7,108 matches
-
să audă zările. Dar nimeni, chiar și până acum, nu i-a văzut și auzit pe leii aceștia trezindu-se din somnul lor de piatră și urlând, sau măcar să fi scos măcar o vocală, fie și întretăiată. Fie și în șoaptă... Lăsând gluma de-o parte, nu pot să nu mă revăd și îndrăgostit „lulea”. Erau atâtea fete frumoase, și mari (în felul lor!) și strălucitoare. Iar eu eram așa de timid, că-mi număram pașii în gând, ca să nu mă
GÂNDURI DE SUB PLEOAPE: PRIN IAŞII STUDENŢIEI MELE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367639_a_368968]
-
lui Morfeu, așa cum eram întins comod pe pătură. Nu aceeași părere o avea și partenera mea, care sorbea tacticos dintr-un pahar de pepsi din lada frigorifică. Ce zici, nu vrei să ne mutăm sub pini, o aud vorbind în șoaptă la urechea mea, în timp ce-și plimba alene degetele răsfirate prin părul meu. Poate este mai răcoare acolo... Și cine pescuiește în locul nostru? Lasă-i ca să ia și ei o pauză! Nu simți cum te toropește căldura și te
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
Tel Aviv. Mă-ntreb cum s-ar fi desfășurat o întâlnire între noi, aici, dacă... Dar Pictorul lipsește. E doar aerul lui, lumina lui diferită și specială, sunt în aer liniile lui drepte, rotunde, ori contorsionat împletite, sunt idei și șoapte, ori strigăte neauzite... Ele sunt pe aici, prin cameră, unde la masa din mijloc stau eu, la o cafea cu o femeie pe măsura locului, amabilă, primitoare, rațională, dar în special atât de adevărată și de vie! E doamna Lidia
PRIN ABURUL CAFELEI DE ELRON de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367640_a_368969]
-
Acasa > Poezie > Amprente > ÎNTR-O MÂNĂ DE CENUȘĂ... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1605 din 24 mai 2015 Toate Articolele Autorului Focul îmi ascunde-n taină, într-o mână de cenușă, umbrele trezite-n casă, care-n șoapte mă apasă. Vântul mă cuprinde rece, scârțâind o ușă veche, gândul rătăcit de spaimă, se ascunde pe perete. Mucegai și șoapte blânde, împânzesc aerul rece, degete lungi, alunecânde, cuprind clipa care trece. Tablouri vechi, cuvinte surde, glasuri noi îngână versuri
ÎNTR-O MÂNĂ DE CENUŞĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367734_a_369063]
-
Toate Articolele Autorului Focul îmi ascunde-n taină, într-o mână de cenușă, umbrele trezite-n casă, care-n șoapte mă apasă. Vântul mă cuprinde rece, scârțâind o ușă veche, gândul rătăcit de spaimă, se ascunde pe perete. Mucegai și șoapte blânde, împânzesc aerul rece, degete lungi, alunecânde, cuprind clipa care trece. Tablouri vechi, cuvinte surde, glasuri noi îngână versuri, priviri reci și picioare nude, colindă prin neînțelesuri. Focul scaldă chipuri sumbre, lemnele trosnesc de spaimă, flăcările dezmiardă umbre, care nu
ÎNTR-O MÂNĂ DE CENUŞĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367734_a_369063]
-
mine, desigur! - scriau și, mi se părea mie, aveau grijă să întoarcă pagina caietului pe care scriau, fără cel mai mic zgomot. Era o atmosferă de religie! Profesorul era și un mare actor, vocea lui avea inflexiuni catifelate, aluneca spre șoaptă, triumfa odată cu zâmbetul său, respingea sau nega tot în surdină, era mereu imprevizibil, mereu logic și ilustrativ, demonstrativ, competitiv cu el însuși, în favoarea marelui poet Arghezi. Ne cita nu odată câte-o poezie întreagă. Liniște ca o apă de lac
ÎNTÂLNIRILE MELE CU... „DIAVOLII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367704_a_369033]
-
Liniște destinsă. Iși dă seama, cred, că el fusese pe lac, aproape fantomatic, și că noi eram doar pe mal, departe, printre cine știe ce copaci sau tufe... Pauza sa se prelungește peste normal. Și deodată, profesorul Al. Husar, întreabă ( aproape în șoaptă și râzând - în felul său, de Mefisto special!): - Ați înțeles, domnilor studenți? Câteva voci: - Da... Desigur... Și Faust râde larg, fără sonor, se-nroșește tot, ridică din sprâncenele-i speciale și întreabă: - Ce-ați înțeles?!... Și-și continuă râsul surd
ÎNTÂLNIRILE MELE CU... „DIAVOLII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367704_a_369033]
-
s-au stins: Hello Fericire!...Ai uitat ce-ai promis? Și nu vreau decât să dorm, să dorm și să uit, Că ușa cu iluzii s-a închis demult...! Cum plouă...lasă să plouă, să spele tot, Să mai aud șoaptele nopții, nu, nu pot! Am rămas singură la mormântul unui vis, Pe care scrie: "IUBIRE...CUVÂNT INTERZIS"! Dorina Omota Referință Bibliografică: Iubire cuvânt interzis... / Dorina Omota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2008, Anul VI, 30 iunie 2016. Drepturi de
IUBIRE CUVÂNT INTERZIS... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367743_a_369072]
-
argintată. Sania era grea. Catharina înainta anevoie la deal, printre nămeții mari. Dintr-o crăpătură de nori, soarele îi lumina obrajii îmbujorați, iar părul ei auriu avea sclipiri diamantine. Fulgii de nea erau aninați ușor alcătuind o năframă iluzorie, cu șoapte de borangic. Catharina era de o frumusețe ieșită din comun: gura mică și cărnoasă, ochii mari, albaști, sprâncenele arcuite ușor. Cosițele îi erau până dincolo de mijlocelul subțire dar viguros. Era zveltă și bine legată de șoldurile care se opinteau contra
DE-A PURUREA AMANTĂ... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367706_a_369035]
-
modestie și o măreție cum nu credeam că pot exista. Diafană, vaporoasă, angelică. O clipă ni s-au întâlnit privirile. Convențional și amabil. Un zâmbet. Privirea ei era o privire calmă și senină, care nu era decât un fel de șoapta ce știa să ascundă, de fapt, un adânc clocot interior. Privirea aceea era, nici mai mult, nici mai puțin, a Anei Blandiana. Acelși sentiment l-am încercat, pentru o clipă, întâlnind lumina calmă a privirii Doamnei Elisabeta, în casa Doinei
AURORA BOREALĂ, ÎNTR-O SEARĂ LA CLUJ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367711_a_369040]
-
îi aprobase ea atunci presupunerea, cam lașă, mulțumită de sugestia oferită, o cale pentru ea de-a ieși din impas... Copilul n-a contenit în chemarea lui. Însă, de atâta deznădejde, părea că-și pierduse glăsciorul... Acum o striga în șoaptă, că fiind așa departe, zicea, tot nu-l aude... că-i trebuie ani-lumină să ajungă vorbele... Se mira mamă-sa: Copiii de azi! Știu atâtea... Cum să-i spun ce vrea s-audă? Cum?! * Piciul întreabă azi, întreabă mâine... Îl
LEAC DE DOR de ANGELA DINA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367735_a_369064]
-
al zeilor zumzet E acolo pentru tine păstrat neîntinat Cu nașterea crudă al dragostei oarbe Eu cu tine mă simt tot ca primul bărbat Tu pari că gonești printre ape adânci Furând de la mine al dragostei cânt Cu strângeri și șoapte și zbucium ocean Mereu te învârți ca sirena în van Să mă prinzi, să mă încerci... Dar nu mai pot să te vreau acum Nu mai pot dorinței să te fur Al demnității cuget clar Mă îndeamnă să stau drept
IMAGINI FOTOGRAFICE (POEME) de CĂTĂLIN ANASTASE în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367769_a_369098]
-
voi nădăjdui azi” În cursa vânătorilor să nu cazi Sub aripile lui să călătorești „Nu te mai teme de frica de noapte De săgeata neagră ce zboară ziua De molima care bate ca piua Păcătoșii din jur nu vor fi șoapte Îngerii vor păzi căile tale Lăcașul fără rele și bătaie Grija Ta este gratii de metale Că spre bine mereu a nădăjduit Durerea s-a pierdut ca o văpaie Numele meu nu-i prin lume huiduit” ----------------------------------- Aurel V BURICEA aprilie
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (3) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367759_a_369088]
-
format tabieturi, curiozități ale vârstei, multe s-au schimbat în douăzeci și unu de ani. Ea de fapt știa că noi, cei prezenți, o ascultăm, cu vrerea sau fără vrerea ei, altfel, discuția cu partenera de dialog s-ar fi desfășurat în șoaptă sau pe culoar. Ce aștepta această doamnă de la noi? Se întoarse în vechea poziție către cea căreia îi vorbea, continuând: Tot ceea ce mi-a revenit mie, după moartea părinților mei, a intrat și în posesia lui. Nimic nu mai era
AMINTEŞTE-ŢI CĂ VEI MURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366962_a_368291]
-
pripite. atras de-a tale adâncuri ,cănd prea grăbit cobor, de tine absorbit, îmi sting numai un dor. **** din buzele-ți că mierea mai îndulcesc o noapte din carnea-ți fragedă cu foame gust îmbracă-mă-n iubire și în șoapte atât de mult îmi place să te-ascult. e trupul tău de desfătări grădină e vocea ta cea blândă de alean descânt alături când îmi ești mă-ndrepți înspre lumină minune ești femeie din toate pe pământ. cât te doresc
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
plimbare, Sub albul lor imaculat îmi furi o sărutare... Dar iată că a răsărit Corabia celesta pe valuri de nori lunecând și stele-i fac orchestră. Efectul albului sublim oniric este-n noapte, Simți puritatea suspinând și-a vântului dulci șoapte. De pe-o alee, la parada, înveșmântate-n roz-bombon magnolii tinere, suave, țintesc al Primăverii tron. Mirificul piersic zâmbește îmbujorat de-atâta șaga, pregnant parfum exala el și le dedică un rondel. Referință Bibliografica: MAGNOLII / Cardei Mariana : Confluente Literare, ISSN
MAGNOLII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367040_a_368369]
-
prin culorile toamnei și-a mistuit sufletul, sleit de putere, prin căutări de la izvoare sau începuturi. În inima lor și-au scris poemul bucuriei, ekphrasis, miniatură în mantia unui înger coborât pe urmele pașilor lor din constelația cosiței dedicată zeițelor. Șoaptele vântului, mesagerul primăverilor pierdute, adie poemul singurei lor respirații în lumina uitată, nălucirea unui tainic sărut în oglinzile cerului țes cuvinte, poeme de stele, din raze și roua petalei. În duble spații timpul s-a închis în sine, o tânară
EKPHRASIS, MINIATURĂ ÎN MANTIA UNUI ÎNGER de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367123_a_368452]
-
nu te aștept să vii. Rămâi în noaptea ta prea ostenită Fără de stele , fără semilună, Eu te-oi lăsa nu voi mai fi ispită Și nici nu-ți voi mai spune ''noapte bună''. Singurătatea să-ți fie pe- aproape, Nici șoapte de iubire să n-auzi, Coșmarul să-ți aducă peste pleoape, Doar lipsa mea și clopotarii surzi. Ce-mi bat de moarte prin pustiu și ger, C-o lacrimă pierdută-n agonie, Am agățat-o-azi-noapte în cuier, Oglindă a durerii să
OGLINDA DURERII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367175_a_368504]
-
provincial De nu-s la București, în Uniune... Da, e-adevărat, nu am carnet, Au vrut odată frații să mi-l facă, Dar m-au notat acolo ca poet Prea de origine romano-dacă! În tot ce scriu se-aud adesea șoapte Din Munții mei de-Acasă și din Țară, Că versurile despicate-n șapte, Au sorgintea uneori amară... Că nu e bine încă, nu e bine Și prea înnegurați îmi sunt Carpații, Eu m-am înscris de-a pururea în tine
PROVINCIAL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367182_a_368511]
-
O inimă care se stinge și lacrima-ți ce strălucește. FANTEZIE Când Soarele răsare în zorii dimineții și oamenii se avântă în iureșul vieții, Al meu suflet pribeag a și intrat în noapte și-i bântuit sărmanul de-a demonilor șoapte. Viața mea, sărmana, e trista resemnare, onoare și mândrie călcate-s în picioare, Un suflet ce se stinge acum în voia sorții lăsându-se ofrandă pe altarul sacru al morții. Un foc de artificii și sunt în altă lume dar
FANTEZIE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367237_a_368566]
-
dăruiesc iubirea. Nicicând, nimic n-a fost așa, dar totul e aievea de este el sau este ea, ți-o spune chiar plăcerea... Dorința de a fi iubit nu-ți trece într-o noapte, imbold erotic - să trăiești ale iubirii șoapte... Ești zi de zi tot mai surprins cum te trezești la viață te-ai dărui la infinit, n-ai vrea să pieri în ceață. Secretul crezi că îl păstrezi de ceilalți ascunzându-l, nu vrei rupturi, doar să repeți - iubirea
TRANDAFIRII DRAGOSTEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367222_a_368551]
-
Acasa > Cultural > Artistic > ATUNCI CAND SECUNDA SE TRANSFORMA IN ETERNITATE PE SCENA TEATRULUI ROMANESC Autor: Octavian Curpaș Publicat în: Ediția nr. 170 din 19 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Mihaela Dordea, „Rătăcind printre șoapte și trandafiri galbeni”, Editura Anamarol, 2010, 294 p. A scrie o carte despre oamenii scenei teatrale reprezintă o provocare și în același timp, o manieră, o metodă de a vedea dincolo de scenă, de a privi la semenii noștri care creează
ATUNCI CAND SECUNDA SE TRANSFORMA IN ETERNITATE PE SCENA TEATRULUI ROMANESC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367245_a_368574]
-
sunt posibilitățile pe care realitatea ni le oferă. Avem ocazia astfel, să ne înțelegem pe noi înșine, să ne explorăm posibilitățile, gândurile și dorințele. „Orice și oricum ai face, viața te trăiește” Din acest punct de vedere, cartea „Rătăcind printre șoapte și trandafiri galbeni” ne oferă o incursiune în lumea de dincolo de scenă, în chiar viața actorilor, a acestor persoane de excepție ce reușesc să materializeze într-un limbaj sensibil și într-o execuție de excepție, ceea ce au gândit marii dramaturgi
ATUNCI CAND SECUNDA SE TRANSFORMA IN ETERNITATE PE SCENA TEATRULUI ROMANESC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367245_a_368574]
-
element de valoare ce recomandă prezenta carte oricărui cititor, oferindu-i ocazia de a fi părtaș gândurilor, impresiilor pe care actorii români le transmit, ca o invitație de a gusta iarăși și iarăși din profunzimea artei dramatice. „Am adunat aici șoapte mai noi și șoapte mai vechi. Am adunat aici gânduri și imagini și am încercat să adun în căușul palmelor adieri de suflet. Eu am atins zidurile teatrului. Eu am aflat multe dintre tainele șoaptelor lor. Am vibrat cu ele
ATUNCI CAND SECUNDA SE TRANSFORMA IN ETERNITATE PE SCENA TEATRULUI ROMANESC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367245_a_368574]
-
recomandă prezenta carte oricărui cititor, oferindu-i ocazia de a fi părtaș gândurilor, impresiilor pe care actorii români le transmit, ca o invitație de a gusta iarăși și iarăși din profunzimea artei dramatice. „Am adunat aici șoapte mai noi și șoapte mai vechi. Am adunat aici gânduri și imagini și am încercat să adun în căușul palmelor adieri de suflet. Eu am atins zidurile teatrului. Eu am aflat multe dintre tainele șoaptelor lor. Am vibrat cu ele și mărturisesc că nu
ATUNCI CAND SECUNDA SE TRANSFORMA IN ETERNITATE PE SCENA TEATRULUI ROMANESC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367245_a_368574]