4,565 matches
-
-l luă de braț, și încă atât de strâns, încât putu să țină, mai departe, ursulețul la piept cu ambele mâini. De la Moși începeau marginile cu case. Asfaltul se despărțea în străzi pietruite, castanii bătrâni luau locul stâlpilor de beton, șinele tramvaielor și firele troleibuzelor se răreau, se mai auzea câte un câine lătrând. Mergeau tăcuți în această îmbrățișare piezișă, oarecum grăbindu-se să lase restul lumii în urmă. Ajunseră aproape de lizieră, unde, dincolo de copaci, începea câmpia. Iar acolo, în țarcul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să se opintească din răsputeri s-o închidă, de parcă cineva se împotrivea dinăuntru. Orașul izbucni dintr-odată, la picioarele lui, cu luminile de sărbătoare, care i se păru că se învăl mășesc fără noimă. Tramvaiele se bălăbăneau pe o singură șină, firele de înaltă tensiune se încolăceau ca niște șerpi, rădăcinile copacilor retezați se lățeau sub asfalt, umflându-se, ca o lavă scorțoasă, pe sub buza trotuarelor, manechinele din vitrine își vorbeau, arătând spre trecători și hlizindu-se, iar trecătorii purtau măști
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de acum înainte noaptea avea să fie lumea lui. Îi plăcea să asculte sunetele care gemeau în grinzi, urechile începeau să audă tot felul de zgomote venind din sufletul acestei case mari care era spitalul, apoi din sufletul străzilor, al șinelor care pocnesc, răcindu-se ori înfierbântându-se, al felinarelor care zumzăie, al rădăcinilor care se încordează sub asfalt. Simțea că trebuie să-l caute pe cel asemenea lui. Îl va găsi, într-o noapte, probabil într-o odaie de subsol
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
început să se închidă minele, m-am gândit să mă întorc acasă. Nu mai țineam bine minte unde era casa, undeva, lângă un canton, la doi pași de barieră. Numai că gara nu mai era, și nici bariera. Până și șinele le furaseră, să le dea la fier vechi. Casa era prăpădită, într-o rână, pământul și l-au împărțit alții. M-am întors degeaba în satul meu. N-aveam la ce să mă mai întorc. N-aveam unde sta, nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ta, spuse Isaia. Apoi, cu o solidaritate lesne de înțeles : Sau pe popa care te-a botezat... — Păi, după cum m-am născut io, căută Chisăliță să-și amintească, cred că taică-meu a fost un pod, iar maică-mea o șină de cale ferată... — Atunci mai bine fără popă, admise Isaia. Putea să te boteze vreun tren. — Uite că asta nu se putea, chibzui piticul. Maică- mea, ce să zic, m-a iubit mult, ca să stau comod, m-a așezat cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
până la stelele ce începeau să pâlpâie în vârf, părea uriaș : Au tot construit ăștia comunismu’... nu glumă... adăugă. În întuneric, muntele începuse să sclipească, ici- colo, ca un povârniș de cristale de cuarț. Bunelu avea dreptate. Acolo erau de toate, șine ruginite de tramvai, frigidere cu ușile căscate, aparate de radio cu carcasele sparte, haine ponosite cărora vântul le umfla piepturile de odinioară, scaune oloage, cioburi de oglindă în care lumea se încropea la întâmplare, cu susul în jos și cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că, mai degrabă, avea trup de om și cap de câine. — De-atâta liniște, zise Jenică, dar cu oarece ușurare, au murit și câinii... Mașinăriile mor ultimele, spuse Maca, din pragul halei uriașe, privind spre tavan, acolo unde se întindeau șinele podului rulant. Lumina răzbătea cu dificultate până în mijlocul încăperii imense. Razele se strâmtau prin ochiurile de geam, apoi se răsfirau, difuze. Bancurile pe care se aflau strungurile arătau ca încrețiturile de pe fundul unei ape adânci. Tot astfel, sclipind când și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe masă, mă gândeam la povestea cu trenul. Într-un fel, e și povestea noastră. Din copilărie și până acuma, singurul lucru care nu s-a schimbat e internaționalul de opt. — Ții minte, spuse Jenică zâmbind, cum puneam bănuții pe șine, să se lățească... Erau mai scumpi la rișcă, își aminti Maca. Un leu lățit făcea cât cinci de-ăia normali. Ce dacă nu puteai să cumperi cu el nici măcar o corcodușă. Nu era puțin lucru să așezi banul pe șină
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
șine, să se lățească... Erau mai scumpi la rișcă, își aminti Maca. Un leu lățit făcea cât cinci de-ăia normali. Ce dacă nu puteai să cumperi cu el nici măcar o corcodușă. Nu era puțin lucru să așezi banul pe șină și să fugi la vreme. Și pe urmă să-l găsești printre brusturii de pe taluz. Bătrânul se ridică să adune farfuriile. Îl ajutară, el veni cu o cârpă să șteargă mușamaua, apoi le puse câte o bere în față. Ciocniră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
câinii, să-i numeri... — Și calea ferată, adăugă bătrânul, oprindu-se în ușă, e aproape de faliment. Or să înceapă să dea oamenii afară... — Ce fel de lume e aia în care calea ferată dă faliment ? întrebă Jenică. Ce mai rămâne ? — Șinele, îl liniști Maca. Sunt bune de vândut la fier vechi... — Mă întorc mai târziu, îi anunță Coropciuc. Vă trimit cu omul meu niște bere și ceva de mâncare. Dacă vreți să-i cereți ceva, vorbiți rar și cu buzele rotunjite
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fără ca acel chip să nu-l încolțească. Trenul de argint șuieră, timpul se întoarse ca o mănușă și trenul se lăsă privit pe dinăuntru, umbrele se preschimbară într-o lumină orbitoare ce trecu peste singura umbră care rămăsese agățată de șine și care, dintr-odată, dispăru și ea. Ușa se trânti de perete. Nu se făcea așa în cârciuma lui Coropciuc. Nimeni nu smucea clanța și nu izbea cu piciorul în ușă. Întoarseră capetele, fetița țipă și scăpă cartea din mână
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
semnul că povestea luase sfârșit. Cerul se tulburase deasupra orașului. Mirosea a zăpadă, deși abia era început de octombrie. Vântul aducea mirosul ninsorilor de la răsărit. Crengile desfrunzite ale castanilor luceau de bruma care nu mai apuca să se topească. Dintre șinele de cale ferată se ridicaseră stoluri de ciori care, nemaigăsind boabe căzute, se roteau flămânde deasupra orașului. Tili avea de ales între a fi plictisit și a fi trist. Ar fi avut toate motivele să fie plictisit, plimbându-se pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
muncă, cumpărându-l de la cinstiții flamanzi. De asemenea, ghidați de interesul lor, primii nu greșeau niciodată și zi de zi se putea vedea o mulțime de fabricanți de cuie, de fierari, de meșteri de care, de mecanici, de fabricanți de șine și de lucrători mergând ei înșiși sau prin intermediari să se aprovizioneze în Belgia. Acest lucru i-a displăcut puternic domnului Prohibant. Mai întâi îi vine ideea să stopeze acest abuz prin forțe proprii. Era lucrul cel mai mic pe
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
lua carabina, își spuse el, îmi voi pune patru pistoale la centură, îmi voi garnisi cartușiera, îmi voi pune spada la brâu, și mă voi instala echipat astfel la frontieră. Odată acolo, pe primul fierar, fabricant de cuie, fabricant de șine, mecanic sau lăcătuș care se prezintă pentru a-și urmări propriile afaceri și nu pe ale mele, îl omor pentru a-l învăța să trăiască. În momentul plecării domnul Prohibant fu cuprins de gânduri care îi temperară un pic ardoarea
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
legi care să prevadă " Fierul belgian este interzis", aș obține rezultatele următoare: guvernul ar înlocui cei câțiva valeți pe care doream să îi trimit la frontieră prin douăzeci de mii de fii ai fierarilor, lăcătușilor, fabricanților de cuie, fabricanților de șine, artizanilor, mecanicilor și lucrătorilor mei recalcitranți. Apoi, pentru a-i menține într-o stare de bucurie și de sănătate pe acești douăzeci de mii de vameși, guvernul le va distribui douăzeci și cinci de milioane de franci luați tot de la acești fierari
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
lună, aceste efecte bune n-ar fi fost contrabalansate de niciun fel de efecte compensatoare. Din nefericire, piesa de o sută de franci nu cade de pe lună, ci din buzunarul unui fierar, unui fabricant de cuie, de care, sau de șine, al unui lucrător, unui constructor, într-un cuvânt, de la Jacques Bonhomme care o dă astăzi fără să primească un miligram de fier în plus față de vremea în care îl cumpăra cu zece franci. La prima vedere, trebuie observat că acest
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
moldovenii [zic] giudicată, gioc, dzînă, dzău, muntenii din contra judecată, joc, zină, zeu. Calitativmente (musicalmente) vei alege pe cele dentîi logice pe cele de-a doua. Românimea toată zice: șînă, șî, țînă, țîpă, zîuă, zână. Romînenii zic curat și clar: șină, și, ține, țipă, ziuă, zină. Iată puntele în care se mărginește posibilitatea clasif[ic]ărei pronunției. Afară de aceste punte totul e anomalie fonetică care, suferită, într-adevăr c-ar fi în stare de-a ne aduce la dezbinare în dialecte
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
se afla în lunca Siretului, la Condrea, deoarece încetase exploatarea pietrișului din cariera de la vest de satul Torcești. Aceasta a fost prima balastieră de pe teritoriul comunei Umbrărești, era situată peste apa Bârladului de la vest de moara Torcești, era înzestrată cu șină îngustă și vagoneți cu care se transporta balastul până la calea ferată din dreptul morii și de aici cu vagoane obișnuite, acolo unde cerea trebuința și interesele constructorilor. Podul de la Umbrărești a fost proiectat în lungime de 100 m, s-a
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
poarte popular. Preotul începe să sughită violent. MARIEDL: Dar acum am să dorm. O să vedeți d-voastră. Vă promit. UNȘPE Camera însângerată, mama linge untură arsă. MAMA LUI MARIEDL (către Mariedl): Te-ai strecurat ca o infecție a sângelui pe șina noastră familiară. Ai devenit o amenințare infecțioasă pentru întreaga linie legală de sânge înlănțuită de noi înșine. Și acum, încă o dată din cauza ta Ordinea de stat care te caută acasă ne-a păcălit cu ea, Mariedl, ba chiar și siguranța
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
anecdotice, cum le numește Gruia Novac undeva, referindu‐se la Societatea Academia Bârlădeană. Iată, de exemplu, versurile cu titlul „M‐a cunoscutʺ: „Avea iubita un cățel; / Se gudura pe lângă mine, / Și‐l depărtam încetinel,/ Căci drept vorbind, e o ru șine / Să‐ți faci de joacă cu‐n cățel / Când e iubita lângă tine, / Și are mijloc subțirel.../. Și am plecat... un an sau doi / Ș i‐au nins cenușa între noi... Azi am trecut pe lângă poartă / Și am simțit, când
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cu orânduieli de o mie de ani, totul este calculat, pus la punct. Au absolut tot ce le trebuie, confort personal și, probabil, social pentru că am vazut autobuze în stânga și-n dreapta care circulă și-acelea goale. Toată lumea are ma șini la scară, toată lumea are posibilități de a trăi cât mai bine. Orașele sunt arareori aglomerate, doar în partea sudică, spre Italia, la Geneva, 318 am văzut aglomerație mai mare și ceva mai multă tinerețe. în rest, Zurich-ul, Berna, Lugano
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
și-a mușcat sever mama și o alta a încercat să provoace explozia unei butelii de voiaj. Un tânăr a fost găsit în gară încercând “să oprească trenul” în care se afla iubita sa imaginară, îngrămădind mai multe pietre pe șine, etc. Astfel de date merită o analiză mai amănunțită: este evident că o proporție neașteptat de mare de pacienți schizofreni, aflați la primul lor episod de boală au acționat de o manieră periculoasă, amenințătoare față de persoanele din jur sau față
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
atât în incipit, cât și în finalul nuvelei. Sintagma "ca de obicei" de la început marchează caracterul repetitiv al faptelor prezentate: "La cinci dimineața, ca de obicei, la baraca comandamentului s-a dat semnalul deșteptării cu lovituri de ciocan într-o șină de fier"178. Calculul riguros din final subliniază faptul că ziua descrisă este emblematică: "Asemenea zile în termenul lui de condamnare, de la cap la coadă, erau trei mii șase sute cincizeci și trei. Trei zile mai mult din cauza anilor bisecți"179. Prin intermediul acestor
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Matriona acesta era sfârșitul întregii ei vieți"196. În timp ce oamenii încearcă să transporte lemnele, se produce accidentul pe calea ferată, despre care era vorba încă în expozițiunea povestirii. Este aproape un dezastru feroviar, pentru că trenul era să se răstoarne de pe șine din cauza tractorului încărcat cu lemne, înțepenit pe linia ferată. Aceasta înseamnă sfârșitul groaznic al Matrionei, care plecase împreună cu toți ceilalți să ajute la transportul lemnelor. Dincolo de povestea unei femei simple din popor, pe care o prețuia Ignatici, se află și
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
alegerilor din Polonia, din 1989, semicompetitive, dar libere, și al primelor alegeri din Cehoslovacia, din 1990, sau al partidelor din Ungaria, din 1988 și 1989. În schimb, fiindcă procesul electoral venea să confirme o tranziție care deja era pusă pe șine, rezultatele dezvăluie o configurație multipolară, ca în cazul alegerilor din Ungaria din 1990. 1. Partidele totalitare. Familia de partide totalitare se compune din partide comuniste normalizate și, în anumite cazuri, reîmprospătate în vederea alegerilor libere. Chiar dacă ele au păstrat încrederea anumitor
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]