2,517 matches
-
actori de excepție, Ilie Gheorghe și Marian Râlea, și cu închipuiri tinere Veronica și Ioana calea destăinuirilor râsul plânsului s-a iluminat. Un spectacol despre magia și deriziunea ce sălășluiesc în arta actorului, despre dragostea neliniștitoare a publicului pentru arta întrupării ființei în semn... Noaptea bufonilor ne trece prin vrajă, prin înălțare, prin poezie, neuitând niciodată dublul însoțitor: degradarea, ridicolul, bătrânețea, singurătatea... Cred că spectatorii talentați se vor întâlni într-o ceremonie, orchestrată de pasiune și talent cu o lume seducătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lucru cu interpreții? Actorul nu este un executant ci un element care eliberează multiple sensuri ale vieții, creând chiar viața. Este elementul de bază. Fără ființa vie a actorului eu n-aș ști să fac film. El reprezintă unul din întrupările excesului pe pământ, în bine și rău, dar acest exces reprezintă o sursă de cunoaștere. Pasiunea mea pentru lucrul cu actorul vine din faptul că structura mea înțelege creativitatea actorului. Probabil că sunt, într-un fel, un actor stăpânit de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mat, plin de grosolănie. În Meșterul Manole e vorba despre sacrificiu, despre jertfă, despre o biserică, despre un destin tragic, despre iubire, iar contactul cu literatura lui Blaga mai însemna ceva: încercarea de a folosi arta unui mare poet pentru întrupare scenică. Blaga a fost un fel de mentor al meu, călăuză prin literatura lui dramatică, și mă refer la Zamolxes, Tulburarea apelor, Cruciada copiilor care mi-au deschis porțile înspre universul sacru. Și atunci în spectacolul meucu toate că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
tărâmul fetei de împărat, el intră sub zodia iubirii, a fiorului sufletesc, dar și a timpului omenesc. Invocațiile fetei de împărat au rezonanțele unui descântec stilizat, forțând apropierea celor două lumi întrun spațiu imaginar, ideal, în „oglinda visului“. Cele două întrupări ale luceafărului schițează un basm al nașterii ființei. Aceasta se ivește din noianul apelor primordiale sau din a chaosului văi (motive cosmogonice). Apariția neptunicangelică și uranicdemonică se asociază cu motivul romantic al mortului frumos, dar și cu mitul folcloric al
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
este o entitate metafizică proteiformă. Pentru ea, creația și iubirea sunt modalități alternative de existență, una solară, cealaltă nocturnă, fiecare punând un rost și un miracol în coaja timpului trecător. Alături de ea, Allan descoperă că dragostea și creația sunt doar întrupări fulgurante ale absolutului care nu alungă suferința, ci o presupun. ÎNCHEIERE În concluzie, apare evident faptul că aceste personaje, obsedate de cunoașterea sinelui și cu noaș terea lumii, trăiesc iubirea ca experiență a sacrului și ca magie. Ei în cearcă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
acreditat de Max Weber. Am putea vorbi aici despre un fel de maieutică realizată prin dialog cu sine însuși, despre un demers de tip socratic, pe care Dilthey îl întreprinde pentru a descoperi Ideea de filozofie, ascunsă dincolo de imperfectele ei întrupări în diverse sisteme metafizice înțelese ca Weltanschauungen. El vizează desprinderea trăsăturilor formale și de substanță ale viziunilor despre lume, adică reliefarea unor caracteristici structurale, pe baza cărora să putem reconstitui apoi, prin circumscrieri succesive, perimetrul faptelor filozofice. După aceea, autorul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cunoașterii, fiindcă întemeiază, iar ca Weltanschauung e, desigur, o viziune metafizică, fiindcă "se autoînte-meiază", cum ar spune Blaga (vezi IV, 2, dar și I, nota 185). Luată în sine, nici ea nu poate depăși statutul de Weltanschauung (fatalmente unilaterală, imperfectă întrupare a Ideii de filozofie), pentru că altfel s-ar contrazice singură ca Weltanschauungslehre (teorie a viziunilor despre lume, metafilozofie care are o funcție epistemologică totalizatoare și integratoare, asigurând unitatea internă, necesară istoriei filozofiei). Și-ntr-adevăr, în Das Wesen der Philosophie, Dilthey caută
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
caracteristice ale epocii și se referă la el doar ca la un termen antitetic pentru romantism), vom răspunde cu două argumente: primul este principial și vizează faptul că aici avem în vedere dimensiunea anistorică a acestor "curente", și nu neapărat "întruparea" lor într-o epocă dată; al doilea argument este faptic și se bazează pe aceea că, măcar în prima lui parte, secolul al XIX-lea este plin ecouri clasice. După cum vom vedea, la Hegel însuși, socotit de Blaga romantic (cf.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
unei autentice viziuni despre lume. 1. Presupoziție și inducție Am afirmat că Dilthey relativizează categoriile, conferindu-le o dimensiune istorică. Ele sunt "produse ale spiritului care se dezvoltă în istorie"1, susține filozoful german, însă nu în sensul hegelian al întrupării Spiritului obiectiv și supratemporal în istorie, ci în sensul unei comprehensiuni imanente, dezvoltate pe calea inducției (vezi III, 5). Pentru înțelegerea categoriilor trebuie să ținem seama de "istoricitatea" lor. Am arătat de altfel că Dilthey caută "esența filozofiei" în istoria
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în folclorul românesc", în timp ce ultimul capitol al cărții, "Spiritualitatea creștină a poporului român, tâlcuită în câteva dintre expresiile și datinile lui", rezumă într-un fel întregul volum scris de Dumitrul Stăniloe în spiritul faptei săvârșite de Fiul lui Dumnezeu prin întruparea lui numită de Sfântul Apostol Pavel chenoză. Cărturarul și marele teolog român s-a smerit, s-a dezbrăcat de slava exterioară, spre a ne fi aproape, spre a oferi cititorului român referințe despre locul său în lume, dat lui de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și sfințeniei în acea împărăție a beatitudinii; îi lipsește doar viziunea lui Dumnezeu. Atunci San Bernardo adresează o rugăciune Sfintei Fecioare, spre a i se conferi poetului și darul acestei sublime viziuni, ce cuprinde și misterul Trinității, precum și cel al Întrupării: "Vergine madre, figlia del tuo figlio, / umile e alta più che creatura, / termine fisso d'etterno consiglio, // tu sei colei che l'umana natura / nobilitasti sì, che il tuo fattore / non disdegnò di farsi sua fattura. // Nel ventre tuo si
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
adevăr". Sensul meditației vii a romanului e adesea umbrit de varianta (intens) colorată, pitorească, a anecdoticii narative, însă purtătoare a condițiilor de existență a discursului hermeneutic subiacent. Sacrificiul subînțeles se edifică aproape arhetipal: în "mortificarea" materiei, în epuizarea "vieții" de întrupare efemeră, plurală și aleatorie a ideii se instaurează o "naștere mistică", o dimensiune spirituală, invizibilă, a configurației lumești, o adresă pură a înțelegerii. În actul imaginat de literatură al cunoașterii, protagoniștii pot fi purtători "inocenți" ai sarcinii cognitive. Dinspre "neștiința
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ai dumicat în mine vaporos". În poezia Morgenstimmung erosul este înțeles ca o atracție a contrariilor: "Eu veneam de sus, tu veneai de jos/ Tu soseai din vieți, eu veneam din morți". În antiteză se află bărbatul și femeia. El, întruparea principiului pasiv, fiul cerului, însetat de absolut, ascet; ea, întrupare a principiului activ, fiica pământului, purtătoare de viață. Se constată convergența simbolică a femeii, a erosului și a cântecului. Cântecul, ca un fluid magic, inundă totul, până și obiectele recluziunii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
înțeles ca o atracție a contrariilor: "Eu veneam de sus, tu veneai de jos/ Tu soseai din vieți, eu veneam din morți". În antiteză se află bărbatul și femeia. El, întruparea principiului pasiv, fiul cerului, însetat de absolut, ascet; ea, întrupare a principiului activ, fiica pământului, purtătoare de viață. Se constată convergența simbolică a femeii, a erosului și a cântecului. Cântecul, ca un fluid magic, inundă totul, până și obiectele recluziunii (sertare, cutii, clădirea); are ceva miraculos. Prin iubire, femeia eliberează
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
îl înlocuiește pe zmeu definind condiția geniului. Fascinat de creația populară, M. Eminescu a cules folclor și l-a prelucrat, între altele și mitul Zburătorului, pe care l-a versificat în poem, prin visul fetei de împărat, care-și imaginează întruparea tânărului în ipostază angelică și în ipostază demonică. Acest mit este un imbold pentru visare, aspirație, revelația idealului, care colaborează cu motivul Luceafărului (astru simbolizând spiritul pur) și se integrează marilor valori romantice. În poem, filosofia populară (credințe, practici magice
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
magică. Dorința se prelungește în vis și Luceafărul coboară din sfera lui, se întrupează din cer și mare, sub forma unui tânăr voievod, care este totodată un "mort frumos cu ochii vii/ Ce scânteie-n afară". Cea de-a doua întrupare va fi din soare și noapte, Luceafărul având acum "un mândru chip", cu "negru giulgi". Din aceste portrete rezultă apartenența tânărului la cosmos (prin origine) și la natura terestră (prin înfățișare). Fata ar dori veșnicia, dar se teme de necunoscut
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
un mândru chip", cu "negru giulgi". Din aceste portrete rezultă apartenența tânărului la cosmos (prin origine) și la natura terestră (prin înfățișare). Fata ar dori veșnicia, dar se teme de necunoscut și tânărul angelic va deveni un demon. În prima întrupare, Luceafărul are înfățișarea angelică a unui tânăr, fiu al cerului și al mării: Iar cerul este tatăl meu/ Și mumă-mea e marea". El o cheamă pe fata de împărat în lumea lui, să fie stăpâna apelor, dar fata îl
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și lumini. Pentru a sugera ideea de absolut, poetul a schițat un portret în linie clasică, în expresii simple, concise, limpezi, tinzând spre stilizare: "O prea frumoasă fată". Amintirea mării și a cerului reprezintă polaritatea spațială. Cea de-a doua întrupare a Luceafărului trimite la foc semnificând spațiul nemărginit al dorului, al neliniștii și suferinței. El este cuprins de patimă și se orientează spre viața și norocul Cătălinei, în chemarea căreia se intersectează spațiul absolut cu spațiul vremelniciei, temporalul cu atemporalul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
îl doare", pentru narator, mâna țăranului Petre Petre e "grea și aspră și reavănă ca pământul". Pe parcursul desfășurării evenimentelor, în sufletele oamenilor se amestecă frica și lașitatea cu dragostea de pământ. Din mulțime se individualizează câțiva țărani: Petre Petre e "întruparea energiilor elementare", Lupu Chirițoiu e îndrăzneț, Luca Talabă e înțelept. Pentru a evoca manifestările crude ale răscoalei, Rebreanu folosește procedeele tradiționale ale prozei de analiză psihologică: descrierea obiectivă a acțiunii personajelor și introspecția. Revolta țăranilor se amplifică atunci când Miron Iuga
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu asprime. Asupra formulării ideilor putem conveni mai lesne decât asupra aplicării lor. S-a putut vedea aceasta și din consensul întrunit, aproape fără rezerve, de principiile restructurării propuse de Frontul Salvării Naționale, în timp ce se ajunge mult mai anevoie la întruparea lor. Căci a le coborî din sfera senină a conceptului în aceea agitată aporetică, agresivă a praxei este a admite diminuări și concesii cu care, de obicei, se poate împăca un om politic, nu și gânditorul deprins a observa o
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
fusesem și nu să rămân anchilozat în știință; de fapt, aveam și autoritatea morală să fac acest lucru, aveam un doctorat în fizico-matematică... deci, nu ma puteau acuză că nu știu despre ce vorbesc"10. În sfârșit, a optat pentru întruparea literară, romanesca, a coșmarurilor omului de azi, dar și a deșteptării și purificării lui prin catharsis-ul expresiei artistice, fidel credinței sale că "pentru scriitor nu există decât un singur angajament: acela de a spune tot adevărul"11, atrăgându-și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
puede alcanzarse el absoluto de la condición humana." (Ernesto Sábato, Manuscritos)2 Dacă pentru filosofii profesioniști absolutul este o entitate pe deasupra "contingentelor și circumstanțelor", cum spune Alexandru Paul Georgescu, pentru Blaise Pascal, "numai absolutul exprimă adecvat absolutul", pentru artist, trăirea absolutului, întruparea lui în oameni, cu faptele lor, este imboldul care dă sens existenței. Pentru fiecare creator, absolutul înseamnă altceva, iar "reușitele, de obicei, sunt moniste"3: în timp ce Molière creează avarul, Shakespeare este creatorul însetatului de putere, iar Balzac, al ambițiosului social
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Sábato: el hombre y la obra. Ensayo de interpretación y análisis literario, Las Américas, New York, 1968. GALVEZ ACERO,M., Sobre abandono y fidelidades, Anthropos, Barcelona, 1988. GEORGESCU, P.A., Valori hispanice în perspectiva românească, Cartea Românească, București, 1986. GEORGESCU, P.A., Cartea întrupărilor, Paidea, București, 1999. GEORGESCU, P.A., Ernesto Sábato y el estructuralismo, Ed. Nueva Estafeta, Madrid, aprilie 1982. GIACOMAN, H.F., Homenaje a Ernesto Sábato. Variaciones interpretativas en torno a șu obra (conține texte semnate de: F. Alegría, La novela total: un diálogo
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
folosite aici că substantive comune, semn al transformării lor în simboluri de delimitare a spațiilor românului latino-american de ficțiune de cel occidental. În regiunea Soria din Spania, există chiar o librărie care se numeste "Macondo". 32 Paul Alexandru Georgescu, Cartea Întrupărilor, Ed. Paideia, București, 1998, p. 65, capitolul "Covor European". 33 Române ale scriitorilor: Julio Cortázar, Vargas Llosa, García Márquez, Carlos Fuentes. 34 Ernesto Sábato, La Cultura en la encrucijada nacional, Colección Rescate, Ediciones Crisis, 1973, Buenos Aires, Argentina. 35 Ibid., p.
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
p. 153. 67 Páginas de Ernesto Sábato, seleccionadas por el autor, estudio preliminar de Carlos Cătănia, paginas selecccionadas, p. 150. 68 Orlando Barone, Diálogos, p. 162. 69 Ernesto Sábato, Sobre héroes y tumbas, p. 152. 70 Paul Alexandru Georgescu, Cartea întrupărilor, Ed. Paidea, București, 1999, p. 330. 71 María Esther Gilio, Ernesto Sábato, a la manera de Proust, în săptămânalul "Brecha", Santiago de Chile, 6 sept. 1996. 72 Ernesto Sábato, Antes del fin, pp. 139-140. 73 Sylvie Jadeau, Cioran ou le
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]