4,649 matches
-
Citește mai mult Dorina Georgescu Weekend gratisEditura JunimeaIași - 2013Capitolul 1Se inserase prea devreme, remarcasem, frământata de gânduri, în timp ce mă întorceam de la Auchan, unde mă oprisem după serviciu și, tot alergând de la un raion la altul, constatasem spre final, că se întunecase de-a binelea. Dar în câteva minute ajungeam acasă, cu tot traficul vâscos, caracteristic orelor de vârf în București și devenisem subit nerăbdătoare să dau jos agrafele, care îmi strângeau părul într-un coc aproape de ceafa, rochia și pantofii. Era
DORINA GEORGESCU [Corola-blog/BlogPost/371672_a_373001]
-
șoselele fiind la fel de aglomerate ca și trotuarele. Abia acum dibuiam că toate clădirile pe lângă care treceam semănau foarte bine cu niște prăvălii, încât am început să le privesc cu mai multă atenție, cercetându-le. Toate aveau vitrine, însă unele erau întunecate și rar zăream într-altele flăcări care pluteau aidoma acelora suspendate din loc în loc, deasupra orașului. Această situație mi-a stârnit curiozitatea, impulsionându-mă să-mi înving teama, așa că am pășit în primul magazin cu vitrine strălucitoare. Acesta era mult
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
Georgescu Weekend gratis Editura Junimea Iași - 2013 Capitolul 1 Se înserase prea devreme, remarcasem, frământată de gânduri, în timp ce mă întorceam de la Auchan, unde mă oprisem după serviciu și, tot alergând de la un raion la altul, constatasem spre final, că se întunecase de-a binelea. Dar în câteva minute ajungeam acasă, cu tot traficul vâscos, caracteristic orelor de vârf în București și devenisem subit nerăbdătoare să dau jos agrafele, care îmi strângeau părul într-un coc aproape de ceafă, rochia și pantofii. Era
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
leșin, din care se trezi în amurg nemulțumită de slăbiciunea ei. Se urni din loc încetunel, privi în jur, apoi luând-o repejor la trap. Cum se descurca de minune printre hățișuri, îndemnă ce-ndemnă și ajunse în afara codrului. Se-ntunecase, iar noaptea fusese părăsită de trădătoarea lună, așa că Natalia fu dusă până la căsuța ei de picioarele ce călcaseră dintr-o piatră în alta, luminate, nu știa de cine și cum. Când fu dinaintea ușii, fata văzu odihnind pe prag un
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > NELINIȘTEA ESTE ÎN INIMA MEA Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Urc să ajung la Tine coborând spirala întunecată spre acel punct minuscul de lumină din sufletul meu zăgăzuită în neputință de a mă afla de a Te regăsi de a Te simți de a Te avea fără îndoieli fără să-Ți dau un chip fără să Te strig
NELINIŞTEA ESTE ÎN INIMA MEA de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371784_a_373113]
-
slalomul acela nebunesc prin oraș. Se ruga în gând să nu i se agațe de coadă vreo mașină a poliției. - Tata, acolo! aproape că țipă băiatul. Uite valiza Leei! - Dar ea nu-i? îngăimă în sfârșit Maria, îngrijorată. Liviu se întunecă la față iar inima începu să zvâcnească dureros în pieptul sufocat de teamă. O presimțire sumbră căzu peste ei și se avântară pe jos prin parcul enigmatic, căutând zadarnic printre trecătorii impasibili, ființa regăsită și pierdută din nou. Astfel ajunseră
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
psihologice, într-o mică pauză, timp în care Megumi savura berea din pahar, i-am spus noii prietene că sunt „reporter” amator, și vreau să scriu un reportaj despre „Gion”, dar și despre „gheișe”. Mi s-a părut că se întunecă la chip, că-i dispare zâmbetul... Criss mi-a șoptit că nu-i place să vorbească despre această etapă din viața ei. Ca să repar greșeala, i-am explicat că iubesc Japonia dimpreună cu oamenii și tradițiile ei. Am observat o
IUBIREA LA JAPONEZI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/375734_a_377063]
-
mamei. Nicole avea dreptate, multă dreptate... De ce avea nevoie de o introducere la dezvăluirea ce-o așteptam?! De ce?! mai cugetai nerăbdătoare ... Când ridicai privirea, observai cum quinta se repartizase în cele două mașini și aștepta silențioasă semnul de plecare. Se-ntunecase, iar albul vehiculelor dădea lărgime curții, făcând-o luminiș sub bolta depărtată, înțesată cu stele... Aveam chef de visare, nu de taclale... În fine, eram gata să pornim, când vecina cea grijulie se-arătă în poartă c-un săcăteu uriaș
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
lupii, i se închina cu smerenie. Tare frumoasă și liniștită, era viața locuitorilor din Ținutul Geto-Dacilor, iar zilele lor nu erau deloc puține, ajungând să trăiască chiar vârste matusalemice, tocmai din lipsa de griji, uitați parcă și de Ceifator- Zeul Întunecat din Ținutul Morților Pacea și armonia, cântările și voia bună, mai ales în zile de sărbătoare, umpleau Agora- piața centrală, unde se adunau cu toții pentru sfat sau petrecere, iar Mama Natură, le-a dăruit acelor oameni, un pământ bogat și
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
peste boabele roșii de fragi peste frunzele verzi și uscate când stăpână-i furtuna când stăpână-i tornada cu fir alb răsucit cum e mița de lână de oaie pe fus melodia se desface în sunete grave nebune și te-ntunecă norul și te-amenință cerul când se ceartă cățeii pe țâța de lapte golită și se-ncalecă loc să apuce mai aproape de pielea fierbinte-a cățelei numai piele și os când se-ascunde porumbelul rotat cu cap alb sub aripă
SONATA LUMII CU INSTRUMENTE DEZACORDATE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374157_a_375486]
-
peste boabele roșii de fragi peste frunzele verzi și uscate când stăpână-i furtuna când stăpână-i tornada cu fir alb răsucit cum e mița de lână de oaie pe fus melodia se desface în sunete grave nebune și te-ntunecă norul și te-amenință cerul când se ceartă cățeii pe țâța de lapte golită și se-ncalecă loc să apuce mai aproape de pielea fierbinte-a cățelei numai piele și os când se-ascunde porumbelul rotat cu cap alb sub aripă
POEME DE SFÂRŞIT DE AN de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374156_a_375485]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > CA NORII Autor: Alexandru Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului am ieșit să văd ploaia și cum mă adug prin ea dacă te întuneci, luminile prinse de ziduri nu-ți vor fi de folos fiecare are o rană în brazda lui de cer, fiecare adulmecă-n tăcere locul vindecării am ieșit să văd ploaia... - suntem uniți ca norii prin ceea ce pierdem. Referință Bibliografică: Ca
CA NORII de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374163_a_375492]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > DORINȚĂ Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1547 din 27 martie 2015 Toate Articolele Autorului DORINȚĂ Noapte este-n lumea toată, Cerurile s-au închis, Apele-s întunecate, Dorul este necuprins. Plânge lumea la fereastră Pentr-o rază de lumini, Soarele să se ivească Peste cerul plumburiu. Cerurile să renască În izvoare de lumini, Steaua lumii să croiască Nouă eră printre spini. Elena TRIFAN 27.03.2015 Referință
DORINŢĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374203_a_375532]
-
rog și te rog și iar te rog, să vii de aniversarea Junimei că te aștept cu-n dor nespus, te aștept ca pe singurul meu mîngăietor, căci după cum ț-am mai spus, ești singurul punct luminos al vieței mele întunecate de greutăți, de griji și de necazuri". Și Eminescu a venit și pentru câteva zile a trăit bucuria de a avea o familie. 1879-11-10 Cu greu se desprinde din brațele Veronicăi pentru a lua parte la banchetul Junimii. 1879-12-05 Veronica
EMINESCU VÂRF DE LANCE AL SPIRITUALITĂȚII ROMÂNEȘTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374215_a_375544]
-
PĂMÂNTUL Plângea pământul de întristare, De suferință și de boli. Strănută cerul la hotare De viruși importați la noi. Se spală lumea de păcate Din cer și până-n infinit. Se-adună ale ei reziduri toate Peste pământul cel iubit. Se-ntunecă de cețuri toată firea Și soarele se-ntunecă în nori. E o erupție de suferință omenirea Și gândurile se înspăimântă în fiori. Elena TRIFAN Referință Bibliografică: PLÂNGEA PĂMÂNTUL / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1538, Anul V, 18
PLÂNGEA PĂMÂNTUL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374255_a_375584]
-
de boli. Strănută cerul la hotare De viruși importați la noi. Se spală lumea de păcate Din cer și până-n infinit. Se-adună ale ei reziduri toate Peste pământul cel iubit. Se-ntunecă de cețuri toată firea Și soarele se-ntunecă în nori. E o erupție de suferință omenirea Și gândurile se înspăimântă în fiori. Elena TRIFAN Referință Bibliografică: PLÂNGEA PĂMÂNTUL / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1538, Anul V, 18 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena
PLÂNGEA PĂMÂNTUL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374255_a_375584]
-
cu puterea miraculoasă a Iubirii. Iartă-l și lasă-mă cu el! - Iubire? Dar eu ți-am dăruit fericirea veșnică! tună împăratul. - Însă mi-ai ascuns taina Dragostei! îi replică Primăvara. Pentru prima dată chipul luminos al Soarelui s-a întunecat. Întunericul se lăsă în jur și se stârni o furtună devastatoare, care smulse copacii și acoperișul palatului. Toți fugeau ca disperații cât mai departe de mânia împăratului. Norocel luă de mână pe prințesă și pe Mărțișor și vru să fugă
MĂRŢIŞOR-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374265_a_375594]
-
iarnă, mă mai delectam și cu luminița din capătul țigării pe care o fuma tata cu noi în camera de dormit. Orice luminiță, oricât de mică, mă bucura în nopțile cenușii ale comunismului. Mama nu mânca. Ținea post. Când se întuneca, în Ajunul Crăciunului, pe ulițele satului se auzeau colindătorii. Mama nu ne lăsa. Zicea că oamenii sunt săraci și că nu au ce să ne dea. Avea dreptate. M-am dus și eu odată, și oamenii ne-au alungat. Eu
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
acolo unde se găsește Mântuitorul, unde ne așteaptă, unde ne cheamă El? Odinioară Domnul nostru Iisus Hristos intră în Ierusalim, fiind întâmpinat de mulțime mare de oameni și mai ales de copiii cei nevinovați, cu mare bucurie, iar de cei întunecați de răutate cu ură. Astăzi El vrea să intre în Ierusalimul sufletului nostru, să fie Împăratul inimii noastre. ÎL primim noi oare cu bucurie, Îi acordăm această împărăție care I se cuvine sau, uzurpatori fiind, ÎL alungăm și suntem gata
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
Acasa > Poezie > Credinta > NU MAI RĂTĂCI, VECINE! Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 1866 din 09 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Nu mai rătăci vecine, pe-ale lumii căi haine, Te îmbată strălucirea, ți s-a-ntunecat privirea, Nu mai poți gândi o clipă, parcă ești cuprins de gripă, Timpul trece ca și vântul, ți-ai călcat din nou cuvântul, Ai promis lui Dumnezeu, când ai fost cuprins de greu, Te-ai rugat cu disperare, să îți
NU MAI RĂTĂCI, VECINE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362265_a_363594]
-
magistrul Ruthavan. Înțelegea totuși că dacă la nașterea lui Iisus din Nazaret o stea stătuse deasupra peșterii în care se născuse acesta, mărturie că cerul își arătase în acest fel starea de bucurie, la moartea fiului lui Dumnezeu soarele se întunecase arătând mâhnirea astrului zilei față de suferințele și răstignirea stăpânului astrelor. Așteptă așadar seara și privi din nou cerul înstelat, urmărind traiectoria planetelor și a lunii. Se culcă apoi spre dimineață la rugămințile lui Muso care venise după el și îl
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
mai nervos pământul Și luptă cu putere făcându-și eurip, Își apără suflarea, comoara și veșmântul, Pe-alocuri zgâriate de monstru fără chip. Din Empireu coboară avertizări și semne Ce lumea o anunță de veșnicul pustiu, Dar nebunia ei, o-ntunecă pesemne Se va trezi năucă, când va fi prea târziu. Războaiele și moartea acaparează viața, Albastrul din oceane se-amestecă cu sânge, Va domina un fur care-și ascunde fața Ce nu îi va păsa dacă pământul plânge. În ceasul
ULTIMA RĂSCRUCE de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378734_a_380063]
-
de măr. Alunec în tăcere prin viața boemă, căci furtuna putrezește pe flori și frunze... Flori Gomboș**** MI-S OCHII OSTENIȚI Mi-s ochii osteniți de-atâtea vremuri pline de păcate. Te uită! Înfrânge vraja clipei din năvala vremurilor, se-ntunecă... Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: NU MĂ MAI TEM-----MI-S OCHII OSTENIȚI / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1991, Anul VI, 13 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
NU MĂ MAI TEM-----MI-S OCHII OSTENIŢI de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378795_a_380124]
-
copacul cel mare , următorii ... o mie de ani ! Dar cred că prietenii mei știu asta așa că aștept liniștită ultimul ceas, împacată , și mulțumită . Acum îmi este greu să mai și “gândesc”. În jur e liniște, liniște, și începe să se întunece, încet, încet,,,S-a făcut deja seară sau...? Închid ochii mei obosiți, nu înainte de a-i mai privi pentru ultima oară pe stăpânii mei dragi cărora eu le-am spus toată viața mea “prietenii mei “ sau mai simplu Da...nie
CITTA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377727_a_379056]
-
Nu sunt tot eu... de ce mă tulburi? Te uită, vom muri ca mâine, Sunt la răscrucea dintre drumuri Un armistițiu vreau cu tine! Eu să îți fiu precum un cântec, Tu - spectatorul surdo-mut Și îți promit: n-am să te-ntunec Cu simțăminte de-mprumut. Ce zici? Cădem la învoială? Știu că nu vrei, călău ce-mi ești! Te-ncearcă umbre de-ndoială Și recunoști: prea mult iubești! Că stau în tine adunate Trăiri ajunse-n apogeu Și mai zvâcnești spre
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]