1,988 matches
-
splendide, dar nu fu nicicum obraznică. Dimpotrivă, așa de gingașă, simplă, naturală, încât, deși lipsită de orice cultură, câștigă pe toți care o apropiau și mai ales pe rege, încântat de a avea această rază de soare în viața lui întunecoasă. Mari serbări se deteră la Palat cu prilejul nunții: baluri costumate, dansuri clasice. Lumea din București se întrecu în a sărbători pe noua principesă. Noi, familia Brătianu, purtam încă doliul tatei și nu mergeam nicăieri. primul copil, principele carol Abia
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
regelui că se va stabili în august la Sinaia. Regele, după asigurările mamei, insistă să fie acolo în iulie, când, desigur, va naște. Discuția fu deșartă, doctorul trebui să se execute și cu mare supărare fu instalat în Kavalierhaus, locuință întunecoasă, umedă și inconfortabilă, mai ales că cele mai bune odăi erau deja ocupate de colonelul von Son (?), fostul șef ierarhic al regelui Carol în armata germană. Luna lui iulie trecu cu greu. Regele și regina erau foarte amabili cu el
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
grădina de lângă casă. Acum nu se mai putea plânge că are o cameră prea umbrită, se mutase într-a mamei, care dădea pe terasă și avea destul soare, dar aceasta nu i ajunse, găsea casa așa de urâtă, așa de întunecoasă, încât Ionel nu o putea aduce aici decât cu mare greutate și cât o ținea era un chin; mai ales bombănea în contra foișorului, care era așa de plăcut primăvara, toamna și chiar iarna, cu ferestrele lui mari și soarele de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
adică în limita locurilor libere survenite pe parcurs. Eliberarea din spital, la domiciliu, constituia o excepție rară. Și sub acest aspect caracterul static al Ospiciului este semnificativ. La Golia se întrebuințau mijloace represive, existând în special sistemul de detenție (camere întunecoase), mai târziu introducându-se "spențere de forță". Astfel, în 1864, dr. Taussig, medicul Ospiciului, solicita prin raportul nr. 124 "spențere de forță": "fiind spențerele de forță ce sunt acum la întrebuințare în acest Ospiciu nu sunt trainice și nu corespund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
orientului mijlociu în genere, necesită corectivul: blândețea se adresa bolnavilor recunoscuți ca atare. Ceilalți, a căror boală era ignorată, erau condamnați la temniță. Folosind aceeași sursa ne vom edifica: "Grosurile, adică vechile închisori, cuprindeau, într-un spațiu mic, umed și întunecos, condamnați și preveniți, fără deosebire; de sănătatea lor nu se îngrijea nimeni și trăiau aproape totdeuna numai din ceea ce căpătau de pomană". La acest regim se adăuga, pe lângă bătaie, ca pedeapsă disciplinară, sistemul de a ține pe condamnat cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
În Cezara, bunăoară, în care eroul "se refugiază" într-un "paradis" al insulei lui Euthanasiu, "fiecare element" are și "o însemânță sexuală":"tufișul, intrarea, borta cât ai băga mâna, apa vie care se repezea cu mult zgomot din fundul peșterei întunecoase, miros... etc., toate se potrivesc [...]. Atâta numai că felul de a pătrunde în acea peșteră și în "rai", ne amintește mai degrabă felul de a eși de-acolo târându-ne. Cu alte cuvinte pătrunderea în rai ar însemna o reîntoarcere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
înșir din capăt zilele cele lungi și monotone între păreții cei afumați, cu coatele pe pupitre, cu ochii în cărți și cu gândul cine știe unde. După un an, într-adevăr, am revenit, dar ce folos că am găsit casa doctorului Diaconovici întunecoasă și tristă ca un al doilea iad. Numai erau ochii cei albaștri ademenitori care să o înveselească. Se măritase zâna visurilor mele cu un alt medic și se instalase într-un târg de provinție din Germania. Este știut că la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
soi de plante până la șold sau chiar mai sus, cu frunze mari care rețin umezeala, astfel că întotdeauna când ieși din acest loc ești ud leoarcă și trebuie să-ți pui hainele la uscat, mai ales pe o zi mai întunecoasă, când soarele nu are putere. Chiar la intrarea în platou există o mică potecă ce duce la o fostă cabană de vânătoare a pădurarilor, la circa 500 de metri mai departe, dar din păcate aceasta a ars cu mulți ani
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
la cele povestite: Și abia plecă bătrânul... Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium, Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase, Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă; Călăreții umplu câmpul și roiesc după un semn Și în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn, Pe copite iau în fugă fața negrului pământ, Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt, Și ca nouri de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
primejdiile mirosind proaspăt a levănțică și sulfină. Manierele boeme sunt apoi repede lepădate și uitate de teama „encanaillerii“ de către viitorul bărbat serios și cu situație, păstrând numai atât: amintirea eroică a unor aventuri de dragoste prin Cișmigiu sau prin ganguri Întunecoase, cu ine vitabilele accidente venerice, ca un corectiv necesar - și, dacă mai rămâne timp, și cu ceva Învățătură, atât cât este necesar pentru examene. Altfel s-au petrecut lucrurile cu supraviețuitorii echipei noastre de pe vremuri, câți am mai rămas, la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
popă, după femeile enoriașilor și pofticios după sânii lor Îmbel șugați pe care Îi răscolea, cu mâna lui blagoslovită, sub patra fir, când Îngenuncheau Înaintea lui la aca tiste. Am intrat odată În odaia lui, goală, cu aer zăcut și Întunecoasă, și i-am văzut pe perete chipul aprig, haiducesc, zugrăvit de Sava Henția. În satul ăsta, atât de cuminte așezat pe culmi de dealuri, la poalele munților, deasupra apelor strânse Între cheile Doftanei, mă Întâmpina la tot pasul cea mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu prea costisitoare și cu aere de neveste, rămâneam epatați ca În fața unei formule de viață care-și avea totuși hazul ei, cum și un oarecare stil și o atracție pernicioasă. Dar, Într-o dimineață, servitoarea de la hotelul Metropol, cel Întunecos și muced ca un cavou părăsit, Îl găsi pe Vulturescu Împușcat În patul lui de holtei cu ce-i pe el și-n geamantan. Alți doi frați ai lui muriseră vitejește de gloanțe inamice În 1916-1917. Iar al patrulea dintre
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
două ouă la capac, tot În același preț. Alteori, capuținărul, adică paharul Înalt cu cafea cu lapte și cu farfurioara cu caimac alături, sorbit În atmosfera orientală de tutun, s-o tai cu cuțitul, din Café Macedonia, local vast și Întunecos din spatele palatului Nifon, cu zuruit și pocnete de table și de biliard, de care trebuie că-și amintește toată boema scriitoricească, gazetărească și studențească de acum peste patruzeci de ani, Împăca de asemenea, pentru moment, flămân zelile noastre de stomac
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de a se lăsa iubite de un bărbat, și anume Într-o manieră mai Îndrăzneață, mai pitorească și romantică, cu o boabă de surpriză și de inconfort, la munte sau la mare, În plin farmecul naturii sau la un colț Întunecos de stradă, oriunde, doamna mea, dar altfel de cum este acasă sau de cum Îți oferă amantul dubios și fără imaginație - care vă târăște, prostite, prin hotele dosnice cu dormeuzele poluate și cu noptierele duh nind [...]. O manieră, de pildă, ca a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
inclusiv jegul cucoanelor de atunci asezo nat cu mult fard și eau de-senteur; venită Într-o doară după cărți la treaba mea editorială și plecată fără nici o carte la sub țiorile ei calde și fericite, cu complicitatea mesei din depozitul Întunecos și cu cheia pe dinăuntru. Sau cum o păți amintita jună copilă de acum doisprezece ani, nu prea sperioasă și nici rebelă, aflată lângă mine la volan, prinși de furtună, noaptea, pe șoseaua Olteniței, și care, invitând-o să-mi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de Dumnezeu și de oameni: fetele bă trâne, femeile prea urâte sau cele trecute de vârsta canonică, dar Încă neînrăite, pe care Încercam să le salvez cu un cuvânt amabil, cu o privire și un surâs din ungherul cel mai Întunecos al salonului unde ascultam, cu false și sleite zâmbete de parti cipare, sporovăielile și glumele nesărate ale bărbaților atenți numai cu cucoanele frumușele, tinerele și prea mulțumite de ele. Am descoperit În aceste suflete exilate, deportate prin ținuturile pustii și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
meu!“, Îmi spunea una când o mângâiam pe frunte). Ei, dar până să ajungem la ele, În Crucea de piatră din Dudești, În Gramont din spatele Mitropoliei sau la Chiriță din Dealul Spirei, mărșăluiam, ca vai de pantalonii noștri, prin nopți Întunecoase și cu zloată, cuprinși ca de o dulce sfâr șeală la gândul fetelor fără mofturi și frământați tot drumul de acea diaree proprie marilor senzitivi și care ne obliga, până să ajungem, la dese popasuri de ușurare pe toate locurile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
rude de aproape (din neamul răpo satului dr. Dru gescu, medicul părinților mei și al școalelor din București), unde fata locuia până una, alta, picată de curând din provincia ei. „Sunt hotărâtă, avea să-mi spună fata la primul colț Întunecos de stradă, să-mi câștig singură existența, cu prețul chiar, oricât de infam, al trupului meu, decât să sufăr umilințele rude lor mele care au plecat astă-seară la teatru, lăsându-mă În tovărășia slugilor.“ Departe de a fi fost frumoasă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Cornel. De data asta ne-a învățat să ne furișăm seara la internatul fetelor și să ne uităm pe geam, el mai fusese, cică e un spectacol grozav. Într-adevăr, mai fusese, cunoștea locul. Ne-a condus pe o străduță întunecoasă, aflată în spatele fostului regiment care găzduia acum liceul agricol. Ne-am urcat pe un gard metalic. De acolo se zărea ca-n palmă, prin geamul luminat: fetele erau în dormitor, se așezaseră în pat, îmbrăcate în cămăși de noapte alburii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dar nu se mai putea face acest lucru. Ne îndreptăm spre Taxobeni, peste tot era beznă, așa cum era în dreapta Prutului pe vremea răposatului Ceaușescu. Numai Dumnezeu a scos-o în calea noastră pe sora lui Ilie Ilașcu, în acea seară întunecoasă. Am străbătut repede cei doi-trei kilometri de la vama Sculeni până în satul Taxobeni. Am oprit mașina lângă cimitirul și biserica din sat, urmând să străbatem două trei sute de metri pe jos, prin întuneric, gropi cu apă și noroi. Aneta Ilașcu s-
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
și-a dat seama că, deși bătuse bulevardul de zeci și zeci de ori, nu ar fi bănuit că, spre seară, putea arăta atât de dezolant. Domnul Năsturel s-a întors din drum și a înaintat câțiva pași pe culoarul întunecos, cu sentimentul că face o mare greșeală. Nu că se aștepta la cine știe ce incidente, dar din fire nu era un curios. La drept vorbind, așa cum mergea pentru prima oară pe Calea Victoriei, la sfârșitul unei zile toride, când nimeni nu îndrăznea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ai lui Cristos și ai Creștinismului? Trăiesc, și încă mai mulți ca oricând; fie pe cale directă, fie pe cale indirectă se năzuiesc, zi de zi, să clatine cât de cât acest edificiu măreț, operă a Celui Atotputernic. În hrube tăcute și întunecoase din inima pământului precum și în plin război, ei pregătesc moartea credinței în Isus. Timpul însă le sapă tăcut și încet pământul de sub picioare, până ce într-o bună zi se vor prăbuși împreună cu ideile lor, iar Cristos, veșnic învingător, îi va
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
neașteptate. Un singur lucru își permise Alice să schimbe de la locul său: avea Mihai o lampă de birou pe care și-o improvizase singur, de care era foarte mândru și la lumina căreia lucra de obicei, odaia lui fiind deosebit de întunecoasă - o sticlă mare, verde și burtoasă de coniac străinesc, încununată de un abat-jour înalt, luminos și foarte bine proporționat. și cum, deocamdată, în acea cameră nu mai lucra nimeni, și cum frumoasa lampă prea puțin urma să mai lumineze, Alice
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de parcă ele ar fi fost bietele animale biciuite fără cruțare să scoată căruța plină din mocirla puturoasă. Înc-o dată! Așa! Înc-o dată! Împinge! Bine! Acuma! Hai! Gata! Gata! Până când, printr-o alunecare ușoară, s-a făcut transferul fătului din garsoniera întunecoasă a mamei în mâinile pricepute și experimentate ale bătrânei moașe, însoțit de primul semnal sonor emis de noul membru al familiei Aciocîrlănoaiei. Ua! Mama complet epuizată stătea inertă pe salteaua de paie, respirând cu greutate, încercând să-și revină după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
parcă dintr-o altă lume. Izbutește să recreeze în camera unde stau o altă dimensiune a timpului: senzorială, fluidă, severă. Parcă mi-ar spune să iau aminte la finalul sejurului meu în Elveția ce se apropie inexorabil. Noaptea va fi întunecoasă și foarte lungă: ultimele cuvinte ale Patriarhului Tihon, omorât în primii ani ai puterii bolșevice din Rusia. Sau La journée sera rude, cum a exclamat Robert François Damiens, regicidul lui Louis XV (1757), înaintea groaznicei execuții care îl aștepta și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]