6,513 matches
-
împrumut de la stat ca să vă construiți o vilă, să vă cultivați pământul și să vă întemeiați o familie. Eu, care sunt o biată santinelă la graniță, o să fiu țăran pentru câțiva dinari. Toți plaustri erau plini cu pământ. Cele două șanțuri se vedeau clar. Soldații se îmbrăcară în grabă. În clipa aceea, la marginea pădurii, la vreo patru sute de picioare de ei, venind parcă din infern, își făcură apariția quazii. Strigau cu toții, rotind securile deasupra capetelor. Chiar și de la distanța aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
auzit? Antonius a dat adtentio! Signifer-ul primi semnalul și ridică repede signum manipularis. Urmărind mișcările mâinii argintii înconjurate de lauri, șaizeci de genieri ridicară scuturile dreptunghiulare și se așezară repede într-un dispozitiv care se termina la extremitățile celor două șanțuri. Rapid, se formară trei linii de câte douăzeci de oameni. Strânseră la piept scuturile, alcătuind un zid a cărui culoare - un ocru intens, pe care se desena acvila în două nuanțe de albastru - se distingea limpede pe întinderea uniformă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe întinderea uniformă a câmpiei. Quazii înaintau. La auzul urletelor lor, Valerius îngheță. Îi văzu pe cei care se ocupau de care cum vărsau conținutul coșurilor... Nu erau sfecle și napi, ci pământ. Îl turnară de-a lungul celor două șanțuri, formând două bariere. Ca să treacă peste ele, barbarii trebuiau să sară. — Uite capcana! - agitat, Titus arătă spre un grup de soldați care luau din care castrapila scurte și ascuțite și alergau repede spre cele două valuri de pământ. Quazii urlau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
țâșnească apă. În centrul arenei din Forum, împăratul Augustus așezase obeliscul lui Ramses al II-lea, pe care îl adusese de la Heliopolis pentru a reprezenta triumful său asupra tuturor popoarelor. Arena înfățișa Imperiul și, prin urmare, tot Pământul. Mările erau șanțurile din jurul ei, iar obeliscul central reprezenta soarele aflat în cel mai înalt punct al drumului său pe cer. Porțile amfiteatrului, care dădeau în arenă, erau douăsprezece, asemenea constelațiilor zodiacului, și erau împodobite cu statui pe ambele laturi. Caii și carele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
despre perspectivele de carieră ale lui Sampath. Păi și eu despre ce vorbesc? protestă ea. Și eu vorbesc despre perspectivele de carieră ale lui Sampath. Dacă n-ar mânca așa cum trebuie, nici măcar n-ar ajunge la birou. Ar cădea în șanț de foame. În orice caz, cum să stai toată ziua și să aduni cifre când, la tine în stomac, cantitatea de mâncare e egală cu zero? întrebă triumfătoare. — Pune ce vrei în cutiile pentru prânz, îi strigă nervos. Ce contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ei sunt rezervorul spiritual al noii epoci. E posibil ca bunicii lor să fi lucrat la negru. Știu că al meu așa a făcut. În bar, bărbații și femeile sunt aliniați unul după altul, despărțiți de zidul de alcool, un șanț plin cu băutură, de-a lungul căruia se plimbă matroane turbate și gorile agresive. La unsprezece treizeci sau cam pe-aici, bătrâna barmaniță îmi spuse: — Vezi? Vorbește cu tine. Cheryl vorbește cu tine. Vrei să-i iei lui Cheryl ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de la încrederea absolută la mânia neputincioasă de acum era ceva intolerabil. Gând care-l mânie și mai tare. Era un cerc vicios. Limba lui mult prea mare i se plimba prin gură. Un strop de salivă i se prelingea pe șanțul din bărbie. Mâinile i se agitau nervoase în buzunarele hainei boțite. Stătea pe ramura căzută a unui conifer necunoscut. îi simțea asprimea sub el. Dădu morocănos cu piciorul într-un con, aruncând ocheade mânioase înspre creatura invizibilă, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fata a zorit din lift, a zorit pe ușa blocului, zorește pe lunga alee care duce spre stația autobuzelor. O privesc din spate cum își agită fundul crud, în pantalonii strânși. Carnea neîmplinită, neașezată o face să pară crăcănată, un șanț de lumină între picioarele ei. Pare fragilă, făcută din bucăți încă nelipite între ele, cu multe goluri. Un trup făcut încă alandala, fragil, pornit a se risipi la fiecare tremur al pașilor ei zoriți, la fiecare lovire a aerului încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se constriască un bloc de apartamente, unde astăzi este intersecția străzilor Bruch și Mallorca, proiectat de Puig i Cadafalch la comanda bunicului Penélopei și al lui Jorge, Simón Aldaya, În 1896, cînd pe locul acela nu erau decît cîmpii și șanțuri. Fiul cel mare al patriarhului Simón, don Ricardo Aldaya, o cumpărase În ultimii ani ai secolului al XIX-lea de la un personaj foarte pitoresc la un preț derizoriu, Întrucît casa avea o faimă proastă. Casasús mi-a zis că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de sport prin mocirlă. S-ar fi zis că-i face plăcere să se murdărească, dar, de fapt, el mergea pe mijlocul drumului desfundat din simplă prudență: Începea să se Întunece, iar el nu cunoștea drumul, puteau fi gropi sau șanțuri pline cu apă În marginea lui, nu i-ar fi plăcut să facă o astfel de baie. După mai mult de un sfert de oră de mers Întâlni alt panou, dar pe acesta nu-l mai putu citi și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
case Înalte și blocuri, vile și grădini liniștite, o clădire mare și albă despre care se spunea că e Universitatea. În mijlocul drumului se aflau două ambulanțe germane distruse de grenade și camioanele au trebuit să le ocolească prin noroiul din șanțurile drumului. Până la traversarea fluviului și intrarea În oraș ochii voștri s-au oprit de zeci de ori pe grupuri de cadavre sau pe cadavre singuratice În așa fel Încât cea mai clară idee despre acel război este că el seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
instituției nu se află nici un cal, ci doar un Aro și două Dacii. Căruța se clatină apoi amenințător În momentul În care moș Anton Îndeamnă caii să cotească pe un alt drum desfundat și Împărțit În trei de cele două șanțuri adânci făcute de roțile tractoarelor. După mai puțin de o jumătate de oră cei doi au reușit să descarce tot ce era În căruță, să deshame caii și să le dea să mănânce dintr-un braț de fân pus direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se dezvoltă; În ea zac deja, tainic sugerate, formele rudimentare ale războiului, după cum calitățile ființelor vii preexistă În embrionii lor. (Carl von Clausewitz, Despre război, Editura militară, Buc., 1982, trad. P. Năvodaru, p. 133) — Ziua bună, spune bătrânul trecând peste șanț și apropiindu-se de Grințu, ai mai venit pe la noi? Întrebarea lui e Însoțită de un zâmbet trist, un fel de neliniște i se citește pe față. — Ce mai faceți, Întrebă și Grințu. — Iaca, supărați! — De ce? E, las’ că-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
iarba din pădure? Pentru că este descântată de Zâna Pădurii. Cum o descântă? Cu raze de lună și cântec de dragoste. Unde este luna? Acum doarme, se arată doar noaptea. În timp ce iarba cădea secerată de coasă, prichindelul zări dincolo de poieniță niște șanțuri lungi. Bunicule, de ce sunt șanțuri în pădure? Sunt tranșee rămase din timpul războiului. E război în pădure? A fost demult, pe când tu încă nu erai pe lumea asta, iar eu eram mai mic decât ești tu acum. Unde sunt soldații
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
descântată de Zâna Pădurii. Cum o descântă? Cu raze de lună și cântec de dragoste. Unde este luna? Acum doarme, se arată doar noaptea. În timp ce iarba cădea secerată de coasă, prichindelul zări dincolo de poieniță niște șanțuri lungi. Bunicule, de ce sunt șanțuri în pădure? Sunt tranșee rămase din timpul războiului. E război în pădure? A fost demult, pe când tu încă nu erai pe lumea asta, iar eu eram mai mic decât ești tu acum. Unde sunt soldații? S-au petrecut demult... acum
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
forță amețitoare, neoprindu-se decât la un mal îndepărtat acoperit de o pădure deasă și plină de întuneric. Aici, Rinaldo, împresurat de altfel de vrăji, decât de acelea cărora li se împotrivise cu puțin înainte, a fost aruncat într-un șanț adânc, ce se afla sub zidurile acelui castel numit Altaripa, care avea capete omenești spânzurate de jur împrejur și era vopsit în roșu cu sânge. În vreme ce paladinul privea această scenă împietrit de groază și uimire, o babă , urâtă ca ciuma
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
afla sub zidurile acelui castel numit Altaripa, care avea capete omenești spânzurate de jur împrejur și era vopsit în roșu cu sânge. În vreme ce paladinul privea această scenă împietrit de groază și uimire, o babă , urâtă ca ciuma, apăru pe marginea șanțului și-i spuse că trebuia să fie aruncat în gura unui monstru, care nu putea fi împiedicat de a pustii țara decât dacă i se aduceau victime omenești. Rinaldo i-a răspuns: “Așa să fie; să mi se îngăduie doar
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pustii țara decât dacă i se aduceau victime omenești. Rinaldo i-a răspuns: “Așa să fie; să mi se îngăduie doar să rămân înarmat cum sunt și nu mi-e teama de nimic”. Bătrâna râse batjocuritor. Rinaldo a rămas în șanțul cel adânc toata noaptea, iar în dimineața următoare a fost dus la locul unde monstrul își avea vizuina. Aceasta era o curte înconjurată de un zid înalt. Rinaldo nu putea face nici cea mai mică gaură , în luptă, printre solzii
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ale cărei ziduri Împăratul Carol strânsese rămășițele împrăștiate ale oștilor sale. Prevăzând că în curând avea să fie atacat din toate părțile, Împăratul a pus să se repare vechile întărituri și să se clădească, în plus, altele noi, înconjurate de șanțuri lungi și adânci. Dorința de a ține piept inamicului îl făcea să se folosească de toate mijloacele ce-i stăteau la îndemână spre a-și dobândi noi aliați. El nădăjduia să primească din Anglia ajutoare suficiente pentru a putea forma
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
izbutit în cele din urmă să pună puțină rânduială în fuga lor. El a strâns trupele rămase formând un batalion și s-a retras într-o oarecare ordine spre tabăra sa care era bine întărită prin redute și printr-un șanț larg. Către această tabără grăbeau fugarii și încetul cu încetul tot ce mai rămăsese din armata maură s-a strâns acolo. Împăratul și-ar fi zdrobit poate cu desăvârșire inamicul în noaptea aceea, dar socotind că nu era prudent să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
stânci sau gropi. Înfricoșat el gonea cu o iuțeală amețitoare, iar stăpânul său, în culmea furiei, striga și-l lovea cu pumnii, nefăcând cu aceasta decât să-i intețească fuga. După vreo trei leghe și mai bine de alergătură, un șanț adânc li se ivi în cale. Cal și călăreț au căzut în el și nu i-au găsit fundul așternut cu puf sau cu trandafiri. S-au lovit rău, dar au avut norocul să scape cu oasele întregi. Mandricardo, de cum
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
l-am văzut pe Davide aplecându-se În față, pentru ca masa să-i mascheze mâinile. Deschise cu Îndemânare geanta Dior, auriu cu alb, a Elisei, de pe jos, scoase o cheie de pe inel, turnă pudră albă dintr-un pachețel minuscul În șanțul cel mai adânc al cheii și o duse repede la nas. Acoperise cheia cu mâna și, dacă nu-l priveai de foarte aproape, nu ți s-ar fi părut altceva decât o mâncărime normală de nas, poate o mică reacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
că... Dacă pe aici mai pe deal îi troienit așă di tari, apâi jos, în Păscării, nu ti mai vezi din omăt. Undi mai pui cî avem di urcat dealu’ ceala, undi pi marginea drumului nu esti nici o beldie șî șanțuri sânt cât lumea... Mergim tot pi șușă, cî șî locu’ îi fărî dealuri așă mari” - gândea bătrânul, ținându-l pe murg de căpăstru. Dacă venea vreo rafală de viscol mai puternică, se așeza în fața lui. Când au ajuns pe la fostele
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
avangardă”. Au ajuns în dreptul lor și au trecut ca vântul. Nici n-au reușit să-i numere. Or fi fost patru-cinci poate... „Să ne ascuțim auzul, că șeful trebuie să ne dea semnalul” - și-au zis lotrii ieșind în buza șanțului drumului, după ce și-au tras basmalele pe chip. Când zgomotul călăreților în galop s-a stins, a răsunat limpede cântec de cucuvea... „Asta-i, fraților” - au gândit lotrii. Huruitul convoiului a umplut codrul încărcat de rouă... Iată și trăsura cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
deja în coasta convoiului cu marfă. „Ce aduceți”? - s-a auzit șoaptă apăsată însoțită de clinchet al cocoșului pistoalelor. „Mirodenii de toate felurile” - a răspuns șeful convoiului. „Într-o clipă, să fie la o sută de pași în spate, dincolo de șanț, câte un sac, ladă sau coș din fiecare fel de marfă! S-a înțeles? Nu așteptați să vă miruiesc cu câte un glonte în frunte!”... În spatele convoiului, cumpănindu-și flinta, se afla șeful lotrilor. Toată treaba nu a durat decât
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]