural și de petrecere a timpului liber, botezat „Gorki”, ca omagiu adus scriitorului proletar decedat și la intrarea căruia este afișată lozinca lansată de Stalin, „Viața a devenit mai bună, viața a devenit mai veselă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sfârșitul anilor 1950, își datorează popularitatea îndeosebi prezenței actorului Aleksei Batalov și cântecului „Aleksandra”, interpretat de doi barzi foarte populari, Serghei și Tatiana Nikitin. Cântecul este, de altfel, vehiculul prin care se și dezvoltă o cultură de masă paralelă. Vîsoțki întruchipează elanul unei contraculturi prin extraordinarul succes de care se bucură, în pofida opoziției autorităților - un singur disc i-a fost editat în timpul vieții. Cântecele lui contestatare, acuzatoare, amare, difuzate prin casete-pirat, ajung la un public foarte larg. La înmormântarea sa, în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]